Gazeta Mureşului, 1937 (Anul 7, nr. 1-17)

1937-09-15 / nr. 13

Pagina 2. 14 Septembrie Pentru noi, Românii ortodoxi, Cru­cea Domnului închipue întregul nostru suflet creştin, tradiţionalist ortodox şi naţional. Copilaşul care abia a învăţat să umble, este de prins în acelaş timp de maica lui să facă semnul sfintei cruci, la masă, la culcare, şi atunci când în văzduh se aude sunetul clo­potului de la biserica satului, ori când tăriile cerului sunt cutremurate de fulgere şi trăsnete. Copiii de şcoală intră şi ies din clasă sub semnul ocrotitor al sfintei cruci. Fetiţele de la ţară învaţă să coasă cu acul şi firul de arnici semnişoarele sf. cruci pe bucăţica de pânză. Taina botezului închipuie în multele sale forme sf. Cruce. Când preotul merge cu botezul, Sfânta Cruce deschide por­ţile, uşile şi inimile credincioşilor, în­soţirea tinerilor se face sub binecu­vântarea sf. Cruci. Cununiile de pe capul lor închipuie prin arcurile ce se întretaie semnul sf. Cruci. Deasupra satului stă de veghe crucea bisericii. Mormintele, locul de odihnă al celor plecaţi dintre noi, sunt străjuite de sfintele cruci, întâmplările nenorocite de alungul şoselelor şi drumurilor, sunt însemnate cu semnul creştinesc al Domnului. Cine n'a văzut mulţimea acestor cruci de piatră, mari, frumos cioplite, cu slove bătrâne, ce vorbesc de timpuri trecute, pline de credinţă. Cetirea şi studiul acestor cruci ar lu­mina multe pagini din trecutul vieţii noastre religioase. Istoria poporului nostru nu s'a trăit numai la Curţile Domneşti şi boereşti, ori prin mănăs­tiri, ci şi în sufletele şi viaţa celor mai mijlocii şi mărunţi, în viaţa lor din sat şi în umbletul lor prin ţară, unde se trăia din greu o viaţă creştină şi ro­mânească. Crucea trăeşte adânc în viaţa sufle­tească a poporului nostru drept cre­dincios. Crucea pentru creştinul ortodox ro­mân este însăşi concepţia despre viaţă. In jurul ei se fixează şi se desvoltă tot sufletul, toată simţirea şi tot isvo­­rul faptelor lui. Conştiinţa Crucii ortodoxe, în toată însemnătatea şi în toată puterea ei, este o problemă mare a vieţii noastre bisericeşti de azi. Crucea închipuie jertfirea pentru al­tul, deci iubirea de oameni este aceiaşi cu iubirea creştină, isvor, fără secure, al ei, al dărniciei, al bunei cuviinţe, cu un cuvânt al omeniei românului. Crucea însemnează biruirea de si­ne­ şi, iar biruirea de sine şi este înce­putul şi sfâ­şitul înţelepciunii, poartă deschisă pentru sfinţenie şi drumul mântuirii. Crucea ne îmblânzeşte, crucea ne îndeamnă, crucea ne îmbărbătează, crucea ne mângâie, crucea ne dă tă­ria credinţei. Ţara aceasa a fost apărată de cei ce credeau în sfânta Cruce. Ostaşul român de omi şi de totdauna când se aruncă în luptă, pe viaţă şi pe moarte , îşi face semnul crucii. Acestui sfânt semn încredinţează el ocrotirea copiilor, a părinţilor, a so­ţiei, a gospodăriei şi a sfântului pă­mânt al ţării sale. Iar când fiecare dintre noi cădem, la venirea ceasului, în lupta vieţii, nu facem cel din urmă drum tot sub oc­rotirea sfintei cruci ? N'avem aici loc să dovedim toate binefacerile sfintei cruci. Un lucru vrem să-l scoatem la ivea­lă . Azi sfânta Cruce este împresurată de mulţi duşmani, toţi vor să scoată sfânta cruce