Gazeta Mureşului, 1937 (Anul 7, nr. 1-17)

1937-09-15 / nr. 13

GAZETA MUREŞULUI PAGINA AGRICOLĂ Recoltarea cartofilor Ca orice altă plantă, cartoful se re­coltează când a ajuns la coacerea de­plină. Aceasta se judecă după tulpi­­nele de cartof şi după tubercule. Când frunzele şi tulpinele de cartof au început să se îngălbenească, e semn că a sosit timpul recoltatului. Trebue să fim foarte atenţi pentru că de multe ori frunzele şi tulpinele se usucă din pricina unei boale, în acest caz lujerii uscaţi nu pot forma un sem bun de cunoaştere. După tuber­­cliu judecând, cartofii sunt buni de recoltat când se desprind uşor de pe ramurile din pământ fără să rănească cartoful, ori când sunt tăiaţi, nu lasă apă multă, iar coaja e bine întinsă şi prinsă da miez încât nu se mai des­­lipeşte când o apăsăm. De timpul şi felul recoltatului va depinde în mare măsură păstratul şi bunătatea cartofi­lor. Cartofii recoltaţi prea de­vreme cuprinzând prea multă apă nu se păstrează bine pentrucă lăstăresc (în­colţesc) uşor. Tuberculii ne fiind copţi (prefacerile) chimice ne fiind termi­nate) nu sunt buni ca hrană pentrucă produc dureri la stomac (pântecarie). Nu sunt buni nici pentru sămânţă pentru că mugurii au fost nedesvoltaţi îndeajuns. Dacă recoltăm toamna prea târziu, ploile şi îngheţul pricinuesc greutăţi şi pagube atât la recoltat cât şi la păstrare. Atunci când cartofii n'au izbutit să se coacă, li se taie cu coasa tulpinele, grăbindu-se astfel coacerea. Cartofii se recoltează pe timp uscat, când munca se face­ cu multă uşurinţă şi e spor­nică, iar cartofii ies curaţi. Pe timp ploios recoltatul este foarte anevoios, se sapă greu şi cartofii se murdăresc de pământ. Totuşi atunci când timpul este ploios, vom păstra după recoltare cartofii câtva timp la adăpost întinşi pe paie să se svânteze. Scosul cartofilor se face cu sapa, furca, plugul, rariţa şi maşini anume fabricate. Pe suprafeţe mici scosul cartofilor se face cu sapă, furcă care sunt mijloacele cele mai bune pentru că nu lăsăm în pământ aproape nici­­un tubercul. In anii cu toamna lungă şi unde ziua de lucru este eftină, re­comandăm recoltatul cu sapa. Pe suprafeţele mai întinse, recoltarea se face cu raniţa, plugul sau cu maşini speciale. Când scoatem cartofii cu plugul, îl potrivim să meargă puţin în stânga cuiburilor aşa fel în­cât să răstoarne bine cuibul. In urma plu­gului lucrătorii strâng cartofii ce se văd. După această strângere se dă cu boroana puternic pentru a scoate car­tofii la faţa pământului şi pe care îi adună lucrătorii. După aceasta se dă drumul la­ porci, care strâng tot ce a mai rămas. Plugul şi rariţa lucrează destul de repede însă rămân mulţi cartofi ne­­desgropaţi. Acolo unde cartoful ocupă supra­feţe mari şi lipsesc braţele de muncă, recoltatul se face cu un plug anume. Acest plug are în locul coroanei un grătar care strânge cartofii lăsând să treacă pământul. Aceste maşini lucrează uşor în pământurile nisipoase şi pe timp uscat. In pământurile grele şi năpădite de burueni recoltatul cu plugul nu dă rezultate bune. De aceia pentru că sco­sul cartofilor să se facă cu mai multă uşurinţă, trebue prăşit, când sunt prea multe burueni ori tăiate numai