Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-06-10 / nr. 47
191 E anului ca să pune la prcsore pe așa numiții turvurători. Noi pe adevărații turvurători pui apărăm oriunde s'ar arăta aceia, la romăni sau la secui (căci în Cir, pănă și popii secuiești întărâtă pe popor asupra măsurelor nouă, după cum mărturisesc tot gazetele maghiare). Dacă însă Iancu vorbi numai pentru măsure de apărare, iar nu de lovire, atunci el nicidecum nu este tulburătoriu, ci este numai prietin al poporului său, tocma precum sănt și redactorii maghiari prietini ai poporului lor. Mieneg Zeitpau din 10. Iunie cuprinde o protestăciune cu dată Viena 8. Iunie în contra uniunei primite în dieta Transilvaniei, fără a fi ascultată mai întăi cererea romănilor. Protestăciunea e împărtășită numitului jurnal de către unul din cei treizeci deputați romăni în numele connaționalilor săi. Aceeași e scrisă cam în înțelesul respunsului făcut în foaie către românii din Ungaria. Ariudenii trimiseră soli la săcui, că sănt gata are înplini toate căte cer, numai să nu se apropie cătră ei. (EI.) (La Zlatna încă garnisonează săcui?). Sibiiu. În 26. Iunie se va aduna universitate extraordinariă compusă din deputați mai mulți ca cea ordinariă spre a consulta asupra teritoriului națiunii săsești. Redactorul gazetei Lieb Vote primi o scrisore de la Bălgrad, în carea este provocat în numele a 150 ucigași, că dacă în răstimp de o săptămănă nu-și va retrage căte scrise de la Mihalț, îi va cădea capul la piciore. Redactorul le răspunde căi așteaptă cu destul plumb. Tote arată într'acolo că noi ardelenii singur prin o nenorocită ne'nțelegere căzurăm în cel mai înfricoșat terorism, ne facem spaimă și frică unii de alții ca și cum am fi draci, iar a ne înțelege mai deaproape nu voim, ci vorbim numai de peste deal unii cătră alții, sau nu vorbim nicidecum. Așea ne așteaptă zile rele. Aici sosi faima, că sancționarea uniunii s'ar fi amănat. Aceasta ar fi iar o minune a timpului nostru. (Să adeveri.) S. Sebeș. În 10 Iunie se ținu adunare de scaun; deputații săteni 15 romăni și 5 sași fuseră chiemați fără a se fi prenștiințat despre materia consultăciunilor. Tot atăți (20) steteră față și din comunitatea orășană. Acum adunării se propuse: a) rechiemarea deputaților de la dietă căci primiră uniunea; b) răscumpărarea zecimelor cu bani; c) să se dechlare că vreu a rămăne cu municipalitatea săsască. Deputații romăni cerură timp de a se coînțelege cu comunitățile lor, care li se și dede cam cu greutate pănă în ”Lunie. Atunci iar se făcu adunare. Deputații romăni răspunseră la p. 1, că după ce uniunea fu primită cu aclamație, ar fi de prispe a se mai rechiema deputații. Despre zecime ori ce se va fi hotărât, nu va sta, pentru că legea e limpede. Despre al 3lea punt nu aflarăm nimic sigur, pentru că consultarea curgănd nemțește romănii nu înțeleseră resultatul. Aceasta însuală grijșă comunității orășane romăne, carea și trimise pe tatăl de vecini la judele spre a cere estrac din protocol, care însă nu se drede pănă la altă adunare, pentru ce, nu pricenem. Fie cum va fi, pe veritoriu nu va mai pute domni întunerecul în trebile postre politice și civile. UNGARIA. Pesta, 15. Iunie. Comitele Batiani ministrul primariu sosi ieri (14.) pe la amiazi de la Insbrukk. Pănă astăzi încă nu se află dacă acelaș căștigă sau nu sancționarea uniunii, măcar că în Viena cam așea se suna pe la 13. În jurnalele oficiale și neoficiale se iv iarăș un decret din 12. Iunie subscris de 7 miniștrii, prin care patria e declarată în mare pericul, se provoacă toți patrioții la sărtre nouă de bani și de viață, de care se făcură și pănă acum forte însemnate, se publică dreptul statariu (legea marțială) nu numai în contra tulburătorilor preste tot, ci și în contra dușmanilor națiunii maghiare, carii caută ai strica. Crăncena bătălie din ziua de rusalii întămplată la cazarma lui Carol între soldații italiani de la regimentul Cecopieri și între volontirii maghiari o aflarăm acuma pe larg. Ostașii italiani carii în aceeaș casarmă căpătaseră vecini și pe zișii volontiri, intrară mai de mult la prepus că aceștia sănt meniți a se oști în armata lui Radețchi în contra patriei lor. Ostașii preste tot își mai văd scăzută și vaza prin atătea garde și volontiri. Săngele italian sericea mai mult ca oricare altul. Se întăma la certe adeseori. În acea seară un italian - așea se spune - ar fi pitulat niște bani de la un volontir, pentru care camarazii acestuia vrea și răsbuna trăgănd pe soldat la raport. Italianii s'ar toți, cearta se încinge, se răped la arme, pușcă odată, de doă ori, aleargă ofițerii și generalul Moga: nu pot împăca nimic, se pușcă necurmat, se bate general marș, se trag clopotele, se înarmă garda, însă porțile cazarmei se învuieseră. Asta după 12 ceasuri noaptea pote împăca pe înfuriați ministrul de răsboiu Mesaroș. Dană căt se pușcă, muriră respective prea puțini, căci noaptea nemeria rău. Doi obertautenanți Macsburg și Galovic,, 3 soldați italiani, 2 volontiri și 1 gardist rămaseră atunci noaptea morți. Din 18 răniți, adică 9 soldați italiani și 9 volontiri și gardiști, parte mare loviți rău căți vor fi mai mulți, nu se știe. În următoarea zi merse și palatinul la cazarmă; italianii suferiră a se desarma, după care între plăni și mănie de răsbunare fuseră strămutați la Comori. Se crede că o mănă dușmană ar fi produs acea revoltă spre a spărie pe regele ca să au vie la Pesta. CROAȚIA-SLAVONIA. Agram, 6 Iun. Banul Croației Zelacic după ce depuse jurămăntul în mănile arhiepiscopului patriarh Raiacic, deschise dieta acelor țări cu un cuvănt prea interesant, întru care după ce își descopere ferbintea sa bucurie, că Es.