Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)

1848-01-08 / nr. 3

­. 10 poporul se va lumina prea mult, nu va mai remănea în supunere. Dacă aci este vorba de o supunere cum o înțeleg ei în fundul sufletului lor, ea adecă poporul să tacă ca peștele la toate fără­de­legile, tirăniile, despoieturile lor, atunci ei au toată drepta­­tea, căci în adevăr nici un popor lurizat nu va suferi asemenea purtări afurisite. Dacă însă e vorba de o supunere rațională, atunci noi rugăm pe despoți, ca de se temu a face cercare cu oameni, să facă de­o­cam­­dată numai cu vite, să trateze pe o părece de cai sau boi cu blăndețe, iar pe ceealaltă numai cu bătăi. Cine ar crede! cunoaștem pănă și constituții republicane înscflate de acest spirit neomenos și spurcat. Amea în Nordamerica statul Carolina are o lege dela 1800, care a demăndă 20 cărbuce pen­­tru tot sclavul ce ar cuteza a petrece în vreo soțietate de oameni deștepți și învă­­țați. Tot în Carolina, în Gheorghia și Lui­­siana sclavilor le este oprită învățarea cititului și a scrisului, cum și vănzarea de cărți la alți sclavi sunt pedeapsă de 39 cordace. Iar dacă vreun om alb ar cuteza a face asta, plătește gloabă 5000 tal. Tote acestea din singurul temeiu, că dacă sclavii ar învăța la școală și s'ar deștepta, ar că­­păta îndemnu spre revolte! Au nu este aceasta cea mai spurcată mască aristo­­cratică în acele staturi curat republicane? Dacă cultura și învățătura este lucru rău, pentru ce o căutați voi albilor? Iar dacă este un ce bun, pentru ce nu suferiți ca ea să străbată și la ochii și la mințile altor semeni au voștrii. (Va urma.) OPOSIȚIA ÎN UNGARIA. (Capet.) Oposiția are un princip, pe care mai în toate zilele ni'l citează: nihii de nobil și nem novis, nimic despre noi, fără de poi, și iarăș, că numai în acea măsură pate cineva a se împărtăși din binefacerile con­­stituției, în care iea parte din greutățile statului. Oare cum se poate împăca purta­­rea opoziției în privința nației cu aceste principe? Ea vrea a dispune peste averea nației, fără nație; ea vrea a trage la respun­­dere pe miniștrii, cănd pe aceia numai na­­ția întreagă iar putea­­ea vrea singură a deprinde drepturile unei constituții, fără a se supune la greutățile statului. Și dacă acum opoziția cu întrebarea aceasta, prin carea, după cum se poate pipăi cu măna, nu voește mai mult, de căt a căștiga nouă prerogative politice pentru casta sa, pro­­punerile regești, care ori și cum, privesc la binele și înflorirea tuturor claselor nației, voie dte a le arunca în coadă, nu se poate desvinuil fapta aceasta? Nu este aceea, să nu zic liberal, dar cel puțin drept? O­­posiția poartă în gură cu multă trudie cu­­văntul: a representare de popor, însă pănă acum nici într'o dietă nu propuse d vr'un proiect pentru întroducerea aceleia. Să întrebăm numai cum stă treaba vu re­­presentația cetăților. Oare nepotrivita stare a cetăților libere, care prin sfaturi se despoieră de leguita și prea dreapta lor representare nu aruncă o umbră urâtă asu­­pra liberalismului opoziției? All au­i arată ca cu degetul, că e jaluză, că va mai mult își păstra prerogativele sale aristocratice, de­căt a arăta patriotismu adevărat? Căci industria, comerțul și artele se află mai mult prin cetăți, de­căt la nobilime; aseme­­­nea și inteligința,­­ de cumva nu vom în­­țelege prin aceea numai politizarea, în care nobilimea ce e drept, este forte de­­prinsă,­­ se află cel puțin în aceeaș măsură pe la cetăți în care e și pe la nobilimea de prin comitaturi. Și cu toate acestea opoziției i se pare că suferă în în­­țeles patriotic, ba liberal, cănd pe toate interesele acestea le despoaie de legiuita lor representație, sau cănd le arundcă ca din milă căte o părticică de voturi. Oposiția dede în zilele trecute o pro­­gramă, în carea între altele zice, că ea se va sili a susținea constituția de astăzi a comitatelor. Apoi constituția de astăș­i, cum o vedem cu toții, este foarte favoră­­tare nobilimei, ea adică este arhi aristocra­­tică, deci privită din puntul de vedere al unui prietin de popor ea îți înfățișează o stare, în carea nobilimea domnește peste popor, îl apasă după plac, în carea fie­­care încă și cel mai micu aristocrat se poate pune în contra puterei celei mai naste, în­căt cel apăsat nici măcar la re­­gele său nu poate afla apărare bărbătea­­scă în contra despoților mici. Apoi sta­­rea aceasta voiește opoziția a o susținea și pentru viitoriu. Singurul acest punt ajunge a demasca și a scoate la lumină liberalis­­mul oposiției. Din aceste puține se vede curat, că tendința oposiției este a păstra și a mulți pe căt se poate prerogativele nobilimei față cu a­le guberniului, și că ea în privință către întreaga nație nu este liberală, ci aristocratică. De aceea par­­tida guberniului începu a căștiga la parte cu atăt mai mare încredere, cu căt omul de a pururea este mai aplecat a crede la a­­cela, care'ți spune adevărul în față, tocma de­și nu este liberal, de­căt la acela, care în cuvinte alese îți apromite munți de aur, iar în faptă îți adeverează, căi e milă de toată lumea, însă pentru sine i se rupe inima. (Un nenobil.) AUSTRIA. Viena, 8. Ianuarie. Mihail, fostul prin­­cipe al Serbiei se zice, că ar fi priimit pașport pe un an de a putea merge la St. Petersburg, unde ar fi și plecat în zilele acestea. HMROMICĂ STRĂINĂ. Grecia. Atina, 19. Dechemvrie. Grecia ca și alte staturi mici din Europa are pe­­-

Next