Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)
1862-05-08 / nr. 37
GAZETA TRANSILVANIEI. Ar. 39. ürasiovu, 8. Halii Annin AAA. Gazet’a este de 2 ori: Mercurea si Sambet’a, Faiea una data pe septemana. — Pretiulu, pe 1 anu 10 . v. a. Pentru tieri esterne 15 .sun.pe unu anu sau 45 doidieceri, or 3 galbini si 3 doidiocori raon. sunatoria. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie ad. de 10 vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Tacsa timbrata e 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu inainte nu se voru mai primi publicări MONARCH’A AUSTRIACA. Legile dietei Transilvane din 1818. (Urmare din Nru trecutu.) Incai acesta articulu era se curme intr’unu modu imperativii toate ticăloșiile si misteriile proselitice, cate era se se mai intemple de aci nainte ; macar ca anume intre romanii transilvani proselitismulu ca unelta a fanatismului si totuodata a gubernului se imputînase încă dela moartea gubernatoraim Banii, adica dintre anii 1820—30 incoce, eara sub episcopii Lemeni si Moga încetase cu totulu, incatudelao confesiune la alt’a mai trecea seu numai unii bisericani escesivi, beţivi, seu altumintrea stricați, carii prin trecere caută se scape de vreo pedeapsa, séu de acia, carii voindu a se popi caută earasi unde era mai eftim, seu ceea ce era mai de escusatu cu tóate, candu la cate unu satuletiu ticăloșii de 50 multu 100 familii era cate doua biserici romanesci cu doi preoți, doi cantareti, doi clisieri, toti pe ’ntrecute flamandîndu si peritori de fume, pe unde apoi pop’a care remanea in viétia se folosia de moartea celuilaltu si îndemna pe popom „că se se faca un’a“, cumu vorbia poporulu pe atunci, pentru că se nu mai tie doi popi, „ca n’avemu pu ce se’i tie nemu.“ Mai in scurtu, ca proselitismulu la romanii transilvani ajunsese pana la 1848 a se desbracă de totu restulu fanatismului incuibatu intre ei din dîlele Măriei Teresiei, si trecerile dela o confesiune la alt’a se mai intempla numai din punctu de vedere alu economiei seu din interese curata familiare, incatu amu vediutu mai multe esemple, unde pe la parochii mai mari, tata cu feciorulu, seu doi frați siau impartitu poporenii seu parochiile vecine si că se se poata face si amendoi popi, unulu a trecutu la ceealalta confesiune. Cu toate acestea după a noastra opiniune era foarte bine, deca unu articulu de lege că celu de susu s’ar fi sanctionatu vreodată. Art. X de lege suna despre naintarea mijloceloru de comunicatiune si se provoca earasi la altulu ungurescu XXX. Lucru improvisatu si cadiutu că din podu. Art. XI. De pretiulu sării si despre fântânile sarate sau muratoriile. Acestu articulu vrea se asigure pe locuitori , ca pretiulu sării după uniune nu se va sui, ca fântânile serate voru fi libere, ca sarea merunta (melita) nu se va mai arunca in apa că pana acuma. Dela 1848/9 incoce s’a latîtu o părere tocma si intre plasmuitorii articuliloru susu citati, cumca diet’a transilvana fiindu odata determinata a prochiama uniunea chiaru si cu pretiu-de-sange, precumu aceeasi a si fostu intru adeveru, se o fia prochiamatu numai pe acésta, se nu mai fia amblatu a fabrică si alte legi, ci se’si fia luatu desagii de-a umeru seu traista de oblencu si se o fla tulitu la Pest’a. Din momentulu adica intru carele diet’a prochiama uniunea, séu ceea ce e totuun’a, contopirea Transilvaniei in regatulu Ungariei, aceeasi dieta se si desbracă cu totulu de potestatea sa legislativa că corpu legislativii autonomu si aruncă acésta atributiune minunata in siliulu dietei unguresci; prin urmare orice legi a mai votatu diet’a după uniune, aceleasi eo ipse au fostu nascute móarte; eara acést’a cu atatu mai virtosu, ca in art. de lege sunatoru despre uniune § 2 se pre’ngrijise in termini lămuriți, că indata după mergerea la Pest’a se se asiedie o comisiune regnicolara, chiamata a pregăti modalitatea perfectei prefaceri, pe a cărei temeiu apoi se se substerna dietei proiepte de lege. Asia inse, ca diet’a transilvana se apucă se codifice sarindu de colo pana colo, dela uniune pana la ocnele de sare, dela legea electorala pana la certele proselitice, tacii aceea ce se respira prea bine cu unu proverbu latinescu: ex omnibus aliquid, ex toto nihil. De aici urmă firesce, ca dieta din 48 după prochiamarea uniunii nu a mai indestulatu cu lucrările sale pe nimeni, a turburatu vnse pe tier’a intrega. Legea desrobirii tieraniloru, dela carea diet’a transilvana mai potea astepta ceva popularitate, venise cu 58 de ani mai tardiu de catu i s’ar fi cuvenitu. Adaoge ca diet’a apucase precumu observaseramu mai adesea, a’si imprmenta anca din a. 1847 toata popularitatea s’a, ca diet’a Ungariei o prevenise cu prochiamarea desrobirii tieraniloru, ca romanii transilvani in adunarea loru nationala din 15. Maiu anca apucasera pe dinaintea dietei transilvane, prin urmare acést’a o pati si astadata că si calatorulu ce umbla totu migaindu si tândâlindu pana ce si copilasii ilu lase in drumu. — Apoi legea electorala! Ce mai pecatu de spiritulu secuiului nostru, cat s’a potutu nasce in elu o asemenea sterpitura, ce mai carpitura din petece noua si trentie vechi! Clusiu si Olahfalu, Brasiovu si Ilyefalu, Sibiiu si Ocna etc. etc. mai totu pe o nivela. Cocisiulii proletariu alu lui jupanu Martimi Dick din Brasiovu are o votă cu contele Kálnoki sau Mikes alaturea, din causa ca cocisiulu anca e nobilu si are diploma scrisa pe pele de cane, din contra fostii iobagi deca nu voru plati preste darea capului anca cate 8 fi. m. c., adica déca nu voru avea celu pusinu treidieci falei de pamentu, 6 boi si 50 oi, sunt lipsiți de dreptulu alegerii. Au nu era in adeveru neasemenatu mai bine, déca iluștrii părinți ai patriei se feri a pe catu numai s’ar fi potutu de asemenea improvisatiuni mai multu decatu poetice ? Cu toate acestea barbati politici, că D. L. Kővári iu Ardealu si D. Joanu Eliade in Tier’a romaneasca se iau de mana, făcu choru impregiurulu celoru 318 părinți adunați la Clusiu si canta mereu, cumca déca „némtiulu“ nu mituia pe romani, acestia era se fia fórte indestulati cu acelea legi intrelepte din 1848 si pacea nu se turbură intru nimicu. (Va urma.) Gubernulu regescu transilvanu la propunerea D. presiedinte alu tribunalului de tiera Frans. nobile de Fillenbaum, că presindinte alu comisiunei esaminatoare de statu, despartiamentulu judicialu, a denumitu cu decreta din 10. Aprile 1862, pe DD. Josifu Matias, c. r. consiliariu de apelatiune; Josifu Schneider, c. r. consiliariu de pretura urbana si procuroru; F. Schelker, r. comisariu provincialu ; N. de Basia, c. r. cons. de finantia si N. Rosica senatoru in Sibiiu in loculu membriloru dusi din Sibiiu, de comisari esaminatori ai comisiunei esaminatore de statu, despartiamentulu judiciaru in Sibiiu.