din sufletele şi din viaţa românilor ortodoxi, începând cu sec­tanţii şi sfârşind cu necredincioşii şi păgânii. Este vremea să ne apărăm. Iar apă­rarea nu însemnează altceva decât să ne reînprospătăm conştiinţa de marele preţ al sf. Cruci, să ne întărim sufle­tele şi, prin fapte, să dovedim tuturor că noi trăim prin Cruce şi pentru sf. Cruce a Domnului... GAZETA MUREŞULUI aaoBGSBaseati» «mninin <aBawBg«MMiB»aaga» „Luaţi şi voi, cum trebue să luăm cu toţii, ce e bun dela părinţii şi stră­moşii noştri, luaţi din năzuinţele de din veacuri ale Neamului nostru acea tărie care ne e fala şi strânşi uniţi într’o singură voinţă, într’un singur avânt să plămădim odată cu ridicarea satelor, România cea nouă a româ­nismului biruitor... Din cuvântul M. S. Regelui Carol II. Cu cât citeşti mai atent cuprinsul discursurilor Voevodale, cu cât adân­ceşti mai mult acel gând îmbrăcat în cea mai românească formă, cu atât iţi dai seama de arhitectura ideilor înfăţişate sobru ca nişte încrustări de daltă pe stânca de granit a vremii, menite să rămână legi, ale celui mai desăvârşit îndreptar de viaţă. In linia de gândire şi vorbire a Marelui Stră­jer nu descoperi nici o cută, nici o umbră, nici un vârtej de cuvinte. E pârâul de munte curat şi limpede aşa cum ni-i dă retorta pământului no­stru, la malul căruia vin însetaţii de muncă să dobândească tărie, e raza de seara ce face să pulseze aceia sevă dătătoare de energie, e claritatea lăcri­mai de rouă, e ozonul piscului de munte. Problema ridicării satului trebue scoasă din acel domeniu al teoriei şi trecută în cel practic. Ne place să fluturăm cu vorbe frumoase planul de înoire a primei celule sociale, dar până acum nu ne-am coborât de pe amvonul predicilor să arătăm cum il putem realiza. Tineretul studios de la sate a fost îmbiat să treacă la oraş pentru pri­menirea centrelor urbane, dar această trecere nu a însemnat o răsfrângere de progres pentru sat ci, de cele mai multe ori o desrădăcinare. Energiile creatoare pornite de la brazdă, au fost înghiţite de alte preo­cupări, iar situaţiile frumoase ocu­pate de elementul ţărănesc la oraşe, n’a însemnat şi o redresare a vieţii rurale. Satul a rămas aproape acelaş. Procesul evolutiv e încetinit tocmai de uitarea vinovată a celor porniţi din preajma ogoarelor de progresul cărora nu s'au mai îngrijit. Din fiecare sat al ţării s'au ridicat energii cu rosturi deosebite în oraşe. De-aici din această pepinieră a neamului s'a pompat şi se pompează mereu valori culturale îndărăt însă nu se mai întoarce nimic. Profesorul nu se mai gândeşte la mo­desta şcoală a satului de unde a ple­cat, pe care ar trebui s'o ridice şi s'o înfrumuseţeze, doctorul nu se reîn­toarce cu luminile învăţăturii spre aşezările rurale unde bântue atâtea epidemii şi unde tot leacurile băbeşti au rămas nădejdea din urmă, ingine­rul nu vine să facă un plan de îndi­guire ori pod peste vre­ o apă, agro­nomul nu-şi cucereşte poporul pentru metodele noui de muncă agricole, arhitectul nu se dăruieşte ridicării unei şcoli, biserici, cămin, ori bge populară, iar ofiţerul crede că pentru sat, el nu poate face nimic. Şi ce lucru bun ar ieşi din unirea acestor energii, dacă sentimentul de recunoştinţă pentru locurile natale ar