Gazeta Sporturilor, iunie 1942 (nr. 584-613)
1942-06-10 / nr. 593
A NLL XXII. Seria II — No. 593 4 pagini 5 LEI C. Birourile ; Str. Inginer Anghel Saligny No. 2 București Direcfia și Ad-ția 3.26.60 Telefoane: Secretariat , , 5.91.86 Provincia , t , 5.91.86 Tipografia . . . 3.26.60I Prim Redactor N, Papagheor ghe ABONAMENTE 1 an .... . Lei 1200 , 6 luni • . . ■ „ 600 Autoritap, InstitutU, cluburi; 3000 IeiI Miercuri IO Iunie 1942 '■’W: Proprietar; „,, S. A. gazeta SPORTURILOR înscris Trib. Ufoy sub Nr. 282/938 Administrator Delegat Al. Iliescu PENTRU BOX Momentul sportiv actual este un moment pugilistic. Boxul s'a ridicat din nou Peste barierele proprii țâșnind peste toate celelalte popularități și preferințe, spre marele ideal al sufragiilor totale... Acest moment trebue sesizat, înțeles, fructificat. Care sunt condițiunile pentru ca pugilismul să-și poată deschide o epocă de prosperitate și de glorie. Credem că spunând: dispoziție din partea publicului, organizăm multe și valori proaspete afirmate ca talente de dimensiuni excepționale, am stins totul. Dispoziția publicului pentru box există. Ea s'a strălucit din Ianuarie manifestat până astăzi — cu toate că nu toate reuniunile au fost bine întocmite, tot pugiliștii pregătiți și toți judecătorii puri ca stare de conștiință.. . Organizări am avut destule. Câteva mari, foarte multe miei. O singură Duminică — acea trecută — fără program pugilistic, a produs în public un gol mare cât o melancolie. Talente excepțonale, afirmate recent. Vom numi câteva. Cert ese, te avem. Lucian Popescu a însemnat deschiderea unei epoci de mare emulate în boxul românesc — iar astăzi, după atâția ani, boxul nostru are din nou prilejul să înrrângă legile unui destin limitat la granițele țării. Lucian Popescu n’a părăsit încă lupta lui europeană dar acum nu mai este sinteur. Un nou an 1930 poate fi reeditat. Ne gândim la câteva mari talente care pot păși . Ca și adolescentul Lucian Popescu de acum 12 ani — în marea horă a ambițiilor continentale, Ei știm cu toții pe acești mici ambasadori viitori ai mândriei noastre pugilistice. Sunt: Ion Chiriac, Constantin Lăzăreanu, Costel Stănescu și Ștefan Bogdan. Ion Chiriac, învingător clar al lui Panaitescu Zigotto (fost la rându-i victorios asupra ex-campionului mondial Valentin Angelman, într-o epocă de prosperitate a francezului) el poate înfrunta și învinge pe Enricco Urbinatti, campionul Europei la categoria muscă! Acelaș puncheurul ispravă o poate reuși acesta imbatabil și extraordinar care e Constantin Lăzăreanu, cu deosebire că el poate smulge chiar titlul continental la «cocoș». Pe Costel Stănescu îl vedem triumfător, la București, asupra lui Bondaral —■ dacă mâinile lui Lucian nu se vor vindeca pentru ca să anuleze, ele singure, rezultatul de la Reggio D’Emilia. In sfârșit, Bondavalli mai poate fi bătut la București de către admirabilul Ștefan Bogdan — care, prin fluctuațiile sale posibile de greutate ar fi capabil să-l răstoarne de pe tron și pe Bisterzzo, campionul Europei la categoria ușoară! Toate acestea nu sunt ipoteze fericite și iresponsabile, sunt posibilități tentante, sunt probabilități tehnice care se apropie de certitudine... Nl eliminăm din discuție pe Lucian Popescu, care are drepturile lui câștigate •— și resurse mereu noui pentru a restabili, la București, prerogativele lui europene. tru Ne gândim însă la ceilalți paji ion Chiriac, Constantin Lăzăreanu, Costel Stănescu și Ștefan Bogdan sunt patru boxeuri capabili să devină vedete continentale. De lucrul acesta trebue să fim convinși. Rândurile noastre de azi vor să fie o invitație și un apel, adresate celor cari pot face să devină realități niște vise fierbinți care animă astăzi pugilismul românesc. Federația, managerii, boxeurii au cuvântul! Publicul este gata să ratifice entuziast — de asta nu trebue să se îndoiască nimeni. ANASTASE IFTIMIE BERLIN, 8 (Serviciul nostru special). După o lungă absență din ring, campionul european Max Schmeling, reintră, în cursul lunei Septembrie, întâlnind pe redutabilul Walter Neusei, pentru titlul no In luna Septembrie Max Schmaling reintra, întâlnind pe Walter Neusei