Gazeta de Transilvania, 1841 (Anul 4, nr. 1-52)

1841-01-01 / nr. 1

Despre o parte loialitatea ce inguțeto­­rii din București voiesc a arăta către gu­­bern, de altă parte iarăș espreziile ame­­nințetoare din capătul acestei scrisori, so­­cotim că ne dă dreptul a descrie acest obiect în fața publicului întreg. Cu toa­­te acestea convinși fiind, cum că e mai de aproape scărmănare ai aceiaș din partea noa­­stră făcută, ar dovedi auctorilor scrisorii, cum că pentru dânșii mai bine era să tacă și să nu ia asupră­ și căți'ua, chizășia pen­­tru caracterul și pentru părerile sau in­­teresele politice a tuturor neguțetorilor din toată Valahia, sântem gata a lăsa toa­­tă pricina în judecata tuturor înțelepți­­lor cetitori ai acestei gazete politice a noastră și a ne restringe Singur la un punct, ce pe noi ne atinge mai diaproape. Lin­­știți neguțători din corporațiile dela Bucu­­reștii! Dorim ca se cunoașteți în viitoriu, cum că în Staturile Austriace ori cănd se publică vreo știre politicească interesantă prin C­e­­rghiv. Vieneg Zeitung, prin Oest. Veorasnteg, și iarăș deosb­it în Transilvania noastră prin Sierenbürgțeg Vote ce este vecin cu c. c. Tengral Co­­mando, precum și prin Egdeth­ Nigado din Cluj, ce d­ă din dreptul supt centzura Gu­­bernului din patrie pusă în lucrare prin doi contiziari ai săi, atunci ori­ce corespondin­­ță privată ce ar fi plină de știri adunate nu știu pe ce drumuri sau în București Dreastră, sau în ori­care alte cănitală din toată lumea, are să fie pusă la o par­­te și arătată cenzorului numai spre in­­formație privată, când aduce neapărata tri­­buință cu sine. Pagubă că Dvoastră n'ați cetit toate gazetele oficiale a­le guberne­­lor vecine și prietine gubernului Țării ro­­mânești. Vă încredințăm, că la o asemenea întămplare nu vați fi pripit a cere cu amenin­­țări satisfacție de la o redacție una și singură­ românească în staturile austriace. Soco­­tesc că din cele mai sus zise aboastră veți pricepe, cu cine aveți a face și către cine aveți a vă adresa voind a căpăta satisfacție pentru numai păruta vătămare a cinstii. Dacă filotimia vi ce gădili, prcoți. Pot însă ca cei ce vă cinstim și vă iubim cre­­știnește,vă sfătuim să rumegați lucrul foar­­te bine. Ungări. Pojon, 25. Dhc. Legine cele mai nea- urbariale sancționate în Ungaria, în a­le căror putere țăranii se pot răscumpăra pen­­tru totdeauna dela domnii proprietari ai pământului, cetitorilor noștrii sunt cuno­­scute. Pildă în bucurătoare și cea din­tâie pentru punerela în lucrare a­le pome­­nitelor legi avem de curând în satul Co­­card (comitatul Tolnei), carele întreg cu toți lăcuitorii săi se răscumpără dela domnul său de pământ Stefan Chezereci pentru toate veacurile. După șirile din comitatul Șomoghi, în acelaș ridicarea recruților după conscri­pție pricinui mișcări serioase. Anu­mit un sat se învoi a nu da recrut și sila legilor a o înfrunta cu puterea. Ei își împărtă­­șiră ideea și la satele vecine, iar cănd o­­cârmuitoriul vini spre a face conscripție, ei statornici în plan, îl și împedecară. Acesta se adresă cătră subișnanul său, la a cărui poruncă dănsul­e și petrecut de o sută și cincizeci panduri de comi­­tat, spre a-și împlini slujba sa. Într'­­aceea atât pentru îngrețoșarea pandurilor de a năvăli asupra patrioților lor, cât și pentru serioasa resculare a mai multor o­­bagi veniți de prin­pregiur, neajungându-și scopul, fu cerută agiștință militărească, cu a cărui întrevenire după o întălnire sânge­­roasă, primejdioasa împrotivire se potoli. După cum se spune, acei oameni era cu astfeliu de rezignație, încât un băiat de opt ani încă am­ pușcat asupra soldați­­lor, iar­ o fetiță răni cu un pistol pe că­­pitanul, pe care acelaș o și trimisă din lume prin un glonț. Judele satului, care suselă iscoditoriul nelegiuitei idei, peri în locul nelegiuirii. îÎntâmplarea are influ­­ență foarte slabă, dar căpetenile și greși­­ta povățuire a lucrului o făcu de această natură. în comitatul Șomoghiului poporul se căsătorește timpuriu și unii din lăcui­­tori mai mai nainte de a fi scăpați de re­­crutație, au câ­te patru cinci prunci. Te­­mânduse de oarba tragere a sorții, ei alune­­că la apucarea ori­căror mijloace, opre care se întărâtă cu nădejdia de scăpare;­­ iar­ aceasta căpeteniile sătenești cu sufle­­tul b­ine de cumpărat oricum și cei mai avuți din trășii sânt cu atâta mai aple­cați a o face, cu căt în vremile mai din­coace au început a li se slii mai multe din isvorele cele oprite din care se îmbo­­găția. Fără îndoială tulburarea aci ară­­tată în acesta chip s'au escat, în locul pandurilor de comitat mai bine era a trimi­­te arbitrii (judecători de pace), carii ispi­­tind starea lucrului, s'ar fi silit a face cunoscut lăcuitorilor chipul cel mai nou și mai bun de recrutații. Scopul s'ar fi a­­juns cu atâta mai ușor, cu cât după cum se spune, iovagii acei întărătați, strigară că ei sânt convinși de iubirea către Ma­­putatea Sa și că urmarea ce o'au luat agu­

Next