firele acestor burueni atunci când sunt mai rari. După plug boronim puternic. Toate mijloacele mecanice au un mare neajuns şi anume sdrelesc car­tofii, îi taie pe alocuri încât trebue să-i alegem. Tuberculii tăiaţi muce­­găiesc foarte repede stânjenind păst­ratul bun. In pământurile nisipoase şi pe timp frumos cartofii se lasă câteva ore la soare după ce au fost scoşi pentru că să se svânteze şi să piardă o parte din apă. După aceasta se strâng şi se transportă la magazie. Atunci când cartofii sunt sănătoşi şi fără pământ, nu e nevoie să se usuce de tot pen­­tru ca să se păstreze bine. Se pot strânge cartofii cân­d s'au svântat nu­mai pe deasupra. Cartofii trebue despărţiţi (aleşi) din capul lo­cului în două : de o parte cei sănă­toşi şi întregi şi de altă cei stricaţi, mâncaţi de viermi sau loviţi. Cartofii sănătoşi se despart şi ei în trei, după mărime. Cei mari, frumoşi, buni pen­tru mâncare, cei mijlocii pentru să­­mâ­ţă şi cei mici pentru hrana ani­malelor. Cartofii mari şi frumoşi se păstrează deosebit de celelalte mărimi de cartofi. Producţ­a variază foarte mul ; la noi în ţară recolta la ha. este cam 10 - 15.000 kg. Culturile îngrăşate cu gunoi şi lucrate bine produc recolte până la 50 000 kg. la ha, Nistor Ianati. Legume de toamnă Vara se apropie de sfârşit şi cu ea multe din legumele grădinii noastre îşi termină vegetaţia ; totuş aceasta nu înseamnă că s'a terminat şi cu activi­tatea din grădină. Ia fără de legumele cari îşi conti­nuă vegetaţia sunt încă altele cari acum încep să se semene, pentru a fi recoltate în toamnă, sau pentru a produce în primăvara viitoare mai de timpuriu. Astfel că o continuă activi­tate trebue să se desfăşoare în gră­dină, până când îngheţul vine să amor­ţească totul, lesă pentru cei cari po­sedă geamuri sau sere, munca se con­tinuă şi pe timpul iernii. In luna Septembrie, pe la începutul său, se poate semăna ridichi de iarnă, cari au timpul să se facă până în toamnă şi se mai seamănă şi pătrunjel, pe care ocrotindu-1 de ger îi putem re­colta frunzele în tot timpul iernii. Dar mai sunt şi alte legume cari se mai seamănă acum. De la jumătatea lui August începe să se semene: mă­rarul, spanacul, care ne dă foi fragede şi gustoase din toamnă şi salatele tim­purii, care puse astfel din vreme apu­că să facă căpăţână înainte de a se lăsa frigul, deci chiar fără să fie acoperite cu geamuri. Colţul gospodinei Supe de zarzavat Supa de zarzavat şi de cereale este de mare folos atât copiiilor care au tulburări intestinale (diaree), cât şi celor ce au diferite boale de piele datorite alimentaţiei prea bogate. Pen­tru copii se recurge foarte des la aceste supe, pe care orice mamă tre­bue să ştie cum să le prepare. Iată un fel : Se pune la fiert într-un litru de apă, 65 gr. cartofi, 65 gr. morcovi, 25 gr. napi, 25 gr. fasole şi mazăre boabe. Se fierb trei ore, se adaugă 5 gr. de sare şi dacă a scăzut la fiert se umple cu apă până la un litru. Se strecoară şi se adaugă o linguriţă mică de făină de orez la 100 gr. de supă, după care mai fierbe un sfert de ceas. Se pre­pară în fiecare zi şi se ţine la rece. Alta, tot aşa de bună dar mai simplă . Se pun la fiert 3 ore în 3 litri de apă câte 30 grame (adică o lingură mare de supă) de: grâu, arpacaş, po­rumb fărâmat, fasole boabe, mazăre boabe, f­ere. La sfârşit se sărează cu 5 gr. de sare, se strecoară şi de obi­cei rămâne scăzând la foc, cam un litru de supă Şi aceasta trebue pre­parată proaspătă, în fiecare zi şi va fi ţinută la rece. Pagina 3 Orzul de toamnă Dintre toate felurile de păioase, or­zul dă cea mai mare recoltă. Dintre toate felurile de cereale, el se recol­tează cel mai devreme, în prima ju­mătate a lunii iunie. Având coacere timpurie, recolta lui aproape niciodată nu se micșorează din pricina coacerii silite, ca la grâu. Miriştea poate fi întoarsă de vreme. Pământul poate fi însămânţat din nou, cu unele plante, care au durată scurtă de creştere, sau cu plante care să fie folosite ca îngrăşământ verde. Boabele orzului de toamnă sunt mai hrănitoare decât ale orzoaicei. Ele sunt foarte bune şi pentru fabricile de spirt. Paiele de toamnă sunt bune, ca nutreţ. Orzul de toamnă e o plantă de cultură preţioasă şi merită să fie cul­tivat pretutindeni, în regiunile priel­nice, unde cultura orzoaicei nu reuşeşte. Banatul, Oltenia şi câmpia Munte­niei sunt cele mai prielnice regiuni pentru cultura orzului de toamnă. Moldova şi celelalte regiuni, cu ier­nile mai grele, sunt mai puţin priel­nice, căci orzul de toamnă suferă de ger mai mult decât grânele de toamnă, mai cu seamă dacă nu e acoperit cu zăpadă. Pământul adânc şi gras , bun pentru grâul de toamnă, se potriveşte şi pentru orzul de toamnă. El trebue să cuprindă, cam în jumătate, argilă şi nisip. In pământurile argoloase, grele şi în cele nisipoase, uşoare, orzul de toamnă nu reuşeşte. El reuşeşte mai bine după rapiţă, borceag sau trifoi, recoltat pentru fân. Pământurile ceva mai slabe, dar potrivite pentru cultura orzului de toamnă, trebue îngrăşate cu gunoi de grajd, bine putrezit. Gunoiul trebue dat cu cel puţin o lună înaintea să­­mănatului. Dacă gunoiul nu e bine putrezit, sămânăm orzul de toamnă în anul al doilea după gunoire. Pământul trebue pregătit ca şi pen­tru grâul de toamnă. Să fie foarte bine lucrat, mărunţit şi lipsit de bu­rueni. Pregătirea trebue isprăvită cu 2— 3 săptămâni înainte de sămănat, pentru ca pământul să se aşeze. Orzul de toamnă se seamănă în prima jumătate a lunii Septembrie. Dacă întârziem cu sămănatul, dăm mai multă sămânţă la hectar. De ase­­meneai în regiunile uscate. Se seamănă cu maşina, în rânduri la 11—12 cm. depărtare între ele, dându-se la ha 125—150 kg. sămânţă. Sămânţa o îngropăm în pământ la 3— 7 cm. adâncime. După sămănat, dacă timpul e se­cetos, trecem ca tăvălugul, după care urmează o grapă ușoară de mărăcini. Soiurile cele mai bune de orz de toamnă sunt: Cenad extensiv No. 1, Cenad 112, Cenad 395, care se pot procura prin Camerele de Agricultură de la Institutul de Cercetări Agrono­mice al României, din București, Bd. Mărăști 61, M. P. Maiai. Culesul legumelor S'ar părea că, dacă-i vorba de cu­les, n'ar mai fi nevoe de nici o lămu­rire, că doar, slava Domnului! oricine poate fi în stare să ia lucrul de-a gata făcut! Totuşi, din cele ce urmează, se va vedea, că și culesul este o lucrare, al cărei rost trebue cunoscut negre­şit, dacă voim să avem folosul întreg