țional german la toate categoriile. Matchul se va disputa în «Palatul Sporturilor» din localitate și va fi completat cu 3 partide internaționale de mare interes. După Marele Premiu al Brașovului“ Completări la o cronică Evenimentul ciclist desfășurat iui. Și asta din mai multe motive. Duminicămineața pe străzile înotă eterogenă. Fiecare echipă a Brașovului este mult prea importtavat unul sau doi componenți de tant pentru a nu reveni asupra lui, completând ceea ce, desigur, nu poate fi spus în întregime într’o cronică. Reușita spectacolului este un capitol asupra din nia ne-am pronunțat și, aci, d. ing. Togănel merita laude fără precupețite, ceea ce face d-sa, acolo la Brașov, în domeniul pedalei — fără a mai vorbi de celelalte sporturi — alcătuește o activitate viguroasă, un bogat program propagandistic în slujba unui sport prea puțin stimat la noi, sport care, însă ori de câte ori, are prilejul să dovedească, entuziasmează publicul, așa cum s’a petrecut cu două zile în urmă, în burgul de la poalele Tâmpei, pe străzile căruia peste 6000 spectatori au aclamat entuziast eroii unei dispute mai mult decât atractive. Pasionante chiar. Victoria brașovenilor este reabilitare binevenită pentru «U. U. B.», dar ea lasă deschisă perspectiva unei revanșe care se cere neapărat disputată. De altfel d. tiv. Lică Negrescu, de la «Metropola» a cerut acest fapt, data competiției fiind hotărâtă pentru 2 August, pe acelaș traseu și acelaș număr de ture. E o revanșă în toată accepțiunea cuvântului, la care bucureștenii au tot drept Echipele lor au prezentat o valoare dar restul cu mult sub nivelul cerut pentru victorie. Motivele sunt multiple. Elementele sub cane, ’miori neexperimentați, echipe improvizate, iată motive care atenuează înfrângerea întrun fel oarecare. Sau, mai exact, poate fi o explicație tehnică necesară, care, însă, nare deloc intenția de a micșora meritul «nabiștilor». Aceștia au avut o formație omogenă, cu acțiuni legate, bine dirijate. Și, fatal, ținând seamă de valorile pestrițe ale musafirilor victoria nu le putea scăpa. Bucureștenii au avut individualități bune ca Silivestru, 11 renoite, Ciohodaru, Marin Niculescu, dar fiecare se epuiza inutil, in câte o echipă, întrucât colaboratorii lor nu corespundeau și, pe deasupra, au survenit și neajunsuri materiale. Rezumând, victoria categorică a «U. A. R»-ului — prin care acesta înscrie în calendarul său bogat în isprăvi meritorii încă o pagină frumoasă — este un ghimpe înfipt în ambiția și prestigiul șifonat al vedetelor bucureștene. Revanșa de la 2 August, în regia «Metropolei» este cât se poate de bine inspirată. em. i. — „CUPA EROILOR" O competiție pe trei grupe rezervată grupărilor fruntașe care nu participă în campionatul de football de răsboiu Scriam într-un reportaj trecut că federația are în proect o nouă competiție, în afară de campionatul de războiu,i competiție care să fie rezervată celorlalte grupări fruntașe care nu joacă în campionat. Din informațiile pe care le deținem, rezultă că F. R. F. H. s'a și fixat asupra acestei competițiuni, o va organiza în mod cert și urmează a se disputa paralel cu campionatul de războiu. Deocamdată ne lipsesc amănuntele. Doar atât am putut smulge oficialilor, ca această competiție va fi dotată cu un trofeu: «CUPA EROILOR» și că se va disputa pe trei grupe: sud, nord și vest. In grupele de Sud, nu intră nici-o echipă din București, ci numai din provincie: Brașov, Ploești, Brăila și Galați. rî: M-finalele Cupei Unit 211 zile, le tur, cinci goaluri și doi finaliști feroviari• •• Observații tehnice asupra jocurilor de Duminică și asupra jocului celor patru echipe.