Gazeta de Transilvania, martie-iunie 1838 (Anul 1, nr. 1-16)

1838-06-11 / nr. 14

­­54­­ cât să priimească legea pentru esăracii Irlan­­d­ei după cum o vreau Wighișii și Ministiriul. însă sunt niși condiții, care la 29. Maiu­m­lu și așernut în casa de jog, și care așa sânt de cumpătate și însuflătoare de îm­­păciuire între amândoă părțile, cât mini­­strul Lord Jon Rosel nu să putu conteni de a nu 'și arăta recunoștința sa cătră caro­­metul R. Piil. Unele întâmplări ca aceste dau foarte multă încredințare, cum că nu departe e pri­­mea, când aceste doă facții englezești pe în­­cetul vor să să topească într'una cu sen­­timentele pane. Greutatea cea mai mari o fac de amândoi părțile cei cu ideile prea încor­­date, cum su­nt ultra­toriștii și radicalii ca să nu să poată uni frățește cei de o na­ție și de o patrie. Nă. London, 29.Maiu. În casa de sut mai făcu Lord Roden încă o cercare împrotiva legii pentru săracii Irland­ei, dar propoz­iția sa fu săpătată­­ de glasuri împrot­vă la 4. Aceasta do­rește învederat voea cea curată a lui Wellington (care este căpetenia turiștilor în casa de sut, cum e zti în casa de jot) și a celor­ lumii Lorzi conservativui, cum că adecă ei vreau să întimpine pe Mi­­niștrii cu lucrarea lor rea împăciuitoare. De­­sbaterea cea mai grea au început acuma despre clauzula a 41, cari poruncește să să­ridice case de săraci pentru toți, carii vor arăta că sânt lipsiți. La aceasta vorbesc mulți îm­­potrivize unii zic, că prin aceasta s'ar hrăni lenea muntora, și alții iară, cum că pe lângă mulțimea sărăcimei din Imindia într'miest chip n'ar ajunge de mieziri chieatuele pentru țite­­rea lor. Așa­dar­ aceștia vor, ca să fie ca­­sile săracilor hotărâte numai pentru orfe­­lini, săci, ologi, ciungi, bătrăni neputin­­coși și alții ca aceștia, și toată ocrotiria legii numai la astfeliu de persoane să o măr­­ginească. Miniștrii răumân pe lângă princi­­piul său, cum că toti lipsitul are drept să ceară ajutoriu; însă cum e așa cât pe un leneș, pe un viclean mișel, care fuge de lucru, e­­l cuprinză fiori, când­ să va apro­­pia de casa săracilor, căci aceste lene să fie tot­deodată case de lucrători. adecă, ori cașt e priimit acolo, acela fără­­lucru să nu poată trăi, lucra cu mânile și cu care tre­­srvul să aibă a prioarele, ologul de măni să întoarcă vreo roată de mașină cu­­picoarele, șchiopul să prinză cu mânile, bă­­trănul să sc armeni, și care e­lestom­i, că să cuprinză cu invățătura copiilor om­uliui într'un filiu sau într'uttul, iar nu­ unul să nu umele a cerși fără rușine pe uniți din casă în casă Storcănd de multe ori cu­­cături scumpe din gura copiilor unor fam­­­liști cu case grele. Iar împrou­na celor tari și sănătoși, cărora nu le place a lucra, să să așeze legi, în urma cărora cu vreme ni­­mini din patrioți să nui mai ajute cu nimic, și așa să fie siliți a să apuca de lucru, s­au să moară de foame, o parte din­tre ace­­știa să fie îmbărbătați a­rși din țară în America, în Asia, în Australia și la insulele cele pustii, unde apoi vrând nebrând, vor fi silniți a lucra pământul și meșteșuguri. Ho­­tărărea asupra acestii întrebări sontice era mânată pe jos. Tunnel să numește calea, care dune prin un munte sau pe supt vreun râu pănă de ceea parte dca o peșteră­. Pentru un astfeliu de tunnel să făcusă încă la 1802 planulu acel mare în Anglia, ca să'l sape pe sunt K­uln Temse sau James, care e cel mai mare în țara aceasta, adecă pe unele locuri de 1500 picioare de lut. Cele mai mari greu­­tăți, care să pot socoti, sânt înpreunate cu lucrul acesta. Pe când era acel tunnel sau canal de jumătate gata, s'au surpat pă­­mântul cel nisipos din naintea lucrătorilor umplând apa peste tot; aceasta s'au întâm­­plat mai de multe ori, însă totuș opu­i­­tatea, cu a cărui acții să întreprinsesă lucrul prin Franțozul Crinel, n'au încetat a face chientueli. Dar la 1828 după ce să chieltu­­isă 200,000 punți sterling trebuiră să în­­ceteze din pricina lipsirei fondului de cani. Dela 1855 iar­ au început să lucre, și stă­­pânirea ajută cu chieltuială. Prin acel tum­­­el va să fie drum de cară și de pedestrii, în ziua de astăzi puntu întreprinzătorii siguri, că după atătea greutăți și primej­­dii vor isprăvi lucrul cu norocire. Lucră­riua și noaptea; oamenii sunt­ împărțiți în trei părți, care să schimbă tot pe opt ceasuri odată; în fieștecare parte sânt căte 120 bărbați și mai mulți. În opt ceaturi au numai un jumătate de ceat odihnă la mân­­care. Plată trag mare, 24 pănă în 27­ fio­­rini (uleii, nemțești) pe zi. Vi lucră în că­­șniii de fier, pentru ca de s'ar întâmpla a să surpa pământul înaintea lor, să fie pă­­ziți. Unii sapă, alții cară pământul și ni­­sipul săpat, iar­ alții din dărăntul lor zi­­descu bonta cu pietrii de cele mai tari de apă. Ingineriul să ține norocit, dacă poa­­te să isprăvească 9 țoluri de costitură în 24 de ceaturi. Toată piatra o cearcă că­­zânduo mai nainte cu un ciocan de 14 punți, pănă acum și au isprăvit 1200 picoare din bontă. PORTUGALIA, Nu de mult este, de când Anglia au poftit pe Portugalia, ca să facă să în­­ceteze cât de curând și în Coloniile ace­­știa vardarul și neomenescul obiceiu le a mai cumpăra și vinde oameni negri din Africa.

Next