Gazeta Transilvaniei, 1853 (Anul 16, nr. 1-104)

1853-11-25 / nr. 94

dă pricină ca să credă lumea, că elu se va mai încorda odată, ca cu ajutoriulu muscaliloru să reajungă la Domnia Serpiei.După mai multe ziaruale)știloru milionari suntemu legănați din nou (adică ca și în decursuluverei) cu speranțe frumoase de încetarea 3--4 luni mi resboiului vederiu armele ruse noi în cămpulul pi trimiseră la Constantinopole pn prinsoare. Acestă încercare ce făcuse din Serebnicof, care comandă la Redutcale. Corăbiile turcești care gonescu 1 vaporu, ca să curățe portulu Anapa de corăbiile rusești și să deschidă cale sigură prin acestu portu spre a duce ne munițiune mi apme, pentru că planulu - Tore știrile căte străbătură mai Băprocă de trei săptămăni încoace ne asigură în conglăsuire, că Împĕratulu Rusiei ar fi determinatu a purta resboiulu cu o putere multu mai mare decătu fusese cea enii 1828/09. Însă Țarulu nu priceplu cu noă încercări de împăciuire, lucruri cu totulu că ținea Calafatulu, decurguroși. Pe Marea negră însă încătu corăbiile muscălești cunoaște zorii țeriloru romănești asupra unei stănci, înnecăciune tunuri și ordinari. - linia ca să negrămi degradați ce desfăcu pa în Cronștadt omenii, afară numai de 25 soldați, negră suntu însoțite că englezulu Slade, Pașa (Pașa străinu) a mănecatu deacă lear fi lăsatu unde Neva curge în Mare), la primăvară nu lear trebuința, țarii ne elescu celu puținu tre ambele pași unele cunoscutu vapoară la turci cu linia Megigie (100 tunuri), încă străine de ceea ni se scrie dela București. Să le luămu pe rându. Împeratulu muscălescu denumi Gubernătoru alu celoru doă Principate romănești Țara romănescă și Moldova pe bătrănulu generalu Budberg; totu ne atunci Sultanulu delăturătatea Serbiei, alungă cămpui de resboiu, pe generalu consululu muscălescu din peripadă, iară în Asia urmă a face unu denumi 2 Pași de gubernători care suntu provinții rusești. Dealungulu Dunărei nu ve dela 11.—12. Noembre bătălii mari sau mai tomnă nu prea suferi e știe de siguru, că turcii pănăței Cr. Niculae Rasă fuseseră duse ca nu cumva să fie păcălitu cu puteri. desbine Bătrănulu pentru Abbasia însă tocma dreptu, întămplatu, ușoare între avanposturi și picheturi; operățiuni mai lucruri mai mare, acumu prefăcute în decătu numai din causă că timpulu puteroase, neutralimi Suapelli, coșnituri Într'aceea căci de ce în 26. Noembre încă totumai goanele de corăbii s'au începutu; muscalii prinseră vreo doă corăbii turcești și încă rea unei loviri, turcii apucară altele rusești. Din Asia se adeverește, că trupele muscălești în decursulu lunei Noembre de cinci ori se înieptară reocupe de la turci, însă fuseră răspunși cu multu sănge și cu rușine, se mai perdu și unu vaporu rusescu, care în acea parte a Măpei negre era că transpoarte căteva sute de ostași ka ajutoriu, fu însă soartu Porței este, vințiile loru de lupurile turcești, după care aruncatu fiindu pe care mire numai la Dunăre la Rușciucu mi Hârșova încă stau numele au dincolo pe Miloș în urmacu toată înverșunarea asupra fortăreani încoce. Mai înscurtu de acele porunca Contra-admiralului pe cele rusești în Marea de Caucasu. În Asia sosiră la doă mii desertori ruși în lagărulu turcescu. Se spune că adjutanții ai Bemmi Dembinschi au mi ce cufundă cu toți oru ce spune din 5. Nope pa Mare a luatu pnespumarea de a forma din acei desertori unu regimentu întregu. Între desertori cei mai mulți suntu poloni, cumu mii ofițeri de apela, de cătră ci temăncineva din partea Mărei baltice, adună în Finlandia corpuri întregi și așeză pe la Riga mi Nesaa mai multe corăbii cei cumpliți. Într'aceea turcii încă își încoardă tote puterile pentru ca să porte resboiul, pune totu ne o carte, a juca adică va banque. Încătu pentru puterile temu mari de Cu acea ocasiune resboiu, cu proca soldați TOPULA. Constantinopole, 17. Noembre. Carinetele alu Franței și alu Britaniei mai scorbră unu altu proieptu de notă împăciuitore, despre care ce spune că îlu voru trimite șirului Rusiei, ca unu Ultimatissimum (odată pentru totudeauna). Este forte curiosu a ști, că Lordu Redelifu, solulu Bpiraniei mai nainte de a împărtăși cu Porta acelu proieptu, o spuse elu însuș răzundu, că zău acela nap fi de priimitu. Într'aceea totu acestu diplomatu dela începutulu răsboiului încace ce arată preste upierinocă cătră Rusia. Unii dau cu socotela, că dorința Reginei Victoriei ar fi fostu, ka să ce mai cerce încă odată împăciurea și să scape lumea de o vărsare de sănge. Într'aceea diplomații jocă alte remedii, din care nici unu omu de omenie nu poate alege vreunu sâmbure. Noulu ambasadoru franțuzescu generalulu Baparai d'și ieri sosi în 15. Noembre aa Constaptinopole, iară Seri Porței îlu