Gazeta Sibiului, 1940 (Anul 7, nr. 1-52)

1940-01-01 / nr. 1

Redacţia şi Administraţia: Simo­io, Strada, Lânei IISTr. 1.3 m­ni VII.­­ Nr. 1 - Sibiu, 1 Ianuarie 1940 Director- Proprietar: VASILE IS­ACU Înscrisă la Tribunalul Sibiu Nr. 2/1938 Apare săptămânal Abonamente: Pe un an..............................­......................................Cel 180’— Pentru autorități, societăți și industrii .... „ 300"— Abonamente de sprijin...........................................„ 1000"— Prețul unui exemplar................................................ , 3"— M. S. Regele şi Marele Voevod Mihai au petrecut Crăciunul în mijlocul soldaţilor de pe frontieră Şi cel mai mic cetăţean al ţării, caută ca de ma­­rile sărbători, să se găsească în mijlocul familiei sale, unde în căldura căminului, să le petreacă în linişte creştinească. Dar iată, că marele nostru Rege şi iubitul Său fiu, în marea Lor dragoste pentru oştirea ce străjueşte graniţele ţării, în timpurile acestea de grea cumpănă, au renunţat la odihna domnească, plecând în ajunul Crăciunului, la frontiera de vest, pentru ca împreună cu soldaţii concentraţi, să prăznuiască Naşterea Mân­­tuitorului. Când ultimele cete de colindători, mai vesteau încă Naşterea Domnului Hristos, în nara Oradiei, trenul albit de îngheţ, a adus pe vâiintele soldaţilor, spre ai î«. U . «Aiî imiu't *" “■ Bucuria , r,i de nedescris, văzând dra»­gostea de care şeful Statului este pătruns, în aceste critice momente, pentru toată omenirea. M. S. Regele, după ce a asistat la oficierea unui serviciu religios şi după ce a luat contact cu notabi­­lităţile oradene, s’a dus în una din cazărmile din Oradea, unde a stat de vorbă cu soldaţi, luând masa cu ei, şi mâncând din acelaşi cazan. Gestul iubitului nostru Suveran, este aşa de grăb­itor şi aşa de înălţător, încât nu avem cuvinte pentru al descrie. Iată acum şi cuvintele M. S. Regelui, rostite drept răspuns oficialităţilor din Oradea, în prima zi de Crăciun, cu ocazia recepţiei organizată în cinstea Sa. Domnilor, „Din adâncul sufletului, mulţumesc pentru fru­­moasele cuvinte şi caldele urări­­ şi pot adăuga, pentru sentimentele atât de înalte­­ cu cari M-aţi întâmpinat în această creştinească sărbătoare, aci, în acest oraş de strajă a graniţei noastre. Este o împreunare care poate unora să le pară curioasă: azi este proslăvirea Acelui care a predicat pe întinsul omenirii, pacea şi buna înţelegere între oameni, şi în aceeaşi, zi Eu să vin în mijlocul celor care poartă arme ucigătoare. Insă scopul acestei c­?!z­­a Mele, nu este de a râvni la ceea ce nu este al nostru, ci este ca, într’un gând de pace, să păzească hotărîtă ceea ce este ro­­mânesc. De aceea am ales această zi de creştinească săr­­bătorire, ca să vin şi să aduc iubiţilor Mei ostaşi, ură­­rile cele mai calde şi o rază de încredere din sufletul Meu, sufletului lor. Cu aceste gânduri, tuturor celor din acest frumos ţinut al Bihorului le spun, mulţumindu-e încă odată pentru cuvintele lor: Să le dea Dumnezeu pace şi la la mulţi anii“... S’a supărat pe (Continuare din Nr. 119). Şi apoi nesăbuita poftă a oamenilor de a reteza cu nemiluita copacii şi pădurile, defrişând codrii se­culari ce ţineau cumpăna echilibrului atmosferic, care nu e pricina tuturor torenţilor năprasnici, dela Buzău la Criş, în California, ori din Someş spre Eufrat la lang-Ce? Acelaş amestec al omului in ceea ce fusese odată stabilit şi echilibrat şi aceasta din vecie! Iar de­ranjul se răzbuna. Pe lângă toate intervenţiile omeneşti, deci ale civilizaţiei, de a scoate cât mai mult profit din sălbateca natură, (zic) cele mai diavoleşti însă şi care — după noi — produc cele mai mari perturbăţi­ atmosferice, cu toate consecinţele lor dezastruoase, sunt: radiofonia t. f. f. şi televiziunea, cami toate se bazează pe emiterea şi recepţia de unde. Aşadară, unde electromagnetice, deci „forţă şi materie", energetism concentrat care pleacă, radiază de undeva, se emite şi propagă prin unde, lungi mij­locii, scurte şi ultra scurte şi străbat spaţiul, mai repede ca gândul, în lung şi latul lui îl foarfecă până în cele mai îndepărtate unghere, pentru ca în altă parte — şi în acelaşi timp cu plecarea,­­ să fie „capturat“ prin diversele posturi de recepţie. Notaţi bine, în acelaşi timp şi din câte direcţii vin şi spre câte locuri pleacă miliarde şi miliarde de ase­menea unde nevăzute şi uşoare, ca un suflu divin. Dar oricum ar fi, imponderabile nevăzute şi im­perceptibile, deci departe de ceea ce simţim şi numim materie, aceste „unde“ totuşi se mişcă, aleargă, fug, străbat spaţii şi distanţe inconmensurabili, sfârtică văzduhul şi penetrează pământul până’n adâncurile lui, pentru că pe unde răzbat şi trec ele să lase totuşi noi văzduhul... de Prof. Gr. Someşanu dată de urmă in urma lor. Numiţi-o energie, forţă sau cum vreţi, această minune a secolului nostru, prin însăşi calitatea