Gazeta Mureşului, 1934 (Anul 5, nr. 1-48)

1934-01-14 / nr. 3

Anul IV. No. 3. Numărul 2 lei Târgu-Mureş, 14 Ianuarie 1954. -----=^== Foaie săptămânal și tientm răspândirea culturii în popor ...........—ABONAMENTUL 100 lei pe an Pentru preoţi, învăţători şi săteni 50 Lei Pe an Pentru autorităţi — — 300 Lei pe an Redactor: Profesor MIHAIL DEMETRESCU Administraţia: Prefectura Jud. Mureş Redacţia: Pasagiul Ştefan Iosif No. 11. învăţămintele unei crime Moartea atât de grozavă a primului ministru al ţării, I. G. Duca, ucis mişeleşte în gara Sinaia, în preajma anului nou, a produs in întreaga ţară o mare mâhnire şi îngrijorare. Mâhnire, pentru că in Ion Duca, ţara şi neamul au pierdut pe cel mai luminat şi mai încercat dintre toţi bărbaţii politici ai ţării, de la care ţara întreagă aştepta însănătoşirea şi îndreptarea stărilor grele de astăzi; îngrijorare, pentru că niciodată în cursul vieţii politice din România Mare, nu s-a mai întâmplat ca un Român să cuteze a ridica mâna înarmată asupra unui şef de guvern şi să-i suprime atât de mişeleşte zilele. Şi această faptă este cu atât mai grozavă, cu cât cel asupra căruia a fost îndreptată arma ucigaşă, era nu numai o minte luminată, cum puţine se mai găsesc astăzi, dar şi un bun şi mare Român, de o bunătate şi de o cinste desăvârşite, întrebat de judecători asupra motivelor care l-au împins a săvârşi îngrozitoarea lui faptă, criminalul a dat din umeri, răspunzând doar atâta, că a auzit că Duca ar fi vândut străinilor. Gestul unui om care ridică braţul asupra unui semen de-al său şi-l ucide, niciodată nu poate fi scuzat şi iertat: nici de Dumnezeu, nici de oameni. Cu atât mai mult ar putea fi motivată omorirea unui I. G. Duca. Am reprodus însă răspunsul ucigaşului, pentru a se vedea şi mai mult încă, ceea ce vrem să lămurim prin acest articol: zăpăceala, cruzimea şi nebunia pe care o propovăduesc unii rătăciţi în rândurile tineretului şi în lumea curată şi cinstită a satelor, şi în ce vină grea pot cădea acei cari dau prea lesne ascultare prostiilor ce li se spun de către unii sau alţii. Regretatul I. Duca a fost un ferbinte patriot, unul din cei cari au luat parte, ca ministru, la închegarea României Mari , pe deasupra, un suflet de o bunătate îngerească şi de o cinste desăvârşită. Atât de bun Român şi atât de cinstit, încât, el, care in atâtea rânduri a fost ministru al ţării şi a mânuit atâtea averi, a murit sărac lipit pământului, negăsindu-i-se în buzunarele lui, atunci când a fost ucis, decât suma de ... 80 lei! Şi totuşi, el a fost ucis de un descreerat,pentrucă i se spusese de către alţii că Duca.. . „era vândut străinilor", pentrucă el crezuse orbeşte minciuna auzită şi pentrucă din inima lui pierise orice simţimânt de omenie. Şi primul sfetnic al Tronului a căzut răpus, răpindu-se ţării şi neamului un puternic stâlp, o mare nădejde, o pierdere pe care cu toţii vom simţi-o încă multe zile şi mulţi ani de aci încolo. De aceia, cu sufletul cutremurat de grozăvia faptei săvârşite, cu gândul îndurerat de pierderea unui atât de strălucit fiu al neamului nostru, ca buni Români şi ca sfătuitori cinstiţi şi chibzuiţi ai poporului pe care de aproape trei ani îl slujim prin această gazetă, ne îndreptăm glasul către tot norodul de la sate şi-l povăţuim, cu românească şi creştinească dragoste, să nu mai dea ascultare sămănătorilor de vrajbă, nici crezământ prostiilor şi minciunilor de tot felul care i se spun. Ascultarea şi supunerea faţă de legi este cea dintâi datorie a oricărui cetăţean; păstrarea cu sfinţenie a ordinei şi a liniştei este condiţia cea mai de seamă pentru ca un stat să poată trăi şi să poată prospera. Fără de ascultarea legilor, fără de ordine şi fără de linişte, un stat se surpă, el căzând pradă lăcomiei vecinilor. Şi care este Românul care ar dori prăbuşirea ţării acesteia, făcută mare şi liberă cu atâtea suferinţi ; cu atâtea jertfe ? în acelaş timp, glasul nostru se îndreaptă cu aceiaşi căldură românească, către călăuzitorii