Gazeta Transilvaniei, 1852 (Anul 15, nr. 1-102)

1852-06-11 / nr. 46

t­ii CIPP . D „În tóte locurile strigările de bucur­ă la urmarecu. În 18. dimineața ln 5 ape au plecat cătră Oradia Mare. Împreesiunea de­să lăsat M. Ca prin plăcuta ca bună­­voință de priimire în popore va remâne restearcă mii din cauza aceea, păci în ziua dinainte seau indurat a­­m­­nestiza 51, eară pn ziua plecării încă 17 captivi revo­­luționari de ce aflau „pn prinsore, uni mi­ne căte 16 ani. At. Șandori. Transilvania. Don cum aflămu din jurnale, ear mai văr­­toe din respectivele cerculare ale arhipăstorilor de feliuri­­tele confessiuni religiose transilvane, aceștia toți pre­aști­­ințeză ne­clerurile lor despre vepirea Mai. Sale a împă­­ratului la Transilvania mi tot odată prefigu modul mi dau un îndreptariu pentru solenitatea cu carea au dăn­­sele să întimpine pe monarhul. Asemenea cerculare se văzeră pănă abum, dela episcopul romano-catolic, dela epieropel romănesc din Blojiu, dela seperintendințele evangelico-luteran din Bertanu. Preoții ce pop aduna pe la scaunele protopopești ș. a. ș. a. ceni e meniniu "Ce pare că episcopii înșii, carii nuși au reședin­­țele lor pe linia drumului pe care va călători Mai. La, pop­­eși întru întimpinare la cea mai deaprope stațiune; ba se aude, că episcopul romănesc din Sib­iu va eși pănă cătră Orlat nainte, despre aceasta însă poate că ne pom înforma și mai vine din cerculariul ce Ba eși ori Ba fi eșit eu.­­ În sepasnapisu episcopului romănesc din Blajțiu ui­­tim între altele: Fraților și Fiilor! Știu că arde inima în tot ro­­mănul de dorul cel mare ca săși vază pe preabunulu mi preaiubitulu său monarhu mi împerat! - că în grera și inima romănului nu e mai scump imita, Ka numele împe­ratului! - deci dară căt veți auzi că se apropie de ho­­tarele voastre tinerulu mi iubitulu nostru dulcele monapx, de locu trăgându clopotele aa toate besericele toate po­­parele, cu mic cu mare, se alerge la drum cu praporele, mi că preoți cei în fruntea poporului îmbracați în vestmintele cele besericesci; mi cu pompă și solemnita­­tea cea mai mare săi întimpinat preoții săi binecuvinte și se stropească într'acolo cu apa sănțită și se tămă­­ieze, eară popoarele punănd în mările sale rapturi cu frunză verde și cu flori ce strige „Ce trăiască mulți ani înduratul și iubitul nostru împerat!” și cei poa­­te ască ca Domnul Dumnezeu săl poarte cu pace, intregu, sănătos în totă călătoria sa, săi trămită ăngerul cel păzitoriu. Mai încolo cu aceea adaugere Be sab cunoscut, că eu voiu eși întru întimpinarea și salutarea C. Reges­­cei mi Apostolicescei Maiestății Sale cu intregu capitulul meu la Belgrad, că toți Protopopii și Preoții, cari vor putea și cari sunt de prin pregiur îmbrăcați în uni­­forma prescrisă, adubănduși ca cine sfnte și patrafirii, cu tote popoarele sale, eară mai vârtos intelligință, și cei mai de frunte toți ce vine și să se adune la Belgrad ne cănd va sosi Mai. Ca, unde eu me voiu pune în fruntea lor, și așa Bom eși întru întimpinarea apea revitulei nostră monarh, și în numele patim­ei el vom saluta, și vom depune omagiul nostru, prețuinu mânca aslipitu­man. — se silească nopotele Romăne cele din afară a arăta, că Romanul avară de Dumnezeu nimic nare mai iubitu, mai­ hul său, cui cu suflet și cu trupu este, și in veci Blajiu, 20. Ieniu 1852. În zilele aceste sosi D. Advocatu Avramu Iencu, ce scop de ca să așterne în. c. r. ciuberniu recursul despre care se făcu pomenire în coloanele acestei Gazete, însă venind la mijloc alt obiect mai împortant trămițănd Aici încă ce fac pregătiri pen­­tru întimpinarea monarhului, însă eu pentru că dură am de, tinerimea scolastică cu tot adinsul, ca acesta ne. 20. Iuliu să pote depune tote­au să iasă spre întimpinare essaminile, pentre ca cei carii la cea mai de aprope stațiune la Alba-Carolina, să nu fie împedecați din partea acesta. D. șii „pa privința înviințării unei academii romă­­nești de drepturi deocamdată ce facu și ne aici tă cere, totuș vă putem assigura, pe deplinu că inimele ce­resc, mai tare zidul venirei monarhului. Nici aici un om de omeniă care putea nega, academiă romănă pentru romăni este una din întrebările de viață și de moarte. Fără o aca­­demiă, adică fără clase iuridice complimentari tute cele­ AGATE scole romănești pop semăna nemai unor isvoară­mi făurele, care curg pănă la căte un loc, căt limpezi, căt și mai turbure, ear apoi ce perdu, ce rătăcesc și decât în perzăndurise totă urma.