—Multe despre C. F. R., Universitatea și Juventus, prea puține despre Rapid și odată bine despre arbitrii Semi-finalele Cupei Basarabiei s’au consumat. Finaliști sunt Rapid și C. E. R. (T. Severin), adică — ceea ce se prevedea s’a întâmplat — Duminică va fi o finală feroviară. Cum sa ajuns la ea? După 210 minute de joc și numai 5 goaluri. Ceea ce ar reveni un goal la 42 de minute. Cam puțin, nu? Dar fixistă o explicație: matchul C. F. R. — Juventus — disputat cu prelungiri — s’a terminat cu scor alb (0-0). Și, după cum sau comportat cele două linii de atac, echipele puteau juca 420 de minute că tot n’ar fi înscris vreun goal. Și nota aceasta proastă nu-i pentru CFR, care d’abia debuta — fără pretenții — într’o categorie superioară, ci pentru jucătorii roș-albaștrii. In schimb, în jocul Rapid — «U» au fost goaluri destule și unele din ele puteau fi evitate. Dar aici liniile de atac au fost ca atare: au tras la poartă. Că Rapid a marcat mai multe ani de mirare: a fost nel mai bun. Dar Universitatea și-a făcut datoria, mai mit în atac, mai puțin în apărare. Un debut frumos Cu conducătorii severineni am stat de vorbă înainte de match și oamenii, modești și fără pretenții, ne-au declarat că nu țintesc victoria, ci numai o impresie frumoasă. Oaspeții le-au obținut pe amândouă. N’au câștigat pe teren, dar sunt, învingători morali ai jocului — după cum s’au comportat — și prevederile regulamentare le-au dat victoria pe care le-o refuzase proprii lor înaintași. Pentru că, dacă C. F. R. joacă spectaculos, omogen, într’un cuvânt are o echipă care să ofere spectatorilor un joc plăcut (munca lui Pavlovici a început să dea roade), suferă în schimb de un mare păcat: ineficacitate. Linia de atac, foarte agresivă și insinuantă, n’a fost în stare să tragă 100-15 shoturi la poartă în 120 minute! Mai mult chiar, singurul care a shotat a fost extremul dreapta Biolan, un jucător neșlefuit și de redus orizont footbalistic, dealtfel. Ori, cu o asemenea înaintare nu numai că nu se poate câștiga, dar nici marca. Este surprinzătoare această ineficacitate a severinenilor, cu atât mai mult cu cât în jocurile anterioare au înscris mereu. Dar și explicabilă pentru jocul de Duminică: înaintașii nu au căutat poarta, ci spectacolul. Poate din dorința de a place publicului, dar în acelaș timp a constituit un mare defect. Pe care antrenorul trebue să-l remedieze, altfel C. F. R. riscă să rămână o echipă tip C. A. O. Adică sterilă. Și a mai făcut o greșeală C. F. R. a jucat pe sus, când severinenii vedeau doar că juventiștii sunt mai înalți și cu un foarte bun joc de cap. Totuși, C. F. R. a continuat să joace pe sus, deși pe jos și-ar fi putut depăși adversarul și ar fi evitat luptele corp la corp, inegale dealtfel și în avantajul bucureștenilor. Sunt defecte însă, care pot fi îndreptate cu timpul și aici Pavlovici trebue să-și arate calitățile de antrenor. Și când aceste defecte nu vor mai exista, atunci C. F. R. va putea rivaliza cu oricare altă echipă. «Șepcile roșii» nu puteau câștiga In schimb, universitarii clujeni au făcut impresie numai pe jumătate. In prima repriză, cât au avut condiție, moral și s’au ținut de sistem- Dupa pauză au slăbit din toate cele trei puncte de vedere. . Pentru că, după cum remarcam și eii, clujenii au încercat să aplice sistemul în WM, dar n’au reușit decât atât cât se poate pune pe hârtie, fixând locurile jucătorilor, aceștia s’au plasat ca la carte, dar numai atât. Fundașii au marcat extremele, rojea pe Baratky, halfii de margine au jucat la interni adverși, pe proprii lor interi, centrul dublând taș și extremele la înălțimea înainfundașilor feroviari. Mai departe însă, n'au îndrăznit să meargă în tot matchul. S’au plasat corect, dar n’au jucat după sistem. Și aceasta se vede din faptul că apărarea a făcut greșeli de neiertat, lăsându marea descoperite careul și poarta, când se știe că sistemul în WM întărește în primul rând apărarea. E drept că sistemul a fost risipit și de jocul de vulpoiu al Rapidului. Și acum o observație lui Boroș, portarul, ale cărui intervenții simt (Continuare in pag. 4-a) Wkmms f * -VI Bogdan driblează, driblează și Până la urmă reușește să se dribleze singur. Desigur că cel mai mare eveniment pugilistic al sezonului va fi constituit din grandioasa reuniune organizată de grupările C. F. R.-București .