Gazeta Transilvaniei, 1854 (Anul 17, nr. 12-104)

1854-08-07 / nr. 63

3 250 Ritualu DOĂ ACTE APOCRIFE. Este unu anu mai vine, de căndu ce află în mările noastră două acte, care cerculeză în țerile romănești și în Bulgaria cu scopu de a amăgi pe cei nepricepători, care însă produseră și pănă acumu destulu scandalu la cei pricepători. Noi însă n'amu voitu înadinsu a da aceloru acte locu în coloanele nostre, mai vărtosu pentrucă le ținemu de apocrife (mincinoase), precumu de esemplu este și Agatanghelos și alte secăture ca acestea. Ci fiinducă astfelu de mișelii prindu rădăcină pu poporulu simplu și mai vârtosu la cărturărașii cei spoiți, și fiinducă o astfelu de cangrenă sănătoare ne ascunsu 6 multu mai periculosă de cătu orice boală văzută, în urmă fiinducă tiparulu nemțescu încă a publicatu acele două acte, pentruca să le cunoască și publiculu celu luminatu, nu lipsimu a le reproduce și noi așea precumu ni se împărtășiră aceleaș traduse din grecește, însă cu acelu adaosu, că amăndoă suntu apocrive, menite însă cupe a ameți mi amăgine oameni. MANIFESTU.LU Sultanului Mustafa alu II-lea cătră Împerătesa Ecaterina a Rusiei, alu lumei toate. (Tradusu din grecește.) Mustafa alu Ș-lea Sultanulu răsăritului și alu apusului, marele Hanu alu marelui Mohamedu, fiiulu celei mai vestite fatime, mei presusu de cătu oricare altulu, însuși Stăpănitoru, fiiulu lui Dumnezeu, singuru Stăpănitoru alu Otomaniloru, alu Greciei, alu Moldavo - Valahiei, mi alu Macedoniei, Domnu alu Ambeloru Mări, Stăpănitoru ale celoru mai respectuase și sfinte locuri, alu Mediei și alu Medinei și alu Damascului, Împeratu Prințu peste toți Prinții, Moștenitoru și iuStăpănitoru alu Împeratulu Împĕrațiloru alu Bagdatului, și alu pomului vieței, Marele persecutoru alu cristianismului, Despotulu Constantinopolei, Vavilonului, alu Adrianopolului, alu Brusei, Stăpănu alu Înaltei Nădejdi alu locului răvnitu. — Hotărăscrămu să re salutămu singură Stăpănitore a tuturoru rușiloru, de... De pei mi ești pretină a nostră, pui zicu cu deosebita mea putere, de tine cu toate pagubele ni sau stricatu dragostea, ne au fostu între Noi, fără de a fi nedreptățită, te ai arătatu răcită. Noi Nostre nu suferimu a vedea îravirea feței mi silnicele legi întru acasta împerățiă. Trebue însă să te astămperimi să ne îndestulezi și ne Noi pentru pagubele, suveri mai multu arăta obrăznicie, driei Tale arătăndu căt nu vomu ce să vede pn capulu mănfăcutu într'altu Deci și Tu, și poporulu tău aveți să trăiți în orică, o ne mai așteptăndu cei, îndemnăndu mă cu spurcatele Tale fapte. Dreptu aceea îți dau cătră păgăni și de cătră Asia și Europa, ca să facu, învedereze puterea Mea și atunci vei vedea Tăria Mea, cu mare ați pagubă. Tu te bizuești cu niște cetăți și niște țări ale Tale, ne care amu hotăritu ale prăpădirii să le aducu la desăvârșită pustiire, și pentru mai multă adeverire Dumnezeu să nu'ți ajute, nici Tu nici cetățile și ținuturile Tale să au hotăritu cugetulu Meu tău, fără de a perde timpu, după ce pui voiu călca locurile, lăsa voiu imperiului tău frică și cutremuru, cu vărsare de sănge ce sta a neînvingibilei Mele săbii, ca să poată răspăndi cu amări legea Mea, fi gonitu Dumnezeulu tău celu răstignitu și de cătră Noi, a căruia putere nu ți va putea ajuta nici odinioră și a te scăpa din mănile Mele. Hotărindiu pe preoții tăi să sape pămăntulu, și căiniloru, țițele femeiloru tale. Socotindu dară asuprăți relele neapărate, învenitu ra religie, și să hotărești face și pe toți supușii tăi să se întoarcă cătră a Mea, și cu Tine și atunci îți vor ajunge acestea căte ți leamu zisu, și poți să înțelegi aceea ce dorescu și dorești, pentru care nu spuiu altuia cugetulu meu! Din Bucovina. 5. Augustu n. 1854. Vrăndu Domnule să'i caracteriseză gradulu necesității ut?urginței acelei chestiuni, care privește la înțelesuala cultură a poporului nostru, ți amu scrisu și'ți și mai scriu încă despre „școală” într'unu timpu căndu nu numai luarea de semă a întregei Europă, prin urmare și a cetitoriloru organului Dtale se ocupă cu alte reflesiuni, ci și căndu, chiaru eu însumi așu are ce'ți scrie și despre alte înterese, așișderea de însemnătate. Voiescu zicu, să'ți caracterisezu necesitatea culturei poporului nostru; și însumu motivu obiectivu, carele mă prochlamă să'ți scriu, e caracteristicu pentru noi, considerăndu cercumstările timpului de acumu. Pe căndu colo la Dunăre se roșescu cămpiele