Gazeta Mureşului, 1936 (Anul 6, nr. 1-19)
1936-10-15 / nr. 15
Anul VI. No 15. ___Numărul 2 lei________Târgu-Mureş, 15 Octomvrie 1936 — Foaie săptămânală pentru răspândirea culturii în popor ^ ABONAMENTUL : IOO l«i pe a» Pentru preoţi învăţători şi săteni 50 Lei pe an Pentru autorităţi — — — 300 Lei pe an Redactor: Profesor MIHAIL DEMETRESCU Administraţia: Prefectura Jud. Mureş Redacţia: Str. Traian No. 19. Vineri 16 Octomvrie. Sa Regele Carol 11 a împlinit vârsta de 43 ani. Acest eveniment a ridicat toate sufletele şi a îndreptat toate gândurile româneşti într’un mare avânt de respect, de dragoste şi de recunoştinţă către Acela care, ca nimeni altul, întrupează astăzi cu atâta strălucire, Patria şi Neamul. Scoborîtor direct al Marelui Rege Ferdinand I, întregitorul şi nepot al Regelui Carol I cel înţelept, întemeetorul Regatului de ieri, Sa Regele Carol II a moştenit de la iluştrii săi înaintaşi, odată cu exemplul unei vieţi închinate numai Patriei şi măririi ei, sarcina cea mai grea poate, aceia a unificării sufleteşti, a consolidării, civilizării şi progresului ţării şi neamului nostru românesc. Anii, puţini încă, scurşi de la urcarea Sa pe tron şi până astăzi, fac dovadă netăgăduită că nădejdile puse de suflarea românească nu numai că au fost plinite, dar că ele au fost cu vârf şi îndesat întrecute. Munca încordată depusă de Suveran pentru întărirea şi înălţarea ţării pe toate tărâmurile, grija atentă cu care zi de zi urmăreşte orice manifestare şi activitate de pe cuprinsul ţării, impulsul şi intervenţiile fericite făcute pentru ca munca tuturor să se înfrăţească şi să se întâlnească pe acelaş drum larg şi sănătos al înălţării şi propăşirii tot mai simţite a Neamului, fac să se recunoască în El pe cârmuitorul cel mult aşteptat pentru a duce Ţara şi Neamul la cele mai înalte şi mai strălucite culmi. Un suflu de încredere şi de siguranţă pluteşte peste ţara întreagă de când M. Sa a luat în mâinile sale tari şi pricepute destinele ei; un suflu de înoire, de bărbătească vigoare pulsează în inimile româneşti de când cu atentă şi caldă dragoste E! s’a aplecat peste ele spre a le arăta norile şi adevăratele drumuri pe care să se îndrepte. LUI, celui care reprezintă mândria şi vrednicia acestei ţări şi acestui neam; LUI, care conduce cu mână tare, sigură şi pricepută barca statului prin multele nevoi şi primejdii ce ne pândesc din atâtea părţi; LUI, care întrupează în El toate nădejdile noastre de falnic şi strălucit viitor şi care prin înţelepciunea şi calda lui dragoste de acest pământ şi de acest popor chezăşueşte plinirea lor; LUI, toate gândurile, toată veneraţia şi toată viaţa noastră. Trăiască Regele, este strigătul pe care din adâncuri îl scoate țara întreagă în această zi de mare praznic. Primejdia comunismului Un impresionant apel al tuturor marilor ierarchi ardeleni către popor In zilele din urmă, înalţii ierarchi ardeleni şi anume: I. P. S .Mitropolitul Bălan, P. S. Lor Andrei al Aradului, Vasile al Caransebeşului, Nicolae al Orăzii şi Nicolae al Clujului, au adresat prin toate ziarele un călduros şi impresionant apel către tot clerul şi poporul din Ardeal prin care, denunţând marea primejdie a comunismului pentru ţara noastră, întregită cu atâtea grele şi dureroase jertfe, îndeamnă poporul la unire, pace şi credinţă faţă de Rege şi biserică, fără de care ţara noastră mândră se poate prăbuşi. In rândurile de mai jos, dăm părţile mai însemnate din acest mişcător apel, cu părerea de rău că puţinătatea gazetei noastre nu ne îngădue a publica în întregime. * * * „In hotarele ţării noastre, iubiţii noştri fii sufleteşti, s’a adunat în timpul din urmă şi multă neghină aduse de vânturi, oameni cari nu au acelaş crez