și Gloria C. F. R.Galați, în dimineața zilei de 21 d., pe stadionul Giulești. Cele trei campionate naționale profesioniste cari se dispută în cadrul acestei reuniuni, ar putea figura fiecare în parte, afiș, al oricărei reuniuni, cap de REVANȘA DOCULESCU — CIONOIU... ...se dispută în «vedeta» acestei reuniuni și în joc va fi titlul național mijlociu, titlu pe care până deunăzi l-a deținut pribeagul Mitică Teodorescu, și pe care fața lui Cionoiu, după un match apoi Doculescu l-a câștigat în a cărui decizie îl nedreptățea pe «ceferist». Cu gândul revanșei, grupurile feroviare organizatoare au perfectat matchul acesta. Va reuși Cionoiu să-și ia această revanșă? • O ALTA REVANȘA PASIONANTA... și ... e cea dintre VASILE PANA GHEORGHE GEORGESCU, match în care titlul național semi-greu deținut de ultimul va fi pus în joc. Cine a văzut dramaticul match care a avut loc toamna trecută, între acești boxeuri, își poate da seama la ce match vor asista de astădată... . CEI MAI BUNI COCOȘI ROMÂNI, «INTRE EI»... Al treilea match de campionat se va disputa între consacrații SANDU ION și SIMITRU PANAITESCU-ZIGOTTO, pentru titlul național cocoș, care actualmente este vacant. Cei mai buni «cocoși» români, vor prilejui desigur o dispută de zile mari, un match care va fi o încântare a ochiului. PATRU MATCHURI AMATOARE... ... cari vor aduce în ring și câțiva elevi ai grupării gălățene Gloria CIA, vor completa programul acestei groandioase manifestații pugilistice asupra căreea vom reveni la timp cu amănunte. Seria marilor reuniuni pugilistice, continuă... Trei campionate nationale profesioniste, si patru matchuri amatoare pe programul galei de box de la 21 Iunie a. c. VASILE PANA Educația soldatului iotegrn Sportul în armata germană a trebuit să sufere multe schimbări, Până ce a găsit linia pe care se menține astăzi în cadrul serviciului și în afară de acest cadru. Aceste schimbări au fost totdeauna dictate de necesitățile timpului și ale trupri. Istoria Sportului în armată începe pe la mijlocul secolului trecut. In acea vreme a fost numit ca «Dirigent al institutului central de gimnastică», locotenentul Rothstein. Acest institut forma profesori de sport, civili și militari. Rothstein a dat studiului cu totul altă direcție. El a redus gimnastica, contrar gimnasticei germane obișnuite a lui Jahn, la cele mai simple forme de mișcări, a renunțat la toate artistăriile la aparate și s-a rezumat strict la gimnastica Pură. El învățase, în cursul unei călătorii prin Suedia, gimnastica suedeză și a folosit-o pentru a influența în primul rând ținuta soldatului. A făcut deci din gimnastică un mijloc al gimnasticei militare. Acest lucru a trebuit să dea implicit la despărțirea gimnasticei militare de cea civilă. Așa a luat ființă Institutul militar de gimnastică la Berlin, care a rămas până în 1914/18 centrul educației fizice al armatei. Regulamentul prevedea pe lângă gimnastică, pentru ofițeri scrima sportivă și pentru subofițeri scrima cu baioneta. In această epocă înaintea războiului din 1914/18, mișcarea sportivă a pătruns tot mai adânc în Germania. Ea a răzbătut și în armata germană și a înlocuit formele rigide ale gimnasticei germane până atunci. Au luat naștere grupuri de ofițeri de sport, care se înscriau în cluburi sportive. Se practica mai ales footballul. Ofițerii se atletismul și dedicau în mod special Pentatlonului. Activității entuziaste a lui Reichenau. Pe atunci locotenent, și care a murit de curând cu gradul de mareșal, ca și altor ofițeri, li se clatoirește faptul că au reușit să câștige trupa pentru sportul modern. Germania tocmai se pregătea pentru jocurile olimpice din 1916, când războiul mondial a pus capăt activității. După războiu, armata germană de 109.9011 oameni s-a văzut în fața problemei de a ține sub continuu control fizic soldații de meserie angajați, pentru a da astfel celor 12 ani de serviciu variația necesară. Noua purtătoare a educației sportive a devenit Școala struită de sport a armatei, conînainte de războiu la Wünsdorf, lângă Berlin. Ea a preluat tradiția vechiului institut de gimnastică, a desvoltat însă, conform timpului și cerințelor trupei, o linie absolut nouă în educația fizică a armatei. Plecând de la ideia că educația fizică este o parte principală din totală a omului, sportul educația nu mai era văzut ca un mijloc al educației militare ci ca un mijloc de educație integrală a omului. După câteva tatonări, s-a renunțat la planul de a ramifica prea mult