priimi mai bane unu moparhu cu 1 regim de călărime, 1 batalione pedestrime și cu totu corpulu ofițerilori în paradă. (Wanderer.) PERMȘAMIL. Colonia (Colip). Unu corespondinte alu lui „Volkshalle” resfrănge unu articulu lungu aluziurnalului șimisterialu din Prusia „Zeite” care vorbindu asupra scrisorei pastorale a episcopului din Fraiburtu citeza cuvintele care le întrebuință episcopulu ca motivu, cum că unu episcopu catolicu Ape cuvăntu a se opune gubernului, căndu acesta lucră nedreptu. Cuvintele acele suntu: „Beserica noastră cea sfăntă ne învață datoria, ca de puterile legitime se ascultă nu numai în lucrurile cele ertate; creștinulu pu trebue sĕ asculte de potestarea civilă, dacă acesta poruncește ceva ce e neiertatu, din singurulu temeiu, că acesta e opritu dela Dumnezeu și pe Dzeu trebue mai multu să lu ascultămu decătu ne omu.” „Zeu” numește aceste cuvinte o sofistică și că, dacă legea creștinescă poruncește acesta, atunci legea acesta e o revoluțiune declarată. Corespondintele resfrănge opiniunea acesta zicăndu, că nu numai catolicii, ci și ceilalți creștini de toate confesiunile au de basea credinții pe s. scriptură și că, dacă cuvintele aceste suntu revoluționare, atunci și inșii „apostolii, carii neau lăsatu învățăturile despre aperarea dreptății și cuvăntulu adeverului încă au fostu rebeli ș. a. Articulumu încheie aria: „Acumu știmu noi cumu se ne întocmimu după principulu ziurn. min. Zeit.” decă ne poruncește o potestare civilă ce depunemu unu jurămăntu strămbu, seu se călcămu cumu face, pe celu ne, dl'amu pusu, atunci daru suntemu oblegați a asculta ș. a. ș. a. Daru ce lăsămu aceste piepturi scăpate din inimă în gură, ce mergemu la urmări, care acestea frecări religióse ne potu trage după sine. Ziurnalele ne aducu știri serioase despre diferințele mitropolitului din Baden. Se lăsămu că din vecinele state germane i sosescu adrese de compătimire, daru chiaru și în persană primește visite, cumu fu una din partea episcopului dela Mainz. Apoium 20 poporulu luă calea la demustrățiuni în contra pendarmeriei pentru fețele besericești în mai multe comunități învecinate. > Dan cumu vedemu nenorocitulu conăliptu între statu și biserică din Baden pe zi ce mergese totu mai îngroașă. Se pare că anatema ca publicatu din amvonu prin toată țera deodată cu pastorala Arhiepiscopului dela 11. Noembre. În urma acestei publicățiuni toți preoții catolici carii au luatu parte la publicare din porunca stăpănirei erau a se aresta, acesta apoi a cășiunatu turburare și rescolă în mai multe locuri. Poporulu s'a împrotibitu în faptă la arestarea și ducerea prin stăpănirei a mai trebuitu să o ia și la fugă, din Untervalba cu jandarmii, asemenea încă și în alte locuri omenii stăpănirei au trebuitu să scape cumu au pututu. În Gerlacshaim poporulu năvăli asupra casei polițiane, sparse uși și ferestrii, și liberă pe popa loru ce lu prinsese în urma frecăriloru acestora. Ce scrie, că Arhiepiscopulu Principe Swartenbergu ce așteptă în Baden spre a mijloci o descurcare a diferinței. De altă parte „Cor. Wirtemberg, ne spune, că norii din Coenigshofen și din Unterbalbacu pu fugitu ne teritorulu Wirtemberge zu scl. PPANITA. Parisu, 24. Noembre. De căndu Da. Chieselefu a luatu parte la petrecerile curții franțuzești dela Fonteneble și de căndu Monitorulu a datu de minciună știrea de Domnu alu Serbiei, care trecu dăunăzi pe la Sibiiu în București, spre intrarea floteloru împreunate pn Marea negră, sperangandarmi a popiloru săi pn temniță Din Gherlacshaim dregătorulu cariine care aproape de Dr. Petruburgu, fi pututu închiaru și Marea, abia potu scăpa me aa Maiu de ghiooaie și virtute ka niciodată de 80 ambele puteri vrășmașe ce paru a secundante Anglia și Franța, se poate zice și astădată numai atăta, că plapurile loru sunt acoperite cu văluri forte groase ce și sub nume de Mușaneru că ar fi ostenință cu totulu deșertă a vrea să scoată cineva vreunu adeveru din faimele căte sboară în privința atestatoru două puteri: Nimini nu știe voia și nevoia aceui să așteptați și din faptele Vezi bine că mulți,iară mai loru le veți vârtosu locuide o vănzare înfricoșată o tristă împerechiare ce ar putea urma înlum că Rusia Anglia și ar de Franța, Obrenovic, fostulu de oimopi ne carii pi scăpară turcii de fi pusu toată șio înpărescu mai multe ziurnale. De va reeși Rusia ori nu cu acestu planu alu său, care ar fi unu norocu multu mai mare decătu abate de 10 ori ne Omeru Pașa. Ea arăta viitoriulu celu mai deaprope, - pănă la 1840 „ o de sama Cercasianiloru ca să taie totă armata din deal cu englezești 5 fregate (căte 40--50 comunicățiunea rușiloru rusescă șiserbia în Asia trupe număroase, pentru că pe la Cronștadt îngiață Cronica straina.