putea fi stimulat! Să-şi lege numele fiecare de o rea­lizare pentru binele obştesc, să n'aibă odihnă până când nu va fi pus acea cărămidă la zidirea cea nouă a sate­lor şi atunci lucrurile ca prin farmec se vor schimba. Ce folos că atunci când treci printr'un sat ţi se spune: „de-aici este profesorul savant X, ori generalul Y, ori ministrul sau depu­tatul cutare, dacă nu poţi trece dru­mul de noroi, dacă şcoala ori biserica stau prinse cu proptele, dacă nu e un loc de petrecere mai aleasă, decât crâşma, dacă podurile se clatină ori dacă te rătăceşti la cea dintâi răs­cruce de drumuri între sate. Ca un strălucit corectiv al acestor lipsuri a venit străjeria. Z de zi ea sădeşte în sufletul tineretului acea năzuinţă de a se vedea şi de a-şi da valoarea prin prizma realizărilor în satul ce le-a dă­ruit viaţa. Ce avânt deosebit ar lua această mişcare, dacă învăţătorii sau profesorii comandanţi, ar fi sprijiniţi cu fapta de acei ce au­ ajuns în posturi înalte şi cari ar găsi in acest tineret, tocmai elementul de realizare al atâtor gân­duri de ridicare a satelor noastre ? Se fac pe categorii de funcţiuni, anumite reuniuni de promoţii după 10, 20, ori 30 ani de despărţire. Ce mult ar folosi ca aceste reuniuni să fie făcute pe sate cu toţi la cei ce s-au ri­dicat din ele. Ar fi de pildă ziua de 8 iunie „ziua cea mare a tineretului românesc“. Cel mai fericit prilej de afirmare a valorilor pornite de la ţară. Generaţia ce se ridică ar avea icoana vredniciei şi meritelor câştigate prin muncă, poporul s'at mândri cu cei ieşiţi din rând­rile lui şi care nu-i uită. Ar fi o zi de bucurie neuitată, o zi în care s'ar putea întocmi planul general de activitate constructivă pen­tru fiecare sat în toate domeniile de activitate socială. Şi ce-ar putea fi mai pilduitor pentru lumea necăjită a satelor ca doctorul să vadă ce se poate face pentru tămăduirea boalelor şi ce s'a făcut în domeniul higienii, inginerul să ajute şi să sprijine con­strucţia de drumuri, podeţe ori edificii publice, băi populare, terenuri de jocuri, tăbliţe indicatoare la răscruci de şosele, etc. apoi ofiţerul cu edu­caţia premilitară şi străjeria, profeso­rul inzit cu mersul cultural şi cartea ori gazeta cea bună. După un an s'ar putea face bilanţul celor realizate şi s'ar pune la cale alte lucruri de in­teres general. Ar fi sfatul înalt al sa­tului care să facă trăsătura, de unire între provincie şi oraş, ar fi acel for de conducere care să urmărească şi sus anumite solicitudini, dar şi jos realizările practice. Cum aş dori sâ fie satul meu ? ! Iată o întrebare pe care să ne-o pu­nem cu toţii. Comandanţii străjeri să cucerească bunăvoinţele tuturor celor răsăriţi de acolo şi să încerce reali­zarea acestui ideal. Să ne oprim o clipă şi să adâncim măreţul îndemn al Marelui Străjer : „Strânşi uni­i într'o singură voinţă şi nntr’un singur avânt sa plămădim odată cu ridicarea satelor, România cea nouă a Românismului biruitor“. Cum vreau sa fie satul meu... Maior adjutant: Teofil Sidorovici In cinstea eroilor Sfinţirea unui m­onumentului din Urisiul de jos Serviciul religios — Cuvântările Sătenii din comuna Urisiul de Jos au luat lăudabila iniţiativă de a ridica un monument în amintirea celor 27 de eroi