Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)

1856-07-22 / nr. 57

mai rapi garanții axe derată a a înlătura toată îndoiela materiale libertății presei și a bancei Moldovei ar a țerei, au eșu­u, ca unu fe­­crudă prelungire a nevoiloru mi suferințeloru Dară­ ap fi o turi. Din mormăntulu tratateloru rusești țerei. Surparea nicsu din cenușă, drituriloru țerii, a autonomiei noastre, o călcare ma­­nifestă chiaru și a tratatului dela Parisu, și a trata­­tului dela Parisu. Spre reproducemu aici te­stulu acelui tratatu: „Art. 22. Principatele Valahiei și alu Moldovei voru con­­palladiulu esistinței noastre naționale și po­­litice,­­ tratatele lipateloru cu Turcia pn toată întregimea și strălucirea loru. Aceste tratate, care, după dritulu ginteloru, nici s'au pu­­tutu vreodată modifica prin tratatele ruso-turcești, pentru că aceste de pe urmă nu s'au seuptecrnșu, nu s'au acceptatu ui de cătră soatele suverane, mi pentru că principulu legiloru „raeta integ­iipos, teguio non rossont noseghe””) are deplină și ne­­contestabilă validitate și în dritulu ginteloru - aceste tra­­taturi, zicemu departe de a da Porței dritulu confirmărei sau lepădărei unui aciu legislativu, sunt mai alesu cele mai nerecu­­sabile testimonii ale nemărginitei autonomii, ce 'și au stipulatu și totudeauna au și „esercitatu” Principatele. Adevărulu acesta ce poate cunoaște din tote legiuirile ace­­storu țeri. Deschideți analele legislațiunei noastre, și veți vedea că nici una din legiuirile căre au văzutu lumina, înaintea încheiearei tratatului de la Andrianopole (1829), n'au fostu supuse încu­­viințărei Porței. Nici codica lui Vasilie Vodă, nici codica lui Mateiu Basarabu, nici codica lui Șsilantu, nici codica lui Cara­­gia, nici codica lui Calimahu, nici codica lui Ioan Sturza Vodă, precum și nici unulu din soborniceștile hrisoave, cu unu cu­­văntu, nici unulu din actele legislațiunei Principateloru n'au că­­pătatu puterea ca dela Poartă. Aceasta este cea mai mare dovadă a autonomiei, a suvera­­nității Poateloru. Și tocma acumu,­­” căndu s'au surpatu tratatele ruso­­turcești, și cu exe toate clausulele con­trarie vechieloru drcturi ale soateloru; căndu tratatulu dela Parisu ne au asiguratu in­­dependința administrațiunei, deplina libertate a legislăciunei, și neamestecarea pu trebile din lăuntru,­­­ tocma acum să fie nevoia de dezlegări și încuviințări, acum să fie driturile noa­­stre unu sunetu deșărtu, o crudă minciună? După această escursiune răpede, dară neapărată, în domi­­niulu dritului publicu alu soateloru, să ne întoarcemu oară la „Banca Moldovei.” Desființarea hrisovului bancei ar fi și o insultă făcută Germaniei întregi, eară mai alesu Prusiei, care au luatu suptu scutulu seu acestă întreprindere comercială, dăndui mi asistin­­ța consulatului seu generalu. Pe lăngă aceasta, ea ap­ei wi o călcare a unui dreptu civilu, căștigatu de Domnulu Nulandu prin contractu for­­malu.­­ Și care ar putea fi causa unei măsuri atătu de contrarie drepturiloru țerei? Cine au pututu pretinde desființarea celui mai doritu așe­­zământu? Respundă însăși adversarii noștri. Nu puteamu da crezare tripteloru faime, ce s'au respăn­­ditu, o ziceau încă odată, căci uciderea libertăței presei și rumperea hirscvului bancei ar produce cea mai mare nemulță­­mire, cea mai dureroasă tulburare a spiritelor­, și ar provoca cea mai energică protestare, clară­ cea mai energică și una­­nimă protestare.­­ (Va urma.) C. Hurmusachi, tinua­ția continua” și că congresulu pentru ca să­dența nu prosperității nici există în a se folosi suptu suzeranitatea puteriloru Cine contractante, de înțelege care că avea fără voia fi Porței privilegiile avea nevoie și o călcare ve­­suptu garan­­im unitățile în trebile „legislați­­a alab­aieri încă dela Pa­­„indepen­­încuviințarea că mai și și loru..