Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-08-05 / nr. 64
265 prinsoarea comitatului. Domnii deregători se vede că au uitat cum că dieta transilvană ștersese bătăile cu alunul. În loc ca să ceară de la ministeriu căt mai curănd o comisie urbarială, carea să defigă hotară între averea țăranului și a proprietariului, ei îi bat tirănește ca pe vite și îi aduc la despelăciunea cea de pe urmă. Domne, doamne, cănd va veni împărăția ta, spfărmănd pe a lui anticrist! (După EPenog.) UNGARIA. Din cămpul bătăii avem știri oficiale numai pănă în 3. August . La 1. August se mai făcu o lovire particulară pe hotarul satului Sf. Toma. Ungerii porniră asupra sărbilor cu pedestrime de liniă din regimentul Alesandru, cu gardiști cumani călăreți și cu două tunuri, care și începură focul mai ăntei. Sărbii răspunseră asemenea cu tunuri, ci în scurt călărimea ungurească se înțeptă naintea tunurilor printre cucuruz (porumbi), de unde însă fu primită cu pușcăture. Dintre ungurii fruntași rămase mort însumș graf Franțisc Zici, un june generos pe care'l răpi valul dintre sărbi, G. Varga și G. Voder. Ungurii încă uciseră între alții pe un servian cumplit, cărui tăindui urechile și pasul le luară cu sine de suvenire. În 3. August sărbii se aruncară cu două tunuri asupra satului Nessina din comitatul Torontal, de unde garda națională spăriară o tuli la fugă prea rușinoasă, însă mulți unguri căzură prinși în mănile dușmanilor; numărul morților nu se știe, satul înaosă devestîn parte pradă a flacărelor. Uvrdinul încă arse de două ori. Sărbii se îndrăciră din nou văzănd că mai mulți din ai lor căzuți în robia ungurilor fuseră spănzurați, anume la 1. August. Stoian cu un cleric teolog și Alessievic un neguțetoriu și parohul sărbesc din Ada în 3. August.; cei doi fuseră prinși în drumul cătră Zombor, unde porniseră spre a înarma și pe sărbii de acolo. Sărbii încă iau represalii barbare, ei pușcă și taie tocma și femeile și pe pruncii ungurilor. Din șesul Sf. Tomei mai în toate zilele duc ungurii trupuri moarte în lagărul de la Verbas, anume mai de curănd vreo 10 fără capete și alte 5 prăjâte. Numai Dzeu știe cănd va lua capăt acest răsboiu civil atăt de barvar. 15 sept. săngeroase și periculoase trecură de cănd acele două nații se măcelesc una pe alta fără nici un resultat mai bătătoriu la ochi. În partea ungurilor se mai adaose atăt ostășimea de liniă cu vreo 700 feciori, căt și gardiștii cu 3500 din comitatul Pestei. Generalul Vollenhofer e comandantul gardei naționale. Episcopii sărbești Jivcovic al Timișoarei și Atanaseovic al Budei încă sunt trimiși în ținuturile revoltate spre a le împăca cu crucea și evanghelia..... În lagărul unguresc dela Recea veche sînt cinci mii numai pedestrime și călărime regulată cu 35 tunuri, apoi gardiștii. Cu toată această numerositate îngrijirea e mare, pentru că sărbii și serbianii (din Serbia) încă sănt foarte numeroși, granițarii lor soldați buni au și mulți ofițeri deștenți, tunuri multe, lagărul întărit cu șanțuri groase de 5-6 stănjini. Mitropolitul Raiacic care fu în Serbia și ținu conferințe foarte serioase de 3 zile știu căștiga și de acolo ajșutoriu de bani (100 mii galbini?!). De la Mitroviț încă se scrie că regimentul granițariu trimise insurgenților 18,340 fier. arg. 109 vite cornute de tăiet, 42 vaci, 946 oi, 440 perechi de pui. Din cassa națională sărbească încă se rupse oareșcare sumă ș. a. Aceste știri le avem după Cozion și Resti Nigi. O măsură tare! În. La Palatinul prin un decret al său din 2. Aug. a. c. contrasemnat și de ministrul cultului d. Ios. Otrepi scoate pe mitropolitul Ios. Raiacici din scaunul lui și totodată denumește locoținătoriu provisoriu al mitropoliei la Carloviț pe Plato Atanascovic episcopul din Buda, iar pe clerul gr. n. n. sărbesc și romănesc îl oprește sunt pedeapsă de crima rebeliunii a mai sta în vreo comunicație bisericească vn Raiacic, precum fusese oprit încă din 9 iulie și prin un decret ministerial. În decretul palatinului se înșiră mai multe vine osănditoare asupra mitropolitului Raiacic, precum că el într'o adunare nelegiuită suferi a se proclama de patriarh, că nu voia se ținea congresul național în Timișoara unde'l ordinase ministeriul, în urmă că singur se puse în fruntea revelilor și Carlovițul îl prefăcu în vatra lor ș. a. Cine nu vede că această măsură va cătrăni și mai mult pe sărbi, căci ei vor apăra în Raiacic chiar drepturile lor. PARA ROMĂNEASCĂ și MOLDOVA. București, 2. August 1848. Un alt episod în dramă, săl vedem. După ce joi între 11-12 oare Tăngâr Efendi s'a dus la palat de a felicitat pe triumviri, că așea îi putem numi, peste puțin a și plecat la Giurgiu; în urma lui a plecat și D. N. Golescu. Unul din locotenenții domniei care s'a întors tocmai sămbătă aducăndune bune speranțe. D. Golescu spune, că Soleiman pania, după ce pănă aci s'a arătat totdeauna prea serios, acum îl priimi cu glume și căutătură veselă. Recunoscu pe acei trei bărbați (N. Golescu, I. Eliade și Tell) aleși de popula Ear pentru constituțiune ne dete sfatul, ca să se aleagă o deputăciune, care va merge cu ea la Abdul-Megid la Constantinopol, și după o scrisoare recomandătorie, ce a promis că va face el din parte'și, zicea că este secura că sultanul va recunoaște constituțiunea cu prea neînsemnate schimbăciuni la vreo 2-3 punturi, între care e și al monastirelor închinate. Aici zicea că'și vor mesteca și rușii botul, dar zicea și aceea, că deacă romănii vor fi romăni, aceia nu vor isbuti cu nimica. Despre reacționari a zis: că de va mai cuteza cineva să mai tulbure liniștea comună