circulatorie şi de propagare ce o are, e una din acele tainiţe ale cosmosului pe care inteligenţa omului a prins-o, aservindu-o spre delectarea sa. Şi ea se supune, e ascultătoare, învârteşti şurubul, pe undă ultra, asculţi, Batavia din lava; dai la mijlocii. Iţi cântă Fănică Luca din naiu, la Bucureşti; ori pe cele lungi schimbând, ai prins ultima frază din discursul lui Molotov, de la Kremlin. Şi iac'aşa şi mai departe! Toate sun­t bune şi ingenioase, iar ca delectare sunt admirabile aceste savante născociri omeneşti, numai că tot dânsele vor fi acele cari se vor răzbuna pe acei ce le-au descoperit şi furat secretul, întocmai păţania lui Prom­eteu, hoţul focului, din certuri. Şi el şi-a găsit pedeapsa indiscreţiunii sale. * ¥ ¥ Deci, aceste unde hertziene, raze X, sau ultra­violete, aceste radiaţiuni provocate — să notăm — străbătând văzduhul, străbat o materie, care, — în această situaţie fiind — se deranjează din starea ei de echilibru, oricât de infinitesimale şi fără pondere, ar fi cantitatea de unde, ce o trec! Totuşi mişcarea există, propagarea undelor se face, de la emisiune la recepţie, străbat spaţiul, care nu e vid, nu e un nimica şi inexi­stent ceva ! Şi de aceea zic eu că, mişcarea aceasta produce o perturbaţie, o abatere de la normal, care apoi se răsfrânge în tot atâtea fenomene atmosferice extravagante şi ne mai întâlnite până acuma. In orice caz, înaintaşii noştr­i de-acu câteva decenii, mai înceţi, mai temperaţi în judecată şi mişcări, cu greu ar mai (Continuare în pagina 2) Biblioteca Meteana ASTRA Bilanţul unui an Anul care s’a încheiat a marcat un pas uriaş făcut înainte pe calea progresului României. Guvernele care s’au succedat la cârma Statului, toate emanaţie a Frontului Renaşterii Naţionale, au continuat un efort constructiv iniţiat de marele, activul şi înţeleptul con­­ducător al ţării, de Maiestatea Sa Regele Carol al II-lea. Dacă ar fi ca să se treacă numai descătuşarea Ţării de tirania anarhică, distrugătoare şi necinstită a partidelor, bilanţul anului 1939 s’ar încheia printr’un activ strălucit. Progresele realizate în toate domeniile sunt însă prea mari şi prea vizibile pentru ca să ne mulţumim a înregistra numai revirimentul atât de îmbucurător al întăririi solidarităţii naţionale. Principala preocupare a guvernelor care s’au pe­­rindat la putere în anul 1939 a fost înzestrarea şi pre­­gătirea armatei. In acest domeniu s’a făcut enorm. S’a realizat poate mai mult decât s’a realizat de către guvernele de partid în cei douăzeci de ani ce s’au scurs dela războiul cel mare şi până la izbăvitoarea votare a Con­­stituţiei Renaşterii Naţionale. Astăzi graniţele ţării sunt fortificate, iar armata, bine echipată şi instruită, este gata să facă faţă oricărei situaţii. Un alt domeniu în care efortul înoitor s’a simţit puternic a fost agricultura. Prin legile ce s’au decretat, s’a urmărit o cât mai bună valorificare a cerealelor. In acest scop, s’au construit numeroase silozuri iar Banca Naţională şi instituţiile cooperatiste au susţinut cu mari şi bine folosite credite preţurile de vânzare ale cerealelor. Acţiunea pentru construirea de şosele şi de căi ferate noui a continuat. Vom aminti numai de dublarea liniei ferate Câmpina-Braşov, de o mare importanţă economică şi strategică. Lucrările acestei linii noui vor fi terminate în primăvara lui 1940. Politica financiară a ţării a fost o politică de echi­­libru şi de prevedere. Haosul din finanţele publice, moştenit de la regimul de partid, a luat sfârşit. Finan­­ţele ţării s-au însănătoşit. După mulţi ani ţara a cu­­noscut un buget echilibrat, soldat fără deficit. Politica economică a fost dictată de condiţiile de peste hotare, ale unei Europe care de mulţi ani trăieşte economiceşte în războiu. Oficiul schimburilor cu străi­­nătatea a continuat să facă o politică de prevedere, pusă numai în slujba nevoilor apărării naţionale. Şcoala şi Biserica au fost readuse, sub impulsul spiritual al Frontului Renaşterii Naţionale, la adevărata lor menire: aceea de a întări sufleteşte poporul şi de a cimenta solidaritatea naţională de care o naţiune are nevoie pentru a se salva în mijlocul unei lumi ce se prăbuşeşte. Tare în interior, România a adoptat faţă de eve­­nimentele externe o politică de neutralitate. Este o po­­litică plină de înţelepciune care traduce marea dorinţă de pace a poporului român. Această atitudine nu în­­seamnă nici laşitate, nici frică. Este atitudinea unei ţări care nu are nici de luat şi nici de dat, care vrea să trăiască în pace cu toţi vecinii ei, dar care nu va tolera să se aducă cea mai mică ştirbire intereselor ei. Evenimentele ce s’au petrecut în Europa Centrală sunt prea recente, pentru a mai fi nevoie să subliniem cât de înţeleaptă şi de prevăzătoare a fost politica de neutralitate adoptată de ţara noastră. Subscrieţi Bonuri pentru înzestrarea Armatei

Next