Gazeta de Transilvania, 1839 (Anul 2, nr. 1-52)
1839-01-29 / nr. 5
10 -a mare să obimbă tot la doi ani, în zilele aceste să vorbește foarte mult în jurnalele Elveției, despre greutatea împreunată cu această schimbare a locului primariu din ghipublică, cum adecă la vremea hotărâtă cânt simți a muta toate actele și instrumentele de la un oraș la altul și altele ca aceste. Unii ar vrea, ca cetatea și cantonul Țirich să rămâne loc primariu pentru totdeauna; dar aceasta anevoe va afla plăcere la toți elvețienii, căci noi șim cât sânt națiile și cantoanele ei însuflețite de ialuzie (emulație) ca să nu apuce unul pe deasupra altuia nici în bază cu atâta mai puțin cu puterea. Itmia. fomal. La 12 lan. să ținură deprinderi de cuvântări în 38 de limbi prin tinerimea Seminariului de Propaganda, unde să cresc tineri din toate națiile lumii, carii apoi să trimit din vreme în vreme la neamuri păgâne în țări depărtate ale pământului, ca să vestească evangelia lui Hristos, între ascultători era de față și îmvățatul Cardinal Mețgofanti, care pănă acum știe să vorbească în 50 de limbi. După săăbșirea sărbării îl vedeai vorbind cu mai mulți școlari între alții cu un chinez lși petrecu în limba chinezească. (Julet.) Muntele Vezuri dela Peopol, umple din nou cu spaimă pe lăcuitorii din prejur, aruncând mulțimea de pietri, foc, cenușii, labă și alte materii arzătoare din lăuntrul său. Lăcuitorii din satele învecinate să depărtară pe câtăva vreme dela lăcașele lor. Sghipt. Clico 20. Dec. Cum știm din anii tineri ai anului trecut a fost aceștia. Englezii, după ce nu putură să pue în lucrare proectul de drum de fer între Cairo și Suez, adură în cuget a călători prin pustie cu cară de poștă. Vi zidiră cinci case de stații, necruțănd nici osteneală unui certueli spre ași ajunge scopul. Dar după trei încercări nenorocite să văzură siliți a să lăsa de plan și a mestatornici comunicația cu cămile și dromeduri ca mai nainte. Gubernul Voghiptean își deschidă ochii, și iși închipui în catele de stații tot atătea cetățui și fortalifuri, întru care cineva la întămplări neașteptate s'ar putea apăra foarte bine, tăind cu totul comunicația între Cairo și Luey. Este cunoscut, cătlu stăruit Franța și mai ales Britania ce chitueli nemărginite au vărsat, ca să șteargă odată cumpărarea și vinderea de oameni, spurcatul acest negoț după fața pământului. În unele părți adecă mai ales în stăpânirile sale după tărie neauzite isbutiră; dar să auzim între altele, ce să face în Rghipt la acel iubitoriu de cultura europeană Mahomed Ali! Nobilul și cinstitoriul de omenire grasul Leon de la bord, ca unul ce au văzut toate cu otii, ne face cunoscute unele ca aceste. De când au supus Mehemed Ali provințiile Dongola, Senah și Cordofan (în centrul Africii) după o înfricoșată ele de oinge, acuma leau făcut magazie de rovi, pre carii îi trimite spre vânzare cu miile pe la toate tărgurile împărăției tumcești. Mai ales în munții din Cordofan petrec niște oameni, carii să numesc Putha negri în familii și neamuri isolate sânguratece, căte trei mii și mai mulți împreună, iubitori de pace și lucrători, hrănindusă în sate așăzate mai vârtos în cele mai neumblate părți ale munților, cu lucrarea pământului, cu ținerea vitelor, cu căutarea de miere, de pene de strution și de fildiș (dinți de Elefant), care le trimit la Vghipt, făcând negoț în schimb. Un prinț hărăsitoriu și un papă primariu le regulează viața lor politică și religioasă, care pe lângă puținele lor trebuințe și pe lângă legiuita între dânșii monogamie nu puțin și ferici. Din aceste pricini ei și ca robi sânt plătiți mai scump decăt alți negri din Africa. Și ptă acești oameni cum sânt vânatul după a căror sânge însetează Mehemed Ali. în vreme de secetă a anului trimite trupe de câte 400 soldați regulați suropezește. Călărimea mai nainte de răvărsatul ziorilor încungiură dialul de o parte, cănd într'aceea pedestrimea de altă parte închide locul de tot. Cieții negrni dorm duși și siguri, încăt rar le poate veni vestea mai timpuriu, ca să poată fugi ascunzândusă în pădurile nestrăbătute de vânătorii eghipteni. Deodată la sunetul unui tun îi vezi de toate părțile deșteptați, îngroziți, privind din vârful stâncelor la vreun loc, unde să să facă nevăzuți. Maicele își apucă pruncii în brațe și în spinare. Totul să aseamănă unui furmicariu împrăștiat. Acuma să începe în curgerea, eghiptenii să păzisc pe cât să poate a nu vinde nici pe unul, ai ai prinse vii pe bărbați, femei și prunci; așa vrei omenireau pașii. Dar negrii au de obște și câte o peșteră săpată adânc în pământ, unde să trag în vremea primejdiei cu toată familia apărăndută de acolo. Săgețile lor cele otrăvite le ajută bine a să apara, așa năvălirea vânătorilor să face mai serioasă; aceștia pușcă în peșteri cu praf și cu piperin, încât nenorociții oau să nădușă