Romăniei de sănge nordicu, resăritenu mi poate uni din celelalte părți ale lumei, pentru ue? pentru pravoslavie? nu! ci pentru întrebățiuni politice, între naționale și poate și geografice; ea ră mai cu semă pentru dreptatea culturei propășitive în contra sumeției țapănului obscurantismu: la noi stărite să-și cerce lăncile „deșteptată cunoștință a supremei cerințe a seculului de acum An respectu cu poporulu nostru”, în contra „încărnatei amorțiciuni a timpului trecutu, îmidurișiate însă la noi (la înțelegința noastră) și pănă preste an. 1850. Spiritualismulu între pu pumnaculu cu materialismulu, junulu și voiniculu geniu alu timpului presinte, cu mucedulu scheletu alu trecutului. Pe căndu așadară toată împregiurimea noastră se uită la Oltu și la Dunăre, la Caucasu și la golfulu nordicu, cumu se încingu bași-bozucii cu cazacii, „Wellington” cu „Brahester”; a noastră privire atragu frumoasele mișcări, care se manifestează la noi în privința scoleloru poporale și a sprijinirei studiațiloru celoru săraci din gimnasiu. Spune-ne Domnule: „într'unu vacă pănă —* Școala din comunitatea Suceviței, care o întemeiă unu călugăru stimabilu de'n mănăstirea de acolo, și care căută la noi o sâmrăciune atăta mai rară și mai plăcută, cu cătu ea e întăiulu produptu a practicei convingeri unui călugăru din mănăstirile noastre, despre prima cerință a timpului de acumulată cu neglijatulu nostru poporu, nu remase fără de cea mai favorabilă înfluențare și asupra altoru bărbați cu cugetu patrioticu - curatu de plasa eclesiastică. Chiaruri ce înștiințează de siguru, cum că în satele Margine, Cerepcăuți, Slobozia -Comareștiloru și Hrivești să se fi începutu școli prin stăruința fisică și morală a respectiviloru preoți de pe acolo. Nu-ți voiu pute descrie Domnule bucuria, care cuprinse inima fiecărui amicu a poporului nostru, auzindu despre pobilele și adevăratu creștineștile aceste fapte ale preoțiloru noștri, sperăndu noi de securu, că esemplele aceste de pănă acumu, nu voru remăne isolate în mai multele de cătu 300 de comunități ale pătrioarei noastre, care suntu încă fără de școli pănă acumu. (Va urma) prorocului, pămăntescului Raiu, pănă la apusu, înțelepțește representate grozăvia în nădăjduească poporulu că a a pururea va să Protectoru Țăriloru Ungariei, Păzitoru alu Răspunsulu tuturoru lași stăpănitoru isgonirile că te ai dai resboiu puteriloru Mele chipu, - altă toată și pentru să te lumea care teai a Domnulu pentru că să se dea mormăntului Dumnezeului tău, lumei, dela răsăritu ginteloru Lehiei sfătuitu și să cu avea vreo odinioară pace sau răpaosu, prăpădescă va urma. și ca și altu Împeratu să de știre, cum că te vei prigoni și de să se ai face vine și de cătu moarte, pe care Tu însuși pe Tine și pe a Tieg'a romanesca si Coldathi'a. Din Gazeta nemțească dela București aflămu despre deputăciunea Țărei trimisă pn 10. Augustu (30. Iuliuna Rușciucu cătră generalisimulu Omer Pașa următoarele detaiuri: Deputăciunea compusă din trei boieri mari anume Iancu Filipescu, ministru de finanțe, Ioan Alecsandru Filipescu ministru secretaru de statu și m. logofătu (cancelaru) Bărcănescu sosi pn 10. Augustu capa aa Giurgiu, unde fuse priimită cu 7075 onorea cuvenită unei deputăciuni a Țerei, mase acolo, iare în următoarea zi dimineța trecăndu Dunărea merse la Rușciucu spre a cendecăria la Mușirulu Omer. Priimirea deputăciunii fu atătu de binevoitoare și prietinoasă, încă nu deputații n'au cuvinte de a o descrie după cuviință. Este de însemnatu, că mai nainte de a măneca deputații din Giurgiu ca făcutu lui Omer Pașa raportu preînștiințătoru despre scopulu și dorința aceleiaș. Atunci Omer Pașa nu numai acordă priimirea deputăciunii, ci totuodată trimise chiaru barca sa cu optu cărmaci uniformați spre a o trece dincolo. Alungăndu deputații nemelulu dreptu alu Dunărei, unu adjutantu alu marșalului îi întimpină la intrară, apoi li se aduseră cai prea frumoșu gătiți, pentru ca deputăciunea să intre în Rușciucu cu toată pompa după datina răsăriteană. Mușkulu Omer priimi pe deputați în locuința sa, eară cu această ocasiune la cuvăntă cu atăta asecurare despre viitorulu patriei loru, mn cătu decă Romănii pănă acumu ap fi fostu cu * Ama oi fie măcaru de vaui pocăi mi re'ntor căndună la altariulu erezitu dela străbuni, să începeți a sacrifica și zei loru penați, mi să nu vă bârâți cu victimele cele mai grase totu aa altarulu celoru peregrini.. - - R.