Gazeta Transilvaniei, 1856 (Anul 19, nr. 1-102)
1856-08-05 / nr. 62
îi 2107 %;7. Mîja Nr. Ga, frauioua, Cazeta ese de doue ori, adeca: Megcureu si Sambata, Foliea odata re sertemana, adesa: Megenghea. Pretiu loru este pe 1 anu 10 f., pe diumetate a. 5 î. m. ce. inlauntru Monageniei. 3. Augustu Pentru tieri straine pe anulu intregu 1556. f. pe 1 sem., f. Se prenumera la tote peste s. g., cum si la toti cu posețti nostri DD.corespondinti. Pen. tru serie „retur” se ceru 4 cr. m.e 147 si zaăazie o țăcanine. SIBIU Monarchia Austriaca. TPANCCIABANIA. Bpanosă, 18. Augustu c. n. Stadiilu între care apresace causa drumuriloru de feri în Transilvania. Puținele jurnale căte esti în patria noastră și anume cele germane din Brașovu și Sibiiu, cum și celu maghiaru din Cluju nu înceată a urmări toate lucrările și desbaterile căte decurgu din timpu în timpu atătu aici în patria noastră, cătu și susu la Viena în privința proiecteloru de drumuri ferecate și a trage prin aceasta pecătu ce poate cea mai aprigă luarea aminte a publicului acestei patrii cătră acestu proiectu, înființarea căruia va avea fără nici o îndoielănește resultate, ne care lene a medita, să arunce ochii preste alte țeri trat omenii scurtu-văzători nici odinioară nu te voru putea preca P ... drumuri ferecate, să întrebe, ce era de aceleaș mai nainte i ce cula. Deotulu arăta, că din căte citirămu mi înțelese zilele din urmă ni ce adevereză următoarele fapte i este acum de ele. - rămu în omuainii a 3 kai la g mia cu tote încordăciunile cătorva e parte de înființarea formală a treste dealurile și văile sale și mijlocu, pănă să soă nicidecum nu urmează, acelu scopu. De aici feru api de a ce privi cu nepăsarea cu care în adevăru o privescu cei mai mulți pănă în ziua de astăzi, ci tocma din contră aceeaș merită întru toată țintă, puterea cuvântului, ca să fie apremădură de jtră fiecare patriotu transilvanu is ori ce va trage pentru că să o știe oricine, Bpeodars drumu de feru prin Transilvania ori nu, țeara acesta însă la ambele întâmplări va trebui să trecă prin prefaceri economice și comerciale cu totulu neprevăzute, pe care fiecine le poate ușoru crede, numai să nu'și pregete a medita 2 3 oare în vieța ea asupra lor, seu decă i este d 25 5isteriu de comerciu și industriă în cor. Înaltulumin înțelegere cu alu trebiloru din lăuntru și cu înalta comandă a armatei c. r. a datu pănă acum două concesiuni cum se zicu preliminarii pentru Transilvania, și anume: Pentru linia Opadia-Mapo - Cluju- M.Oșorheiu- Brașovu soțietății magnațiloru transilvani din părțile Clujului, eară pentru linia Temișoara-Sibiiu-brașovu soțietății din Viena mijlocite prin camera comercială din Brașovu. 2. Este prea bine de însemnatu, că aceste concesiuni sunt date numai spre a se cerceta terenurile la o parte și la alta, fără ca să cuprinză în sine totodată și dreptulu de a se apuca de chiaru clădirea drumului, pentru că concesiunea definitivă spre scopulu acesta se dă mai la urmă deadreptulu de cătră Mai. Ca Împeratulu eară această concesiune pănă acum nu o are nimeni. 3. Din acestea urmează, că soțietățile concurente încă totu mai au timpu de ajunsu spre a se disputa și a'și apăra fiscare linia proiectată de cătră membrii săi, precum acesta ce mi întâmplă întru adevăru, pentru că anume „curierulu maghiaru” din Cluju combate ideile jurnalului germanu din Brașovu și ale camerei de aici privitore la linia proiectată de acesta, eară Brașovenii au a ține la luptă de condeiu nu numai asupra Clujanului, ci și asupra unui tarafu din Sibiiu, care le pretinde ca drumulu de feru să se sucescă din Sibiiu prin pasulu Turnu-roșu pe Oltu în josu la Țera romănească, pentru ca așea Brașovului să i se taie dintr'olată toate vinele vieței comerciale și elu în 50 de ani să devină unu sătulețu de bârsani. 4. După toate acestea însă în jurnalulu oficialu din Sibiiu Nr. 159 pricepemu, că chiaru lucrările pregătitoare dau ne față și pănă acum cele mai serioase greutăți, care se voru oppune la înființarea unui drumu de feru în Transilvania. 5. Încă o împregiurare nu este de a se trece cu vederea mi care este, că D. secretariu ministerialu Gustavu Mannichher a luatu asupră și a supune la o revisiune și critică serioasă ambele proiecte transilvane, eară această critică ami începutu a se publica în Gazeta germ. din Brașovu. Poate fi că noi încă ne vomu re'ntorce aadânea. Din cele observate pănă aci urmează de sine, că Transit . . . Naluli UNGTARIA.. Despre lucrările drumului de feru dintre Seghedinți și Temișoara ne vine acea știre mărinitoare, că aceleaș es timpu ar decurge multu mai încetu de cătu s'ar fi așteptatu și că asupra acelei linii s'ar fi escatu unu procesu prea neplăcutu. Unele jurnale spunu, că estimpu s'ar fi așezatu mai multe colonii nemțești pe la Dobriținu, Temișoara, Aradu și Esegu, care ar fi cumpăratu pe acolo moșioare spre a le cultiva, judecată bărbați unei linii că voru mai trece încă se veară apropietă ai săi de drumu încă că doră causa drumului de și cum amu zice de prefăcută în eeste ferecatu ani „Gazeta austriacă” (Oesterreichische Zeitung) despre neunirea Principateloru. Acestu jurnalu, din care mai împărtășiserămu și alte articule ateptătoare milovitoare din căndu în căndu în năzuințele patrioțiloru unioniști din Principate se folosește de ocasiune, și împrumută dintr'o corespondință din Galați știrile cele împuitoare despre călătoria Principelui Ghica din Moldova, zicăndu: „Călătoria aceea a fostu croită cu scopu, ca să se dea poporimei ocasiune de a'și declara simpatiele case pentru întrunirea Principateloru, ceea ce se și efectuă cu resultatu mui împuitoriu pe unele locuri, eară pe altele mai puținu surprinzătoriu, nu lipsiau manifestațiile cele mai sgomotoase de aplauze, căndu capii magistratuali și deputațiunile țineau cuvăntări îndatinate, căndu petițiunile ce acoperiau cu șuprecripțiuni nenumerate, care arătau și documentau, că unirea Principateloru e dorința cea mai mare, mai înfocată a tuturoru romăniloru”). Unii profesoru alu școaleloru publice din Galați ținu o cuvântare foarte bomba etică, în care elu pe vercine, care se împrotivește la acesta uniune și care prin unu pasu a acesta aruncă o stavilă fatală în drumulu mărirei poporului său, îlu numește „unu ucigașu de mamă, care în momentulu însănătoșării mamei sale îi înfige de nou unu și nu în peptu unu trădătoriu.” Într'aceea eru încredință ne auzitori, cu unulu la acesta nu se află nicăiurea în toată țera și 'și încheie cuvântarea cu unu vivatu obligatu „pentru întrunirea Poateloru.” *) Nota în tecigulu întregu de altă dată. —