dela munca pământului. Trebue să ştim lămurit când şi cum este mai bine să culegem fiecare fel de legume. Morcovul, pătrunjelul şi păs­­târnacul. Se folosesc de pe când au ajuns de grosimea unui creion şi până ce şi-au împlinit creşterea. Când sunt tineri şi dacă pământul este destul de tavăn, se smulg, trăgându-se drept în sus, după ce am prins cu mâna toate frunzele chiar de lângă pământ. Dacă pământu­l uscat, se toarnă apă multă de cu seară, pe partea de unde avem de scos şi a doua zi dimineaţa, se vor putea smulge uşor, altfel se rup frun­zele şi rădăcina rămâne în pământ. Obişnuit, râdăcinoasele acestea, se scot toamna, cât mai târziu, după ce au strâns în ele toată dulceaţa şi ma­teriile hrănitoare, care le dau gustul şi mărimea deplină. Atunci, într-o zi frumoasă, ne­ apu­­căm de lucru precum urmează : să­păm un şănţuleţ adânc de-o pană de hârleţ (cazma), pe lângă primul rând de morcov, pătrunjel sau păstârnac, pentru a slăbi pământul în jurul ră­­dăcinelor, înfigem apoi hărleţu! în do­sul rândului, săltăm şi răsturnăm ră­dăcinile în şanţul săpat. După ce am răsturnat aşa tot rândul, alegem ră­dăcinile, le scuturăm bine de pământ cu mâna, (nu cu cuţitul, nici cu altceva), şi le facem grămăgioare ici-colea. In locul primului rând a rămas un şanţ, în care, tot în acelaş chip, răsturnăm rândul al II-lea... Şi urmăm tot aşa, până terminăm toată bucata. Scoţând în felul aceasta, nu vom rupe, nu vom sdrobi şi nu vom lăsa nici o rădăcină ne­scoasă, iar pămân­tul va rămânea gata săpat pentru toamnă. Sfeclele roşii, ridichile negre şi­­elina, fiind mult mai rare şi nu atât de adânci, se scot una, cu furca de sfeclă, sau cu hârleţul, bine­înţe­les luând seama să nu le vătămăm. Ceapa şi usturoiul se recoltează după ce li­ s'au uscat codiţele, dar înainte ca acestea să se topească de tot. Se dă cu colţul sapei lângă căpă­­ţină şi se saltă pe dedesubt, se apucă apoi de codiţă, se scutură de pământ şi se aşează cu rădăcina în sus pe mijlocul stratului, în partea scoasă. Astfel după ce am terminat stratul, ceapa sau usturoiul va forma pe mij­locul lui ca un şirag de mai multe rânduri, ce va fi lăsat câteva zile la soare să se răscoacă. Pe urmă, dimineaţa pe rouă, se ia şi se împleteşte strâns în tumi (cucur­i) căpăţină lângă căpăţină, de câte 5 până la 10 kg Ca să iasă funia bucă trebue să­­ adăugăm la'mpletit şi ceva papură sau răgaz. Varza albă se strânge când căpă­­ţâna este îndesată, foile întinse şi gălbui, iar dacă desfacem, vedem că' năuatru foile sunt albe curat. Toate verzele ajunse astfel nu mai trebue lăsate pe bucată, căci peste câteva zile, mugurele din mijloc con­tinuând să crească, apasă paste mă­sură în afară şi căpăţină crapă, stri­­cându se. Cine doreşte să aibă varză verde iarna, să aleagă căpăţâni mijlocii, ceva mai înfoiate şi să le smulgă cu rădă­cină. Spânzurată la loc potrivit, pot ţine până după Paşti. Varza roşie se smulge cu totul, când căpăţână ?, devenit­­­e şi bun­­zele dinăuntru roşii ca sfer­a. Conopida se fac sau se smulge, când partea din mijloc este albă şi'n­­desată ca un caş. Dacă se întârzie, mugurii, crescând, se desfac, se răresc, iau culoarea galbenă-verzue și-și pierd gustul.

Next