Gazeta de Transilvania, martie-iunie 1838 (Anul 1, nr. 1-16)
1838-03-12 / nr. 1
mă de nimic, căci Mehemed Ali nu să va înși cultivă în inima ta iubirea de dulcea cumăta a mișca nimic asupra așăzământu noastră patrie, hrănește precum ai hrănurilor făcute, știind bine la ce vor să'l scoa, și pănă acum credință neclătită cătră tă pe dănsul acele, într'aceasta este ceva Preanălțatul și preabunul tău Stăpânitoriu, adevăr; pentru că el numai din respectul . ein cu ca voi cud părințaeca ouretice a mălta mii că este mai primeniioae? Rebușei Casei austriacie abemu vre'o pedecă din dacă s'ar arăta de tot vrășmășește. Așa Afară în cumuirea noastră? Pu un standar nu să poate prevedea undeva să casă ziie, de cât de acele, care coreminguri lucru cu Poarta - Suntanului, care pentru făra de ajutoriui altora le putemu și sân- perderea fiului său al doilea este foarte tem datori ale ridica și da într'o parte. -trist. Să pare Că îți mai amenință el Monarhul și Compatrioții noștri nu țiu ce D4e / pentru fFcea aceasta,) a altora cu toții țiu și pricepu, cum că înașterea unii nații peu lucru mai nou totdeodată și mai scump, cale mai ușoară și mai scurtă nu este mai neprețuit, mai neșters din inimile și maialtfeliu cu putință, decât prin însuș luțile noastre, mai vrednic de nemurire nu cramia și îmbogățirea limbei și a sânt în stare a arăta vrednicilor mei Cereiesale. La aceste să se dea gbor ne'mpetitori, de căt înștiințarea despre însuș decat, și noi sântemu scăpați de întunerica aceasta a noastră politică, pentru zecime., Toate alte mijloace sânt nesigure și care la zilele aceste ne veni docoveniale înșălătoare. Pe greșit că o limbă plin dela înaltul T ca să o putemu o mașteră ori care, nu ne va hrăni. Și da de aci înainte nempedecați la o nație, aici ar fi locul a vorbi luum aplecat la o care prin întărzierea în cuntura luhului Foc politică în limba națională ce foloputemu să zicemu, cumcă ridică mila iubicuri poate aceasta să aducă, ca cu atâta zorilor de omenire din veacul nostru. Su mai luminat să se cunoască facerea de bine flete al meu, găteștete ați vărsa toate ce o avemu prin slobozenia de nou căștigasimtimentele cele munțămitoare înlintează - dar am nădejde, că nici unul dintră preabunului nostru fe și părinte FRR. Cetitorii noștrii nu va fi, care să nu și în DINANPA Ilea. Oh dar ele mă năpădescu chipuiască și săși numere acele folosuri cu prea multe de odată și tocma prin aceasta cea mai mari vioiciune. Ce lu folocit la toate 'mi precurmă cuvântarea și îmi nădușă neamurile aceeaș ne va folosi și noă ori graiul, ba mai mult! Prini de aceia nu cred să fie Cinstiți Cetitori, iubiți Români, iată o mulți între români, carii să zică: tocma îngrijire noz, un dar deosibit, o facere lde novele politicești pociu să cetescu cu mult bine neprețuită, o privegere o pronie părinimai bune în limbi streine - ori nu, căci iască cu ochi ageri străbătătoare asuprăne fiește care știe, cum că acele nu sânt scrise și la toate lipsele și trebuințele noastre, în interesul și a măsurat trebuințelor rolătirea științelor și a cunoștinmânului, fieștecare trage foc la oala satelor, împărtășirea ideilor la vară românească. Un otreinu nu scrie în gulte plasele de oameni! strigă aslimba romănească, cu atâta mai puțin întăzi toate națiile toate stăpănirile cie duhul romănescu; un streinu de ar fi înînțălepte și părintești, mijloacele la acerelatul înțelepților, cosmopolitul cânste Sânt cărține, literatura, ecirile pe mopoliților nu cunoaște scăderile noastre riodine lățite și propoveduite la toți. Ca0ă nu le simte pe acele, prin urmare nici nu aceste ne lipsea; iată că nu sau dat, și nu știe prescrie mijloace ajutătoare. Adevărau dat atunci, când telelalte nații cu noi rat cum că într'o parte de români galloîmpreună lăcuitoare încă au ajuns să cu într'alta germano- în ceealaltă ungaronească, cum că singură luminarea și desvolmanța orbește și necunoște pe o mulțime de virea ideilor unui popor, cum este altooameni, dar aceasta vine tot dela creștere stru, poate ezl pue în stare a contribui și este o coală trecătoare - cel puțin cu .. și moralicește la frunchia patriei, un veac de oameni să trece, dacă să iau într'acăria sânn neam născut și ne h prezervatibe bune. Ruso-maniia după cum lunimu. Mulțămită celor carii strigă astăzi zimți, să încuivează pe unele locuri, dar n'are cu glas puternic: deșteaptăte și tu romăne, diletanți mulți și este mai aricioasă și nepășește înainte împreună cu noi, priimește trebnică decăt celelalte, încă o lovitură. Fiul său cel mai mare Mituriști supe vina în prive e la Aoque Și acum cine va mai îndrăși a zice,ție mai mare pe ar putea face în ziul de astăzi, de căt că ni să dă voe slobodă munta și a păși cătră lumina noastră pe toate căile care sânt descise ș . -