din comună morţi în războiul mondial. La această serbare care a avut loc în ziua de 5 Septemvrie au luat parte o mulţime de ţărani din comunele învecinate, precum şi mai mulţi orăşeni dintre care notăm : Francisc Porubski, prefectul judeţului Mureş, dr. Emil Dandea preşedintele comisiei interimare, dr. Eugen Nicoară preşedintele Astrei, dr. Teodor Bor­dan, Iuliu Şerbănuţ, precum şi inte­lectualii din comunele învecinate. Serviciul religios a fost oficiat de preoţii: Iuliu Cioba, Iuliu Grama, Victor Câmpianu, Iuliu Pop, Păcurariu Remus, Cioloca Augustin şi Sever Chinezu. După terminarea serviciului religios părintele Iuliu Grama, a ţinut o cu­vântare ocazională, omagiind pe cei ce s’au sacrificat pentru unitatea nea­mului. A mai vorbit de Francisk Po­rubski, prefectul judeţului Mureş, care între altele spune: „Trebuia să sune ceasul dreptăţii româneşti, sfârşindu­­se suferinţele milenare, şi repunând poporul românesc în drepturile sale istorice “ In numele consiliului Municipal al oraşului Tg.-Mureş a vorbit d. dr. Emil Dandea. D. dr. Eugen Nicoară, a vorbit în numele Asociaţiei Astra, care a con­tribuit la ridicarea acestui monument. Au mai vorbit: d. Iuliu Pop, d. Ioan M. Pop, inv. diriginte fost senator, dr. T. Bordan a vorbit în numele so­cietăţii Tinerimea Română din Târgu- Mureş şi preotul Păcurariu. După serbare, s-a dat un banchet la care au luat parte toţi oaspeţii La banchet au vorbit: Dr. E. Dandea, preşedintele comi­siei interimare a municipiului Târgu- Mureş, d. Francisc Porubsky, prefec­tul judeţului Mureş, dr. Eugen Ni­coară, d. Iuliu Şerbănuţ, dr. T. Bor­dan, etc. etc. Această serbare a lăsat o frumoasă impresie printre locuitorii care au luat la partea. a acţiunea lăudabilă a societăţii „Tinerimea Română" Societatea „Tinerimea Română“ cu sediul în Tg.-Mureş, la propunerea d-lui Vasile Netea, vice­preşedinte, a luat iniţiativa să comemoreze pe rând pe bărbaţii aleşi, originari din judeţul Mureş. In comuna Ibăneşti sec. T. R , în colaborare cu Despărţământul „Astra“ din Reghin de sub conduce­rea d-lui dr. Eug. Nicoară, directorul spitalului de stat, a comemorat pe distinsul cărturar din Mureş, Nicolae Petrea Petrescu (Moşul). S-a desvelit o placă comemorativă, cu care ocazie au vorbit pr. Vasile Gliga-Ibăneşti, octogenarul pr. Zaharia Lupu, d. pre­fect al judeţului Mureş Francisc Po­­rubschi, d. dr. Emil Dandea, primarul m­unicipiului Tg.-Mureş, care a arătat zbu­­ciumul ardelenilor sub greaua stăpâ­nire maghiară. In numele organizato­rilor a vorbit preşedintele soc. T. R. Mureş, dr. Emil Nuţiu, omagiind pe distinsa figură, revizor Gh. Uilăcan. Au mai vorbit d. dr. Emil Dandea, primarul municipiului Tg.-Mureş, în numele consiliului judeţean; d. dr. Eug. Nicoară, inspector general sani­tar, în numele „Astrei“, despărţămân­tul Reghin, care a da un preţios aju­tor la ridicarea monumentului. Au mai vorbit: părintele Iuliu Pop, în numele consătenilor, ca fiu al comunei Urie­­şul de Jos, Ioan Pop învăţător, fost senator, dr. T. Bordan, in numele so­cietăţii „Tinerimea Romara“ din Târgu- Mureş şi pr. R. Păcuraru. După masa de plăsmuire a eroilor, a urmat o reu­şită serbare culturală. Au vorbit iarăşi intelectuali din Tg. Mureş şi din sate.

Next