Gazeta Transilvaniei, 1861 (Anul 24, nr. 1-102)

1861-10-14 / nr. 81

3 341 Aprins SILVAMIA. Brașovu­mu 25. Oct. (Despre so­­țietatea transilvană romănă). Precum văzurămu și din Nr. 78 alu Gazetei Asociațiunea transilvană romănă, carea este a ce înființa pn urmarea prea'naltei întăriri, ca conchiămatu pe 4. Noembre n., 23. Octombre v. la Sibiiu. Este prea de do­­ritu, ba­ne acea zi să ce afle la loculu adunării cătu s'aru po­­tea mai mulți bărbați romăni și încă nu numai literați seu cum le zicu erudiți întru înțelesulu strânsu alu cuvântului, ci și alții mai mulți de clasa omeniloru cu ceva cultură și învă­­țătură de carte, precum preoți, proprietari de moșie, neguțe­­tori ș. a.; pentru că scopulu acestei asociațiuni nu a fostu și nu este nicidecum a forma pripe romăni o caetă de cărturari șari separați cu totulu de ceealaltă soțietate omenească, ci toc­­ma din contră, idea fundamentală din care s'a urzitu această soțietate a fostu, ca prin asemenea însoțire poporulu celu cu învățătură mai puțină să se poată apropie de oamenii săi carii se bucură de o știință mai înaltă, fară aceștia încă să aibă ocasiune de a folosi poporului nu numai prin cărți, ci și prin graiulu viu și a veni oare­cum în atingere nemijlocită cu dăn­­sulu încar­căte odată într'unu anu. Deci tocma pentru aceea statutele asociațiunii vostre încă nu ceru dela membrii săi or­­dinari alte calități mai înalte, decă nu numai acelea răspicate cu $ 6 n. 2. Membru ordinariu este acela, carele este sui ju­­ris (adică nu este nici pe vrăsnicu, nici șerbulu altuia,­ ce în­­sinuă și depune la unulu dintre colectorii reuniunii 5 ep., seu odată pentru totudeauna unu căpitanu ne aduci upu venitu de 5 fiorini. Tacia seu contribuțiunea aceasta anuală după a noastră o­­piniune este atăta de mică și atătu de bipe amăsurată la stă­­rile materiali ale poporului nostru, încătu se poate spera, că numărulu membriloru asociațiunii în 2 - 3 ani să crească la mai multe mii, dintre carii celu puținu căte 'pei sute inși ci se și adune la unu locu pe fiecare anu odată, pentru ca să as­­culte împreună resulatulu ostenelii bărbațiloru de spețiolități și să consulte despre înaintarea scopuriloru asociațiunii, care Alte națiuni sacrificară milioane spre asemenea scopuri, și ca să nu ducemu prea departe pe cetitoru, se privimu numai la academia sau soțietatea ungurescă din Pesta, la museulu de acolo, la soțietatea numită a sft. Ștefanu, destinată de a tipări numai cărți cătu se poate mai bune, mai populare și mai ofatine, la museulu transilvanu din Cluju, la feluritele asociațiuni ale sa­­șiloru din Ardealu, la „Matița” elaviloru și la altele o mul­­țime, - întru adevăru săntu mari­ui întru toată privința nobile­­r­ Începutulu ne va fi greu, cu toate acestea nouă nu ne este nichidecum ertatu a ne spărie seau măcaru disgusta de greutăți. Ochii tuturoru compatrioțiloru se află astăzi înfipți asupra noas­­tră. Deacă nu ru ce di nicidecum voiă a ne arăta că săntemu maioreni ne cămpulu politicei,­­ bine, fie, facă­ și ne­vois algii cu politica, noi să ne aruncămu dată cu toate puterile noastre pe cultivarea limbei noastre naționale, pe lățirea cunoștinței loru practice­ri folositoare poporului mi ne îmulțirea școale­­loru de toate treptele și spețialitățile în totu timpulu și la toate părțile. La revedere în Sibiie.­­ Astăvzi pa 25, zisa mape arse în Blumăna o șură cu grajdu cu totu, eară joi dearceră vr'o 24 de case în Șep­­te sare Bacifalău dimpreună cu edificiele economice. A devenitu lucru sperietoriu cu focurile în mai multe locuri în Ardealu și Ungaria; rău sămnu, că nu potu polițiele de acum pune mă­­na pe maleficianți, seu nu însuflă pre­ngrijiri și feriri de a­­cestu elementu cu măsuri precaute.­­ Tărgulu de aici eși preste 7675 închipuirea slabu; laeu că celu de vite ce poate escaoa cu domnirea boalei cei durătoare în­­că, dară apoi nici cai, nici vite mărunte, nici vânzători, nici cumpărători n'au fostu mai puțini doară niciodată, și ziua tăr­­gului de manufăpturi era numai ceva mai populată decătu o Vi­­nere bună. Oamenii suntu foarte îngrigiați și se retragu dela multe trebuințe, fără de care potu ci trăiească,­­­­ai otănciloru în suferin­­­­O fugitiva aruncatura de os­tin asupra staghei mate­­riale si intelectuale a celoru siese(11) comune Vianene. (Urmare din Nr. 79.) O Carpați cu frunți cărunte d'atătea vijelii, sunteți înc martori la răulu din trecutu! În voi găsi romănulu, căndu toți d­u alungară, scăparea ca din urmă. Spunețimu stănci mute a­­cum căndu totu etrivitulu recapătă vieața, romănulu mai găsiva în voi apărători? — Oare vr'unu mediu calutariu nu s'aru pote găsi, ba ci aju­­te cu bunu succesu pe bieții locuitori țele loru presente și să'i facă a rămânea în vetrile otrăbu­­ne, unde­­ alăturea cu osemintele părințiloru, frațiloru și