Gazeta de Transilvania, 1841 (Anul 4, nr. 1-52)
1841-09-21 / nr. 38
150 ghilare nici de cum scopul nu este, a lipsi pe celelalte naționalități de limba maicii lor, nici a restringe căt de puțin slobozenia de a asculta slumea dumnezeiască în limba națională”. într'aceea Superintendenții fuseră însărcinați, pe viitoriu a nu popi pe nici unul care nu va cunoaște vine limba ungurească, și regula aceasta să se păzască și în privința profesorilor și a Dascalilor. Așa nunmitele soțietăți naționale ellaice, formate în vremile noastre, din temere ca acelea să nu ia o cărare falae", se șteareeză pentru totdeauna, singur deprinderile omiletice (de prelici) se mai țin și ne bistoriu, și totdeodată profetorii sânt greu însărcinați, a privi gela, ca nu cumva tinerimea să apuce pomenitul îndreptariu primejdios. în sfărșit o sistemă scolastică nouă este să se puie în lucrare, întri antele, uniria Ungarilor plor fără, cum că cu leăgirea limbei memați de confesia elvetină (Valvinianii, cu cei de confesia Augustană (Luterani), mișcată numai din iarna trecută de graiul Zai, poate fi unul din cele mai de aproape obiecte vrednic și de a noastră luare aminte. Mai inainte de toate trebuie să știm, cum că numărul reformaților și a protestanților augustinieni în Ungaria nu eee la 8 milioane. Din aceștia un milion și jumătate Reformați calviniani sânt totdeodată parte mare Maghiari servinți Entusiașgii, iar șapte sute mii Protestanți Luterani sânt numai Slabveni. Cine cunoaște mai de aproape diferința ambelor acestor confetii religioase creștinești, puind în cumpănă și influința raționalismului din veacul nostru, va cunoaște pe mine, cum că precum în Germania, așa și Ungaria nu era vreun lucru mefirece o astfeliu de apropiere ale pomenitelor confesii. De aci urmă la început o așa caldă îmbrățișare a ideii eșite dela graiul Zai. Însă fiindcă veacurile mai vartos dela Reformație încoace au ajus cu sine, ca o confezie oarecare din cele multe, pentru câte o nație să se prefacă în religie națională de naționalitate oare acum nedespărțită, de aceasta nici lăcuitorii în partea Ungariei nu scăpară. De aci urma, cum că în Slavoni mai tărzior se deșteptă preputul, ca și cum Reformații Maghiari supt eteamătul unirei religioase ar vrea să isbească chiar în naționalitatea lor, încât adecă făcândute între Maghiari și Slavoni un amestec religios, mai târziu Slavonilor să li se dea popi și învăietori maghiariști. Din pricina aceasta, precum și din unele altele întemeiate în natura religiei și anumit a dogmelor, nu numai catolicii ca arbitrii cum am zice neinteresați la aceasta, ci și unii din cei mai adânci băzbați de la respectivele secte nu tăinuiesc temerea, că din înjumărata încercare de unire, va răsări neunire și mai pe urmă o a treia confizie - și așa Ungaria va avea Rhanghilici, Protestanți și Reformați. îÎn urmaria acestor fermeri, iată că la 8, 9 și următoarele zile a lui Septemvrie se făcură în Pesta două conventuri generale religioase, unul a augustanilor și altul a Vluiticilor. Desbaterile în adunarea Protestanților augustani fu foarte serioasă. Rezultatul fu deocamdată o deputație mestenată, în a cărui cap D. graf Iosif Temici păzitoriul coroanii stătu ca preves și lui spre amutoriu gr. Zaintă unele din hotărările făcute. Princinul unirii protestantice fu recunoscut, popimea poată declară, cumcă sa nici odinioară nu'și va uita de datoriile sale ca supuși cetățeni ai Statului. Mai încolo se hoRăscumpărarea iobagilor cânt mai în grabă, precum și aruncarea aristocrației ungurești supt plătite de tribut (bir), încă fac mișcări foarte mari în teascul unguresc. „Resti Piglar” sau „Vilag” așeze doar gazete cu influență mare, încep a și da în capete ca niște munți. O negândită putere morală și intellectuală se desvoltează întrănsețe, tocmai în privința pomenitelor două lucruri. Cea din tăie din numitele foi lățește îngrozire cu tendențiile sale, iar aceasta din urmă o întimpină pe ceea cu cele mai aspre mustrări, cum că adecă, „Resti Niglar” pe pațiine Ungarii ce ar fi să traăiască unele cu altele în pace, prinți săi articoli mușcători le întărâtă spre răzbunare, iar numinduse pe sine de lumina soarelui (Nrul 32) pe tinerime o răpește cu sine Dumnezeu șie în ce prăpastii, căci aceasta amăgită prin pompoatsele cuvinte, crede, cumcă cineva are să treacă numai supt steagul liberalismului, să fie cunoscut de liberalist, apoi toate celelante virtuți îi sânt de prigos. (Vezi mai multe în Proclamația dela „Vilog din Sent. a. c. Gazeta universală dela lugzburg, această gazetă așa munt respectată”), încă are un articol în vigar ci entasiaști din maghiari tocma aciasta o strigă mai tare și sânt scurt văzători, la urmări nu cugetă. ") Tabecul unguriac numește acea cărare Rucismus sau Panslabiemus .. vezi mai toate juni. maghiari, SElabonii în Ungaria și în crăimine împriunate bor fi ca la șapt milioane. 7) Nu numai sarabănul și îmbățatul gri Dejifi, ci și alții o mumrime mărturi-