Gazeta Transilvaniei, 1862 (Anul 25, nr. 1-102)
1862-10-24 / nr. 84
ZET’A TRANSILVANIEI. Mr. 81. Brasiovn, 91. Octombre 1809. Amilii AMA. Gazet’a esse de 2 ori: Mercurea si Sambet’a. Feiea una data pe eoptemana, Pretiulu, pe 1 anu IO fi. v. a. Pentru tieri eterne 15 fi. sun. pe unu anu sau 45 doidieceri, or 3 galbini si 3 doidieceri mon. sunatoria. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie ad. de IU vorbe mari sau mici inserate se ceru 8cr. Tacsa timbrala e 30 cr. de fiacare publicare. Fara depunerea acestui pretiu inainte nu sa voru mai primi publicai’ MONARCHI’A AUSTRIACA. Itugamintea episcopului greco - neunitu. (Capeiu din Nr. tr.) Iu catu se tieue de punctulu 7, intru care clerulu greco-neunitu fu indireptatu, cu scutirea ce sîe cere de a nu mai da dieciuele la venerabilulu cleru alu luteraniloru se se nevoiesca a o stoarce pe calea judecatii, am a reflecta cu supunere, cumuca precumu poporulu neunitu din caus’a sărăciei nu e in stare de a’si dota clerulu seu după cuviintia, precumu acésta se va demustra pre largu mai in josu, asia si clerulu din aceeasi causa nu indrasnesce a se apuca de judecata cu partea contraria multu puternica *), ci mai vertosu se róga cu tóta credinti’a si încrederea, cu cerut a scutintia de carea se bucurase odinfora prin grati’a si iubirea de dreptate a inciteloru staturi si ordine se li se restaure pe calea politica, carea este mai pusinu împreunată cu spese, cara acést’a cu atatu mai vertosu, ca statului si patriei, care nu se pote lipsi de confaptuirea nici a unuia dintre cleruri, are se’i pese, ca nu unu cleru se se inavutiesca preste mesura, eara celalaltu de saraci’a cea prea mare se decada in barbaria; apoi earasi pentruca si altu mintrea este unu lucru forte injositoru, ca in fundulu regescu, unde locuitorii se bucura fara distinctiune de drepturi egale, clerulu neunitu , care elu insusi are cea mai neaparata trebuintia de o dotatiune cuviintiósa si carele fara o necontenitóre munca a maniloru sale nici decumu nu se pote tiené, se fia tacsatu de clerulu sasescu, si a diecea parte din produptele maniloru sale castigate din pamenturi lucrate in parte seu prin facere de robote se o dea acelui cleru dotatu cu prisosintia nu numai, ci anca aceeasi diediuela se fia si datora a o transportă cu carulu, a o duce in spate, a o pune in stogu si a a coperi in curțile, siurele sau grânarele popiloru sasesci, că si in ale unora domni proprietari de pamentu, cara acestea tóte sunt siliți a le face preoţii romanesci in modulu celu mai injositoriu pentru statulu bisericescu, alaturea cu poporanii proprii, carii stau si privescu asemenea scene ca imarmuriti, tóate in propri’a persona, că unii carii totu in persona cultiva agrii. La acésta se adauge si acelu temeiu, ca dupace desu numitulu cleru de confesiunea augustana prin prea bogat’a priimire a dieciueleloru din totu fundulu regescu atatu dela satele sasesci catu si dela cele romanesci s’a inavutîtu precumu scimu cu totii intru atata, catu elu nu ar simți nimicu, déca sarmanulu parochu neunitu alu unei comunități romanesci întregi siar păstră dieciuél’a incai din mosier’a sa cresicumu cu o dotatiune ce siar face elu insusi. Dupace adica despre o parte privilegiile alaturate sub I si II ne invatia, cumuca pe timpurile principiloru nationali (unguresci) clerulu neunitu a fostu intru adeveru scutitu de platirea dieciueleloru, eara despre alta nu e cunoscuta nici o lege seu articulu positivu in puterea caruia acelasiu cleru se