unele sporturi și a le pune exclusiv în serviciul infanteristului, cavaleristului sau pionerului, ci s’a fixat fundamental, că educația fizică trebue să fie atât de multilaterală și să activeze atât de adânc asupra soldatului încât el să poată corespunde tuturor cerințelor fizice și intelectual-sufletești. Ar fi de aceea greșit să se introducă anumite exerciții pentru anumite trupe. Această parare a dus și la renunțarea de a face sport în uniformă sau cu montura complectă. S’a renunțat în armată la Planul de a face sport aplicat. S’a spus cu drept că un soldat bine educat fizicește, va putea și în cazul când va avea de făcut o sforțare mai mare, să-și împlinească datoria. Este o greșală de a face sportiv uniformă, fără să fi creat înainte bazele sportive necesare. Sportul este mijloc de educație și trebuie tratat separat de educația militară. Pe această bază s'a organizat după războiu sportul în armată. Așa zisele lupte între arme fac parte din instrucția militară nu din educația fizică; așa spune regulamentul boxului apărut în 1938 La alegerea sportului în cadrul serviciului, s'a redus chiar în armata de 199.999 oameni totul numai la câteva exerciții. Următoarele sporturi au fost considerate ca fundamentale în educația fizică: 1. Educația trupului, 2. Atletismul, 3. Jocuri de echipă (Football, Handball, etc.), 4. lunotul, 5. Boxul. S’au ales aceste tărâmuri pentru că se credea că ele formează baza cea mai bună pentru împlinirea scopului educației. Educația trupului prin gimnastică (gimnastică cu aparate speciale, cu ghiulele, greutăți rotunde), urmau să disloce, să întărească, să întindă și să facă mai abil. Atletismul urma să întărească prin alergături, sărituri, aruncături, organele interne, iar jocurile de echipă aveau de scop să desvolte spiritul de luptă și camaraderia. In sfârșit boxul (Continuare în pag. 3-a) Davis a realizat un nou record mondial atletic NEW YORK, 8 (Serviciul nostru special). La New York, s-a disputat un concurs atletic, ce a ocazionat campionului Statelor Unite, Davis să realizeze un record mondial la 100 yards. Noul record este de 9,3 sec. Vechiul record este deținut de Wykoff și Owens cari au realizat timpul de 9.4 secunde. Jocurile de la Bratislava in timp ce la București se desfășura unul din acele jocuri de trial inutile și complectamente lipsite de sens și de rezultate — așa cum au fost toate pmiabirile de până acum, — la Bratislava adversarii noștri de la 21 iunie jucau un match adevărat în compania echipei Croației. Slovacii au pierdut — acasă la ei — cu 2-1. Dar poate fi un criteriu pentru noi acest rezultat? Și da și nu. Fiu poate, fi pentru că echipa Croației este de o valoare de netăgăduit, de o valoare aproape continentală, superioară celei a footballului românesc și slovac. Recent ne-a demonstrat H. A. S. K. Și nu putem controla sau verifica șansele noastre în jocul cu Slovacia prin linia victoriei croate de Duminică. Superioritatea croaților este aceiaș și față de noi și față de slovaci, aceștia din urmă situați fiind la acelaș nivel. Deci, să nu spunem — dac slovacii au pierdut acasă î fața croaților — că șansei noastre au crescut sau că vor, câștiga și noi. Din contră, abia acum sarcina echipei noastre naționale a fi mai grea, pentru că afla după o înfrângere slovacii vor căuta reabilitarea tot p teren propriu. Și aici matchul Croația - Slovacia constitue totuși un criteriu pentru noi. Pe slovaci i-am văzut la București anul trecut și am putu constata că pe lângă calității lor atletice, jocul le este baza pe tehhnică. Și jucătorii slovaci majoritatea lor — sur, buni tehnicieni și adepți sistemului WMN, pe care-l apleică destul de corect. Și cu ceste arme au luptat și au pier adut la mare luptă jocul cu Croația, ceea ce nu-i deloc anormal, știută fiind clas footballului croat. Asta să ne intereseze pe no și să constitue drept călăuzi în formarea echipei noastr naționale. Și o vedem alcătuită — ci lotul disponibil — din jucător care să fie luptători, în primu rând, și tehnicieni, pentru ca măcar ca aceste calități să putm combate cu succes armei slovacilor, protejate și de avantajul terenului. *. y. *.