sororiloru să'și așeze și ei pe ale loru? Ce e dreptu, eu credu, după cum sună proverbiulu romănu „că toată boala 'și ape leaculu oău,” însă leaculu trebuie mai întăiu căutatu mi, atunci aflatu, redicalmente ne vomu vindeca. Singura cale ce fără îndoială ne va scăpa din­triega cra­­re a lucruriloru, care ni lea păstratu trecutulu celu tristu pă­­nă astăzi, nu poate fi alta, după părerea mea mi a ori­cărui altu romănu bineînțelegătorii, decătu numai cultura științelor, pe o scară întinsă prin fondațiunea unei școale naționale cen­­trale, cu 4 clase, pn care să se predeaee pe lăngă altele­­. principii lămuritore asupra agriculturei, pomologiei, care ambe stau pe paturu de moarte. Ș. principii de comerciu și putănduse să timpulu, ci ce mai adauge­mi cunoștințe de meserii mai fo­­lositore și mai ugitoare pentru interesulu comuneloru, cum, con­­struiri și zidiri de case, tămplăria și argăsirea pieiloru. Știmu cu toții din esperiența și din istoria omenimei, că tóte națiunile și mai vărtosu cele subjugate de streini, singuru numai prin jertoe nespuse din punga loru și'au pututu forma școale, biserice și alte așiezăminte de lumină, prin care au scăpatu de sub nerușinatulu jugu și așia au devenitu oameni li­­beri; știmu asemenea că cătă oilă ști căte apăsări desperătoa­­re întrebuinț­ează despoții streini fără de milă, numai ca să rețină populi în întunerecu și bigotiemu. Apoi aceste silnice mijloace mi apăsări neauzite, nimeni mai bine ca romănulu nu lea simțitu mai afundu în inimă. Prin fondațiunea unei școale naționale­­ centrale, comu­­nale brănene s'aru apropia din ce în ce mai multu unele de altele, avăndu aici concentrate jertfele mi epesele, ve facu mi contribuescu fiăcare pentru luminarea fiiloru mi următoriloru loru cu cunoștințele trebuincioase asupra istoriei naționale, a­­griculturei, negoțului și meserieloru neapărate; comunele prin acestu așezământu comunu aru potea în scurtu timpu deveni unu orașiu înfloritoriu de comerciu și industriă, de­oarece atătu posițiunea locală e destulu de favorabilă, fiindu în centrulu comuneloru și școală, cătu și comunicațiunea cu țeava romăneas­­că de latură într'unu anu toate greutățile de pănă acum prin construcțiunea începută a drumului celui nou dela Cămpul lungu la Branu; apoi aru fi unu lucru destulu de degrădătoriu pentru brăneni, că să se lase în orbirea cea vechiă și să nu'și țin­­teacă ochii din capulu locului, ca să nu fiă ei cei dintăi intere­­sați la beneficele, ce trecu pe lăngă casele loru, lăsăndu earu ne sașii să'și facă aștezăminte de hanuri de lăngă drumulu dela cruce­­a Branu. — (Va urma.) Sibiiu, 9. Octombre. Luptele cele nenumărate ale e­­piscopiei nóstre asupra tendințeloru absolutistice mi iesuitice, pn axe căroru obezi contele Tunu au vrutu să pună treaba noas­­tră școlare, s'au încheiatu în zilele noastre cu unu resultatu, ce ne mulțămește, căci acela osândește întențiunile fostului ministeriu de învățământu, și totudeodată pune stavilă volni­­cieloru amploiațiloru, carii s'aru încerca a năpăstui spre viitoriu ierarhia bisericei noastre autonome în privința organisărei și regulărei instrucțiuneloru școlare. Acum potemu­ri odihniți cu biserica și școala, căci biserica noastră este autopoamă, ca și celelalte biserici,, caru școalele nostre săntu ecutite de ori­ce periculu prin biserica independinte, ca și școalele de alte con­­fesii. Însă pre lăngă mulțămirea aceasta debne totudeodată și să priveghiamu pentru susținerea și aducerea la deplină valore a dreptului, ce să cuvine atătu unei biserici autonome, cătu și instituteloru ei literarie mari și mici, căci aceste și resultatele loru dau bisericei strălucirea aceea într'unu modu activu, carea strălucire este înăscută bisericei lui Xc, adică cultura și lu­­mina cunoștinței neamului omenescu. Ordinăciunea regească a cancelariei aur­co transilvane, ve în zilele acestea au sositu la Episcopia noastră în privința tre­­bei școlare, așa sună: „În declarăciunea episcopului ardeleanu greco-neunitu Andreiu barone de Șaguna, dată pn 1. Augustu a. c. sub Nr. 635, și prin guvernulu regescu în 19. Augustu a. c. Nr. 5764 încoace așternută,­­ prea bine fiindu desfășuratu aceea, că o disposițiune guberniale, carea unilateralu, și cu es­­chiderea influinței inspecțiunei supreme bisericești, întreprinde regularea școaleloru populare, sternește în ordinariatulu epis­­copescu greco-neunitu temeri temeinice pentru autonomia s­a bi­­sericească, mai încolo că în următoarele cuvinte a adresei, ce s'au așternutu la prea'naltulu locu de cătră staturile și ordi­­nele transilvane pn 12. Septembre 1842: „pările născute din urmările cele mai ingrate ale intoleranției religioase devenită aa loculu celu mai înaltu - querelas ex ingratissimis intole­­rantiae religiosae sequelis enatas ad Altissimum Locum reg-

Next