fia fostu lipsitu din vin’a s’a de susuatinsulu beneficiu de care se bucurase, urméza firesce de sine; cumuca elu a scapa tatu numai prin sil’a fisica din usulu beneficiului de carele ne este vorb’a, ceea ce se cunosce si mai lamuritu din espresiunile coprinse in chrisovele comisionale esite dela principele Mihailu Apafi in a. 1676 si 1682, dintre care în cele dintaiu prvinu cuvintele acestea: „in ditione nostra existentes Popae Valachici per humillimas suas preces significarunt, quod prioribus suis privilegiis erga nos exhibita nostra dementia conservare aut conservări facere fidelitates Vestrae nolvit, quinimo turbent et ad decimarum praestationem eos adigant, provide dementer et serio mandamus etc.; —eara in cele din urma: „Szebenszéki Oláh Papok alázatos instantiájok által jelenték, hogy némely Dézmások hűtős szoros köteleségek ellen Kegyelmeségünktől két ízben nekik majorkodtatások után deveriálandó mindenféle dézmának leengedésekből adatott privilégiumok ellen háborgatják és őket a dézma adásra erőltetik, kényszeritik elő. “ Adeveratu ca timpulu pre candu acestu cleru suplicatoru a fostu mai antaiu lipsitu de beneficiuru aici atinsu, nu se poate sei de sigura, se da totusi cu socotél’a, ca acésta s’a intemplatu putinu dupa esirea susu citateloru dirisave comisionale pe timpulu unirii, adica pre candu o parte a poporului romanescu s’a intorsu in sinalu bisericei romano-catolice, cu care ocasiune s’a luatu de mesura, cu privilegiile date mai nainte prin domnitorii naţionali întregului cleru romanescu se incepa a se restringe despoticesce numai la clerulu unitu, macaru ca mai in urma clerulu acesta inca a fostu asupritu in scutintiele sale concese prin privilegiulu, ceea ce se cunosce lamuritu din rugămintea de recursu a episcopului greco-unitu L. B. Klein substernute la 1732 si dupa aceea innaintata la prea augustulu tronu alu Maiestatii sale sacratistie. Si de aici purcede, ca acestu deru mai de multe ori memoraţii cu unulu ce este lipsitu si de porţiunea canonica, cu privintia la lipsirea prin sila si fiara vin a sa de scutelea de a nu da dieciueli, pe temeiulu rugăminții premise spera cu tóta încrederea, ca va fi mangaietu cu atatu mai vertosu, ca natura dreptății distributive cere cu totu adinsulu, ca credintiosulu cleru suplicatoru se fia reasiediatu in avutele scuteli si libertăți, din care numai din nedreptatea timpuriloru a cadiutu prin fortia; prin totu din asemenea causa fusese reasiediatu si clerulu inclitei natiuni sasesci, ceea ce se cunosce din alaturatulu privilegiu regescu Andreaim. Ba inca dreptulu si dreptatea cere si atata, cu inclitele staturi si ordine pe lenga invointi’a si a Maiestatii Sale sacratistine, luandu in consideratiune, cumuca precumu locuitorii mireni ai fundului regescu fara distinctiune de sunt sasi, unguri ori romani, se socotescu ca unu singura poporu, asia si clerulu altora confesiune se trebuesca a se socoti intocma ca si celu de confesiunea augustana, din causa ca acesta cu privire la luarea de dieciueli nu se bucura de vreunu privilegiu separatu, prin care celelalte cleruri se fia lipsite; eara iu privilegiulu Andreanu de care se folosescu ei, se cuprinde curatu, ca ei au se ia dieciuele numai dela ai lorii, pentruca se dice: „Sacerdotes vero suos libere eligant et electos repraesentent et ipsis decimans persolvant.“ Deci diet’a se se indura parintiesce a decretâ, câ desfiiintianduse usulu ce au fostu pana acuma si *) Asia ceva nu asiu fi dîsu in veci- Not’a Trad.