Gazeta Transilvaniei, 1854 (Anul 17, nr. 12-104)
1854-09-15 / nr. 74
294 „- Simpatiile mi antipatiile în Moldova și în Țera romănescă. București, capetulu lui Augustu 1854. (Urmare:) P. Încă din epoca congresului dela Viena (1814-45) eară mai vârtosu dela resboiulu ruso-turcescu din a. 1828--29 încoace capetele părții celei mai mari a bărbațiloru de statu, a învățațiloru și a publiciștiloru Europei suntu cu totulu preocupate în favoarea neogreciloru și a rușiloru, ca a unora carii în răsăritu ar avea mai multă putere de vieță de cătu tote celelalte poporă ale imperiului turcescu. Ceea ce pu se ține de vița neogreacă mi rusescă seu preste totu slavă, este barbaru, crudu, mișelu, destrămatu, nici de cumu că pace pentru o esistință de statu și neavăndu nici unu viitoru. Neogrecii suntu necurmatu lăudați, îmbărbătați, măguliți de cătră călătorii din toate țerile, de cătră poeți și de roni ideologii germani, iară apoi grecii prin acestea se întărescu întru aloru părere, ca și cumu Europa ar fi îndatorată a'și lua de îndreptariu alu politicei sale ura relegiosă a greciloru asupra turciloru, a pune la o parte interesele cele mai înalte ale omenimii și mai în scurtu a se da jărtfă pentru greci, numai pentru că răstrăbunii loru odinioră au fostu glorioși, precumu nepoții loru nu suntu pici de cumu. Noi însă știmu tocma din contră, cum că neogrecii cu spiritulu loru celu sfămărosu și iubitoru de republice mărunțele, lipsiți de o poporime agricultoare puteroasă, care singură e în stare de a ține corpulu naționalu în deplină vigore, nu suntu căpaci de a întemeie unu statu compactu și unutu. Acesta pu o potură face nici răstrăbunii loru cei geniali și strănepoții loru cei forte degenerați cu atătu mai puținu o vorutare. Bară imperiulu bizantinu n'a fostu nici de cumu o plăsmuire grecescă, ci tocma din contră aceeaș decăzu în măsură întru carea elementulu grecescu se nălță mai presusu de celu romanu în loculu înțelepciunei de statu a Romaniloru a pusu disputele cele de nimicu ale teologiloru. Grecii ce e dreptu, se lăpădaseră de gloriosulu nume alu străbuniloru loru și priimiră me alu învingătoriloru loru, cu numele însă de Rerai n'au moștenitu totu odată și știința de statu a Romaniloru. Neogrecii pa resboiulu loru de libertate începuturi a 1821 au pututu desfășura destulă putere, pentru că ei se recrutară din celelalte popoare creștine, care, precum ș și grecii, ca creștinii, era înverșunați de ură religioasă asupra Islamului. Pe Romănii din Macedonia (Macedo-romănii, sau Cuțovlahii) se uniră cu grecii, deschiseră acestora pungele loru cele hucre, le dederămi combatanți forte bravi mi într'aceștia totu atăți eroi, ba mi poporulu neogrecu. Coleti, Nichita Turcofagos, Vlahopulo, Deliiani, Costa (cățiva), Caraiscachi și o sută alții, n'au costu nici de cumu greci, ai au fostu Macedo-Romani. Eetimpu încă apelară grecii la patimele relegioase, s'au amăgitu însă foarte în alu loru calculu, pentru că anume Matedo-Romănii nu au luatu nici de cimu parte aa răscoalele loru.. Pentru ce nu apeleză grecii la naltulu simțimântu alu naționalității? Pentru că ei cunoscu forte bine proporțiunea numărului poporimiiloru nu numai în Macedonia și în Tesalia, ci și în totu regatulu de astăzi alu Greciei pănă dinaintea porțiloru Arinei, precumu și acelu renume pe plăcutu, pe care lu au dănșii în privința moralității în ochii altoru popoară ale Turciei, măcar că toți grecii știu să acopere așea ceva paintea europeniloru. Noi însă știmu, că tocma și în cea mai deaproape împregiurime a Aninei ce vorbește mai multu arnăuțește și în cătuva macedo-roptănește. Între rpenii mi macedo-romănii din Tesalia și Macedonia vechea ură națională nici odată nu ca stinsu, oară în timpurile din urmă prin comunicățiunea cu Romănii Datiei vechi (dela Dunăre) ca deșteptatu din nou; ancora se adeverează și acumu prin acea popăsare, cu carea estimpu locuitorii romăni ai Macedoniei si ai Tesaliei au privitu preste totu la răscola greciloriu, măcar că gretii retocu prea bucuroși acestă împregiurare. Cu cătu aprigulu contrastu dintre creștinismu mi islamismu își perde din agerimea ca prin noable reforme întreprinse de Portă și cu cătu la celelalte popoară ale Turciei ce va desvolta simțulu naționalu, cu atătu mai vărtosu grecii se voru vedea mărginiți numai la puterile națiunii loru, carea însă nici de cumu nu este