­­ Arăta numai, că cei doi episcopi romănești dela com­i­na­­țiunea era dedată pănă acei­a aștenta îmbunătățiri și în Ba locuri că o arindse, năsipoase, strâns porticelari ale elevurilor lor,­­ care scolese comunali­sa și cum nar fi, lipsește cu totul; colo pn Siviie trebui pedagogiă nimic, nu e de­sorie „în parte de interesele Aici seminariul aici de cum nu e de amine pentru căți clerici trebuesc; insti­­tez pedagogibu, fără nici decum seminariu, nu sunt profesori de ajuns nici pentru neținele stedii căte se învață­ (ba mai și con­­sistoriu lipsește); apoi după ce preparandiile din Orlat și Năsăud încetară, urmeză la acelea seu ce ce­re putin­­țeze lăngă episcopii, sau să se restaure cum au fost, ear altmintrea în deșert Tor descăntări pentru cultura po­­porului. — Fiind acestea așea, pote încheie ori­cine, că să aștepte tot numai, dela episco­pi mura 'a­geră, și să'și vază ei înșir de academiă. Episcopii­ au săși prestă clerici teologi, ear nimic. Mai în scert, academia au ieriști; mipenii tocma din contră fără turiști Beni, ageri, dar nici nu plătescu digi pot ajuta, văci ei au de caute mai ănteiu împerăția azi Dzeu fiecare ne drumul ce șirau alesu, cănd din con­­tră mirenii înbrezănd cele cerești la regile preoțimei Pretetindinea dară să Blajiu, 22. Ieniu, cu pompă și m­irenii n'ar cu toate semnele și mai cinstitu, decăt ne împeratul de aici bat acum cu atăt mai călduros, privința scolelor mirenrești, să îngrijească fiește care vare episcopii niși că sont datori cum­ lăsați ști monar­­Sibii­, pa­re­­aici a­casă, cu Ba D a merge la Sibiiu, ce apropie ce nu te al­mintrea, se re­atorsă prin espressu la ce căt și­pa, pune măta­ne cugeta o do­­e un înstitut mireresc. Aa ce ajuto­rul estă că șirul rebeliunei se arătă unul din cei mai activi și mai zeloști agitători ai aceleiași­, stimulănd de la început prin cuvăntări întă­­râtătore pe locuitorii Treiscaunelor în con­­tra gubernului legitim, silinduse a împedeca ne Batalionul secuest dela Uzon­a marșa a­­fară în Iuliu 1848, umblănd să paralizeze­­ mi că împedece pacificățiunea făcută cu secuii prin D. F-M­ I. Ghedeon în Ianuariu 1849, pn­ mai tărziu, după ocuparea țerei prin insurginți și după prob­iemățiurea in­­dependinței, prin rebeli, nevoinduse în tot modul a o propaga și a'i căștiga simpatii, ca comisariu gubernemăntale la Bistriță ri­dicănd tribunal de sănge, dănd afară proctie­­moțiuni în interes revoluționare, ordinănd confiscarea de avere a sudiților celor cre­­dințioși, înrolănd recruți pentru armata insurgintă, cu o vorbă sprijinind scopurile rebeliunei într'un motiu eclantant și pe­­riculosu. Lad. Nemet, născut în Iliefalva, în Treiscaune în Transilvania, în vârstă de 29 ani, reformat, infanterist conscris în an 2, regiment de granițari secui, și acesta de la începutul rebeliunei esersă o periculosă influință asupra secuilor prin cuvăntările sale cele întărătătoare, degrădătoare și su­­spiniitore încontră prea îna­­ooase împără­­teeghi, a comisariii gubernementale din par­­tea revelilor al Treispaunelor în înțele­­gere cu colonelul de rebeli Gal Șandor se sili a zădărnici pacificățiunea făcută prin D. F.­M.­S. Ghedeon cu săcui de al a­duce la supunere, mi a o paraliza puind în picioare un corț­ de 10,000, mi pentru trebuința se­­cuilor insurgenți pusă să torne tunuri, să facă pulbere și linte. După ocuparea țe­­pei prin insurgenți se încercă a sprijini și a înainta treaba rebeliunei prin toate pu­­tinciosele mijloace; reorganiză autoritățile administrative, nimici c.c. probhlemățiuni pro­­pagănd ne cele ale rebelilor; secuestră ave­­rile personelor fugite dar credinciose guber­­nului împărătesc; spionă mișcările trupe­­lor­­­ rusești și austriace și în formă de­spre acele pe insurgenți; ridică recruți pen­­tru formarea de regimente și batalioane noue spre întărirea armatei rebelă; ordină a se publica în toate satele și orașele ac­­tul independinței Ungariei sci. muta. Pe temeiul acestora se găsiră Franța conf. Haller, Daniele Varadi șii Lad. Nemet a fi vinovați la crima de lesa Maiestate, și prin tribunalul marțiale ce judicară la mop­ Te prin ștreang și ca să li ce confisce ave­­rile tote, care sentință de morte totuși Maiestatea Sa apostolică, din grab­ă o schim­­bă încăt pentru Franț­ c. Haller și Dan. Gal în prinsore de 15 ani în fortăreță; pentru Daniele Varadi sentința de morte o scimbă la muncă de șanț de 19 ani, mi pen­­tru Lad. Nemeț tot ama pe 10­ ani; însă averile să se confisce la toți și se li se compute in timpul căt au șezut arestați pănă l­­a curse judicata. 14. Stefan Fogarași, născut în Hasar­­ton, comitatul Albei de sus, in Grica, în vârstă de 43 ani, reformat, căsătorit, tată de trei copii proprietariu. 15. Lad. Maroși, din Găcău, scaunul O­­resgiei, în Trnia, în vârstă de 50 ani, ne­­căsătorit, unigariu, proprietariu. „46. Iosie Vaico, din Cernatu de sus. Trei­ scaune în Transilvania, în vârstă de 41 ani, reformat, căsătorit, tată de un copil, pro­­prietaru.

Next