satelor, preoţi şi învăţători. Către preoţi, pentru a continua cu şi mai multă ardoare sădirea în sufletele poporenilor a învăţăturilor creştineşti, către învăţători de a-şi îndoi sforţările şi grija în educarea tinerelor vlăstare, silindu-se din toate puterile de a face din ele oameni de omenie, buni cetăţeni şi buni Români. Greutăţile prin care trece astăzi ţara, ne îndeamnă pe toţi, de la mic la mare, să ne deschidem ochii, să ne încordăm puterile şi să ne înfrăţim cu toţii pentru a-i asigura liniştea şi ordinea, de care, mai mult ca oricând, are nevoe. Mihail Demetrescu ! Canonicul Coltor In preajma sărbătorilor, a murit la Blaj, fulgerător, canonicul Coltor. Moartea lui,întâmplată aproape în acelaş timp cu îngrozitorul asasinat săvârşit asupra primului nostru ministru, a trecut aproape neobservată, lumea românească fiind cu totul sub impresia atentatului de la Sinaia. Şi totuşi, moartea canonicului de la Blaj, merită o menţiune deosebită, căci cu Coltor se stinge o minte luminată şi o inimă de mare Român. Despre personalitatea regretatului dispărut, Dl prof. N. Iorga, a scris de curând, următoarele impresionante rânduri în ziarul „Neamul Românesc" . La Blaj s’a stins trăsnit de o hemoragie cerebrală canonicul Coltor. Intre Ardelenii tineri cari au apucat mult dorita zi a liberării nu era unul singur care să aibă, cu o viață de puritate absolută, atâta inteligentă, cultură și chibzuință înțeleaptă ca aceia care aşa de curând ne lasă. La însuşirile celelalte se adăugă: o bună dispoziţie, o modestie, o politeţă, care dădeau măruntului cleric ceva din înfăţişarea Monseignorului roman când e de bună rasă şi de o educaţie deosebita. N'a cerut nimic şi de aceia i s’a dat puţin. O clipă, numai câteva săptămâni un subsecretar de Stat de Ia care s’a dus, fără a trânti uşa după dânsul, — ei părea menit unei nai mari, mai deosebite şi mai folositoare misiuni: aceia de a fi cândva şeful Bisericii pe care cu un neclintit devotament a servit-o. Viaţa acesta destul de scurtă s’a strecurat însă fără a-şi găsi momentul, fără a-şi scoborî măcar în scris intelesul. Pentru astfel de oameni aspra natură îl făcuse prea îngrijit şi dându-şi samă de greşeala ei, l-a şi rechemat repede la dânsa, cea mare, senină şi bună. Pentru întărirea şi înălţarea ţării Testamentul politic al lui I. G. Duca In ziua de 6 Decembrie la „ora naţiunei" la postul de Radio — difuziune Ion G. Duca a adresat acest apel către Ţară. In împrejurările tragice care au urmat, el constitue testamentul politic al marelui patriot şi marelui bărbat de stat care a fost Ion Duca. „Guvernul, pe care am onoarea să-l prezidez, are de îndeplinit o mare operă de refacere materială şi morală. Ţara aşteaptă de la el o muncă constructivă de consolidare naţională. Precum am mai spus-o, suntem hotărâţi, oricum ar fi greutăţile, să ducem le bun sfârşit misiunea ce ni s'a încredinţat de către M. S. Regele. N'am să desvolt în amănuntele lui programul nostru de guvernământ. El a fost publicat şi ţara îl cunoaşte. Ţin însă să reamintesc aici câteva din directivele generale de care an vom inspira în activitatea noastră. In primul rând, noi înţelegem să rămânem credincioşi regimului parlamentar şi constituţional, pe temeiul căruia România a putut să se desvolte în ultimele decenii şi să se transforme din două Principate, puse sub suzeranitatea străină, în România liberă şi întregită de astăzi. In al doilea rând, vrem să restabilim, cu orice preţ şi cu orice jertfe, echilibrul bugetar şi chibzuita gospodărire a finanţelor publice. Impozitele trebuesc reduse la putinţa reală de plată a contribuabililor. Economii severe trebuesc făcute pretutindeni. Toate creaţiunile parazitare, regiile autonome şi altele, cari, fără de nici un folos, încarcă bugetul Statului, urmează să fie desfiinţate fără întârziere. Totdeodată ne vom strădui ca să atenuăm urmările pe cari, în chip fatal, criza mondială le are şi asupra economiei noastre naţionale. Problema