numărosă vii nici compactă (adunată într'unu locu, într'o singură țeră). Ba încă ce poate întămpla EA încă veculu nostru să vază în triungiulu Șiriei (din Serbia pănă în Dalmația și pănă josu în Grecia) spărgăndu unu resboiu de paționalități, a cărui furiă se va răpezi mei înteiu asupra popiloru grecești pe cătui de întunecați, pe atătu și de stricați moralicește, eară apoi și în contra întregei națiuni grecești. Pe toată întămplarea, timpulu întru carele grecii ce mai poată desfășura o astepe de resboiu me zece ani înainte e trecutu, eară proieptulu ue ce făcu din nou pentru unu imperiu bisantinu suptu domnia greciloru este totu asemenea utopiă (nebuniă), ci încă mai mare de cătu idea asi Coșuti, de a întemeia dela Presburgu pănă la gura Dunărei pn Marea netră unu imperiu mariapă. c Ciutu de mare a fostumi mai este încă înrăurința Rusiei asupra păreriloru pe care le au bărbații de statu, învățații și publiciștii Europei despre starea lucruriloru din răsăritu, se adevereză de ajunsu din toată istoria crisei orientale de acumu, din cursulu ei celu trăgănatu și din încercarea de a împăca definitivu această causă atătu de fatală pentru totu viitorulu Europei numai protocoale de conferințe, încercare deșertă, pe care ziurnalulu Dvostră a combătut'o îndată dela începutu mi anume pe atunci, pe căndu mai toate ziurnalele Vienei se legăna cu deșerta credință, că „nu Bagi nici unu respiu.” Acele împregiurări norocite pentru Rusia, prin care dănsa ajunse ca să înrâurească atătu de multu trebile Europei și totu odată să domnescă în răsăritu, s'au arătatu și desbătutu dă ajunsu îndată dela începutulu crisei de acumu. (Ea urma.) atunci 73 TPANCCIABANIA. Brașovu, 25. Septembre n. Ziurnalele vieneze ecriu,că în 18. Sept. cons. men. austriacu în Romănia consiliarulu ministerialu caval. de Laurini sosi din București în Viena și se duse la Baden, ca să amăneze adresările comisariloru împărătești din Romănia Prințului Știrbeiu, prin care se poftește a-și reocupa demnitatea. După prănzu sosi Pr. Știrbeiu în Viena mi așteptă reîntoarcerea Maiest. Sale Împeratului nostru dela Islu, mi apoi ce va re'ntoarce armatu de cons. gener. de Laurini la tronulu său, raul Domnulu Moldaviei Dim. Alecs. Ghica, după cumu sună și adresa următoare oficială: Adresa Escelenției Sale Domnului Locotenentului generalu Coronini, comandantu de căpetenie alu trupeloru împerătești și reg., în Romănia și Moldova, cătră Sfatulu administrativu vremelnicu! M. Sa Împeratulu Austriei a luatu îndatorire cătră Mai. Ca Împerăt. Sultanulu prin tractatulu dela 14. Vuniu anulu c. să restatornicească în Romănia și Moldavia, în unire cu gubernulu otomanu, starea legală a lucruriloru după cumu resultă din privilegiele asigurate de Înalta Poartă, pentru administrația ambeloru Principate. Atătu curtea imperială a Austriei cătu și Înalta Portă au socotitu de trebuință spre a ajunge la acestu scopu, să rechismeze Prinții legitimi ai numiteloru țări, imi ci dea din nou în măinele loru cârma administrați. Urmăndu dar porunciloru celoru doă Înalte gubernuri contractante, subtu însemnatulu, după ce s'a sfătuitu cu Escelenț. La generalulu de divizie Derviș Pașa, comisarulu M. Sale Imperiale Sultanului, a adresatu totu de odată cu dănsulu, o invitație cătră Înălțimea Sa Prințulu Știrbei, spre a'lu ruga să plece din Viena și să se întoarcă la postulu său în acestu orașu. Subtu însemnatulu dăndu cele de mai susu în cunoștința Sfatului administrativu vremelnicu, se folosește de această ocasie ca să'i dea încredințările înaltei sale considerații. București, 1. (13.) Septembre 1554. Locotenentu generalu mi comandantu de căpetenie alu trupeloru imperiale și reg. în Romănia și Moldavia (iscălitu) Coronini. îÎntre alte harte, care eșiră pănă acumu despre Principatulu Moldaviei, ne căzu tocma acumu aa mănă, una nouă eșită în Iași de D. îngineriu Gheorghie Filipescu, supru numire „Harta poștală a Moldovei” care e întocmită după cele mai secure isvore și cuprinde direpciunile Șoseleloru, ale Șleahuriloru mari, ale celoru de comunicațiune și toate posițiunile localitățiloru, după împărțirea presentă pn măsurătorea cea mai corectă de pănă acumuli cu prețu numai de 40 cr. m. c. la D. Autoru. E de prisosu a mai atinge despre peaperata necesitate a harteloru geografice, fie destulu aici a reflecta, că opulu acesta merită toată recunoștința cătră Dlu