­­ „Nici unu feliu de deosebitu dintu de amestecu loru din lăuntru nu va putea avea ființă.” „Apr. 23. În: Poartă ce „îndatorește a conserva ace­­storu Principate o administrațiune neatărnată (independante) națională, precum une­” de comerciu și Poarta se îndatorește „a conserva” ș­i. au recunoscutu cum că Principatele au avutu și mai înainte dritulu deplinei libertăți alu legislațiunei, dritulu unei administrațiuni independente, pentru că administrațiunei divanului ad hoc le vomu aduce aminte au nevoie de încuviințarea numai driturile ce au ființă se potu „conserva,” se potu „continua.” Dacă În­ Portă s'au îndatoritu și deplina a ne „conserva indepen­­libertate­a legislațiunei,” cine, și cu ce dritu mai poate desființa legiuirea presei și banca Moldovei­­ doue așezăminte atătu de binefăcătoare, care s'au votatu de divanulu generalu singurulu organu legislativu ce amu avutu în epoca de față, și s'au întăritu de cătră depositariulu suveranităței țerei? Acelora ce ar voi să contesteze competința legislativă În­ Poartă, prin scrisoarea ministerială, au respinsu mărginirea puterei legislative, asupra lucrăriloru acelui divanu. Bază acelora carii pretindu nave cu asprime cerută în tănguirea Dloru sale în contra că lucrările divanului ad hoc Porței le vomu zice curatu, că Doloru, sau nu știu ce însemneză cuvintele administrațiune independintă, deplină libertate de legislăciune, adică autono­­mia, ceă ce­rescoală tratatului de pică. — . Lu­­dință,” dacă legiuirile țerei, ar Porței? Nu uite Domniatoru au reposatu, Rusia și Turcia. vutu, nici l'au pututu că încă la conferențele din Viena toate puterile, ama dară mi Turcia, au adoptatu, ka întăie bază mi garanție a păcei, principiulu următoriu: — )că în privirea soateloru nici una din stipulațiunile chieloru tratate dintre Rusia și Poarta otomană să nu mai aibă putere lucrătoare, nici pă ce restabileze prin tratatulu de nave, care trebuie să dee o deplină și întregă îndestulare nu nu­­mai drituriloru puterei suzerane, ui mi drituriloru Spateloru, precum și intereseloru generale ale Europei.­­Așa dară faimosulu adaosu la regulamentulu organicu, care supusese încuviințărei Porței, dară totuodată și încuviințărei Rusiei, prefacerile de cap întroduce pn regulamentele organi­­ce, de multu împreună cu tratatele vechi Și cine nu știe că prin acelu adaosu superfinu protecto­­rulu dăduse suzeranului unu dintu ce nici unulu din a­­­lu dăduse numai se poată folosi Rusia de esu, Rusia singură? Au doară Domnulu Mihailo Sturdza cu încuviințarea Porței au în­­trodusu în miliția țerei regulamentulu militaru alu Rusiei? Cu încuviințarea Porții au fostu supusu învățătura unei dări sim­­țitore, mi au alungatu din școli limba națională? Și căte altele! Ș'apoi, mai este încă de luatu aminte, că adaosu fatalu, organicu, ce atinge numai de „modificările”” ce s'ar întroduce în acestă Charta Magna *) a claseloru privilegiate, eară nu și de alte legiuiri, și că ea în ele nici se mai regulamentului poate pune în lucrare, pentru că vorbește de încuviințarea ambelorui curți. Prin desființarea tratateloru ruso-turcești și a stipula­­țiuniloru cuprinse despre Moldova și Valahia, aceste date, care „de jure** n'au încetatu nici odată a fi staturi su­­verane, n'au perdutu nici unu atomu alu suveranităței loru, au recăștigatu mi „de facto“ vechile mi neprescriptibilele loru din­ Iașii. 12. Iuliu v. (Încheiere din Nr. tr. despre instala­­rea Es. Sale noului Caimacamu DD. Teodoru N. Balș.) „Între transparentele ne erau espuse, m­ulu mai cu deo­­sebire au trasu luarea aminte a publicului, care în mari grupe pănă la 10 oare s'au ținutu adunatu, veselinduse cu muzică și hora națională. Acestu transparentu representa unu Moldovanu și unu munteanu dănduși măna de frăție suptu o singură co­­roană domneasscă, la picioarele loru erau Zimbrulu mi Vulturulu întrunite. În mijlocu era unu luceafăru, în centrulu căruia strălucia litera inicială a Augustului nostru Suzeranu, Abdulu Medgid; ear' deasupra era scrisu adevărulu naționalu: Unirea Principateloru, fericirea Romăniloru! Ec. S. Chiamil-Beiu, mi DD. fotiadi­mi Caliadi, carii s'au întovărășitu în capitala noastră, s'au preumblatu în timpulu iluminații pe stradele principale șci.­­ Acte oficia­le. Firmanulu împerătescu adresatu Dsale Vornicului Teodoru cu data de la jumătatea lunei zileaade 1272 lui Iuliu 1856­: „Sfârșinduse carele au fostu nămilă de mine Voevodu alu Moldovei, ne face parte în­ mi deplina libertate de cultu, de mi de navigațiune! „c­hiaru cuvintele, voru administrațiunea n'aru noastră, de originalulu fi arată, dintre acelu ei nu 'sau chiaru ve­­ Balșu Lomnia Prințului Grigorie Ghica, (jumătatea *) Mai vine: charta magna servitutum - ca antifrasă a con­­stituției engleze­ne ce numește­­ magna charta libertatum, ad. cartea libertățiloru. Red. Stelei. Aalvcătuirile între doi nu potu vătăma unu alu treile. Red. Stelei.

Next