cu noi, cari nu au îngropaţi în pământul ţării părinţi şi strămoşi şi nu se simt deci legaţi de el cum ne simţim noi. Aceştia, sprijiniţi de alţi semeni de ai lor de peste hotare, au început să propovăduiască şi la noi învăţături străine de sufletul nostru, rătăciri cari duc popoarele la pierzare, cum este rătăcirea comunismului, care prin cuvinte înşelătoare făgădueşte a aduce raiul pe pământ. Preţul acestui raiu ar fi să răsturnăm prin volnicie actuala aşezare de stat, să deslănţuim războiul dinlăuntru, ucigând frate pe frate, şi să prefacem în cenuşă bisericile alungând pe Dumnezeu din lume şi religia din suflete. Nu s’a pomenit pe lume o mai grozavă rătăcire şi o mai mare erezie, decât aceasta a comunismului, care ca o fiară sălbătică pândeşte să se arunce asupra tuturor popoarelor. Pilda vie a prăpădului şi a pustirii ce este în stare să le răstoarne asupra popoarelor rătăcirea şi erezia comunismului, o vedem sub ochii noştri în două colţuri ale Europei, la două popoare mari creştine: de ani de zile la Rusia şi acum mai pe urmă în Spania. Apostolii urii au deslănţuit în aceste două ţări cel mai groaznic măcel între oameni. Cine n’a auzit la timpul său de miioanele de oameni măcelăriţi în Rusia, unde astăzi domneşte tăcerea morţii şi cea mai cumplită prigoană, şi cine nu citeşte mereu despre fapte de cruzime nemaipomenită din Spania, unde viaţa de om nu mai are nici un preţ, unde toată civilizaţia de veacuri se preface zilnic în ruine şi unde, la sfârşitul cruntului războiu de acum, dintre fraţi, totul va trebui clădit iarăşi din temelie ? Şi toate acestea pen- tru ce ? Fiindcă învăţătura comunistă ştie să răscolească toată patima rea din om. Ea întunecă minţile şi pune stăpânire pe partea animalică din om. Şi doar, cât e de uşor să răscoleşti patima în om şi ce greu e să o potoleşti, apoi să repari toată stricăciunea făcută în timpul cât şi-a pierdut minţile ! Care e acea învăţătură înşelătoare cu care comunismul, ca oarecând şarpele în raiu, ispiteşte lumea ? El pretinde că omul nu e decât trup, lipsit de suflet, şi toate trebuinţele omului s’ar fi opri la: mâncare, băutură, îmbrăcăminte şi adăpost. Dincolo de moarte — aşa zic proorocii cei mincinoş ai bolşevismului — nu mai e nimic, totul e aici pe pământ. Pentru a face pe om fericit — spun ei — bunurile pământeşti trebuiesc comunizate, adică averea particulara, pământul şi casa şi ceeace ai în cuprinsul gospodăriei tale să le fee statul şi să fie ale lui, iar societatea oamenească să fie prefăcută într’o grămadă de oameni, în care omul singuratic dispare, cu drepturile şi dorinţele lui. Viaţa aceasta de cireadă e idolul căruia îi slujesc toţi proorocii comunismului. Este limpede că învăţătura aceasta pregăteşte omului cea mai neagră robie, din care dânsul după atâtea lupte de veacuri purtate în numele şi cu lumina evangheliei lui Hristos, a reuşit să scape. Pentru a înşela lumea, comuniştii nu se sfiesc să afirme că germenele învăţăturii lor s’ar cuprinde chiar în evanghelia Mântuitorului nostru. Aceasta e însă o schimonosire a adevărului, căci Mântuitorul n’a venit în lume să răstoarne prin revoluţii sângeroase rânduiala obştească ci a venit să îmblânzească inimile, să împace pe om cu Dumnezeu şi cu semenii lui. Mântuitorul ne-a vestit întreg adevărul, arătându-ne că ţinta cea din urmă şi cea mai inaltă a vieţii noastre nu este aci pe pământ ci dincolo, în viaţa cea veşnică, alături de Tatăl nostru cel ceresc. In lumina creştinismului noi ştim că suntem călători aci pe pământ unde nu avem cetate stătătoare, ci o căutăm pe ceea ce va să fie (Evrei 13 v. 14) deci şi bunurile pământeşti le stăpânim ca nişte ispravnici vremelnici ai lui Dumnezeu, având să-i dăm