conversiunii datoriilor va fi, în această ordine de idei, preocuparea noastră de căpetenie. Sarcinile debitorilor trebuesc neapărat reduse, căci în împrejurările actuale, ei nu pot să facă faţă obligaţiunilor pe cari le-au contractat atunci când condiţiunile economice erau cu totul altele. Conversiunea se va face în raport cu capacitatea totală de plată a debitorilor şi ţinând seama de scăderea preţului produselor. Drepturile câştigate vor fi respectate şi chiar lărgite, unde dreptatea va cere. In acelaş timp, guvernul va soluţiona problema datoriilor orăşeneşti. In acelaş timp, creditul trebue să fie reînviat pentru ca viaţa economică să-şi poată relua cursul ei normal. In fine, se cuvine să stimulăm energiile productive, să ajutăm agricultura, principalul izvor de bogăţie al ţării, să încurajăm industriile necesare propăşirii generale, să normalizăm condiţiile de desvoltare a comerţului, să ocrotim munca naţională sub toată formele şi în toate direcţiunile şi se dăm tuturor ramurilor de activitate putinţa să lupte cu cât mai mulţi sorţi de izbândă împotriva crizei care bântue în omenirea întreagă. In genere, nu e nevoe atât de legi □oui, cât de aplicarea efectivă şi cinstită, a celor existente, de muncă, stăruinţă şi corectitudine în toate administraţiile centrale ca şi periferice. Pe de altă parte, vom continua realizarea marelui program cultural, pe care partidul nostru şi l-a fixat de la războiu încoace şi care cuprinde ca puncte principale: combaterea analfabetismului, desvoltarea învăţământului profesional, buna pregătire a tineretului în şcolile secundare şi necontenita sporire a prestigiului ştiinţific al Universităţilor noastre. Bisericile şi in primul rând biserica dominantă se vor bucura pururea de via noastră solicitudine şi vom veghea necontenit ca raporturile cu toate minorităţile şi cu toate confesiunile să fie stabilite pe o bază de armonioasă colaborare şi de frăţească încredere. Armata, întărirea şi înzestrarea ei vor fi o preocupare permanentă a guvernului, oricât de pacifică ar fi politica noastră externă. Pentru a putea realiza însă acest mare şi mântuitor program de refacere naţională, se cer muncă încordată, cinste neîntinată şi ordine deplină. Munca şi cinstea depind exclusiv de guvern. Ne luăm angajamentul solemn să îndeplinim misiunea noastră, cu muncă fără preget şi cu cinste fără prihană. Ordinea însă, adevărata ordine, nu depinde numai de vigilenţa şi energia autorităţilor. Ea depinde şi de ţară, de hotărârea ei de a respinge agitaţiunile, de discernământul, de conştiinţa şi de disciplina sufletească a fiecărui cetăţean în parte. Poporul român, care dealungul veacurilor, a biruit vitregia vremurilor prin ponderaţiunea organică a spiritului său, n'a practicat niciodată o politică de ură distrugătoare. Aşadar, azi ca şi eri, poporul nostru nu trebue să se lase ademenit nici de ură de clasă, nici de ură de rasă. Când situaţiunea internaţională este atât de gingaşă, România trebue să opună naţionalismului violent şi destructiv, un naţionalism creator, ordonat şi fecund în realizările lui şi să respingă deopotrivă extremismul de stânga, ca şi cel de dreapta. Când chestiunea revizuirii tratatelor ia forme din ce în ce mai cutezătoare, România trebuie să dea spectacolul impunător al solidarităţii tuturor fiilor ei. Patriotismul luminat cere să ne arătăm o naţiune conştientă de importanţa momentului istoric pe care îl trăeşte; o naţiune hotărâtă să fie, în această parte a lumii, un factor de ordine, de progres şi de civilizaţiune. De aceia, adresez încă odată tuturor cetăţenilor ţării, celor albiţi în muncă şi experienţă, ca şi tineretului întotdeauna frământat de avântur generoase, un apel călduros şi stăruitor, ca să lase la o parte patimile aducătoare de vrajbă şi de slăbiciune şi să colaboreze cu toţii într'un singur gând, într’un sentiment de supremă înfrăţire naţională, la o operă care nu are alt scop, decât întărirea, propăşirea şi strălucirea României."