Gazeta Transilvaniei, 1864 (Anul 27, nr. 1-103)

1864-11-25 / nr. 94

GAZET­A TRANSILVANIEI. Gazet’a esee de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Faiea ana data pe septemana. — Pretialu, ps 1 sau 10 fl. pe Vi 3 fl Tisri es­terne 16 fl. v. a. pe ana »na sda 40 doîdieeeri, or 3 galbini mon. sanatoria. Se prenaroara la postels c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie ad. cam 10 vorbe mari sdu mici inserate secern 8 er. Tacs'a timbrala e 30 cr. defiacare publicare. B'&ra depunerea acestui pretiu înainte nu se vora mai primi publicări. Mr. 94. ISrasiovu, î Dec. 95 Moembre 1894. Amnin XXVII. MONARCHIA AUSTRIACA Nenatulu imperialii. Ne intorcemu la desbaterea generala ce a decursă in­ 29 Noembre asupr­a proiectului de adresa. Ca se reproducemu tote cuventarile si inca pre largu, ne este curatu preste putintia, pentru­ ca neci diurnalele cele mai mari care esti de cate de 11a ori pe di, nu se afla in stare de a le reproduce întregi, ci întregi se potu citi numai iu protocolulu stenograf­atu. Iu spatiulu nostru fia­ne de ajunsu a scote numai o esentia diu to­­tulu. Cuventarile oratoriloru Giskra cu referinte, Dr. Berger, conte Eugenu Kinsky, Skene, au fostu asta­­data ca si alteori forte frumóse, forte interesante cu piese retorice, pline de spiritu, ca si de patriotismu, pré­destoinice de a ’si castiga cineva o mare pop­u­­laritate la glote, ce folosu inse, ca dupa­ ce va­riara cu totii aceleasi teme: „Este reu iu tiera, vai de noi, nu se face nimicu, cu tinantiele stamu reu, cu a­­liantiele totu asia reu,“ apoi dumnealoru inca nu ne pré spuseră cum ar’ trebui se faca gubernulu pentru­­ca se fia mai bine. „De patru ani inaintamu de totu incetu,“ este pre adeveratu, are inse déca stang­a din par­lamenta nu impinge­a pana acum asia tare ca­­tra centralis­mu si catra germ­anismu, cine scia, nu era oare ca monarchia intréga se faca cu totulu alte inaintari? Ci se nu dicemu in acésta privintia ni­­micu dela noi, se trecemu la alti trei oratori din a­­ceeasi dr. Dn. Mende se înscrisese a cuventa in contr’a a­­dresei, partea vnse mai mare a cuventarii sale esi totu in favoarea adresei, pentru­ ca si dn. Mende recunosce multimea nevoiloru de care sufere tierile; ca unuia inse carele a statutu mai multi ani in deregatoria publica la Ungari’a, cunoscandu acea tiera si aspiratiunile lo­­cuitoriloru ei, in a dou’a parte vorbesce forte bine in favarea aceleiasi cerendu cu blastamulu celu de 16 ani se se redice odata de pe densa, tribunalelele militare se se delature, pres’a se fia liberata din câtusi, discu­­siunea se fia libera, dieta se se deschidă si prin ea tier’a se fia ascultata, pentru­ ca numai candu cestiu­­nea ungur­en a va fi deslegata, atunci Austria va ajunge a fi tare si inlauntru si in afara* — Adică dn. Mende (in opusetiune cu sasii din Ardealu) recunosce esistintia unei cestiuni unguresci si pretinde ca desle­­garea aceleiasi se fia ceruta prin adresa in termini re­­spirati. Acesta e mai pre scurtu intielesulu cuvinteloru dlui Men­se. Urmésa ardelénulu Obert. Densulu inca vorbesce frumosu despre lucruri cun o sute, adica teritorii fe­lurite, nationalitati or’ asia, care iuse din necesitate is­torica trebue se se unésca in o singura monarchia, a­­celea inse bine se ’si ia sam’a, ca fara cea mai strinsa legaturitta cu Germania prin confederatiunea germana nu este necidecum sigura. Uitate, asia intielege si dn. Obext adres’a, asia o si priimesce, eara apoi mai a­­dauge ca tinantiele trebue se se regulese. Vine acum si deputatulu boeutu Sădii, care afla, ca Austria inca nu se poate remunera intre staturile constituţionale, din causa ca ei ei lipsescu o multime de constitutiuni liberale. Dreptulu de asociatiune libe­ra se denega cu cerbicia. Starea presei este o adeve­­rata ironia (bataia de jocu) pentru libertatea de pres­a ce s’a promisu, referin’a in legile penale si in proce­­dur’a civila se astepta indesiertu, tribunale de jurați, publicitatea si procedur’a verbala, responsabilitatea mi­nisteriala sol. totu indesiertu. Oratorulu inse nu neaga, ca deca toate acestea nu s’au implinitu, senatulu impe­­rialu si dietele inca sunt de vin­a. Acestea au doua drepturi scumpe si mari, de care se bucura dreptulu, de a vorbi l­i­b­e r­u, se bucura si de dreptulu initiativei (ad. de a intocmi ele insele proiecte de lege si a le supune la desbatere si priimnire; pentru­ ce astepta ele initiatiativ’a totu numai dela regimu, de ce nu incepu si ele cate ceva?) Pentru­ ca este fara ase mapare mai usioru a critica, a defaima, invinui, de catu a face insuti. Iu catu pentru referintiele din afara, apoi dn. Să­dii vorbindu cresi­ cmn in numele toturoru natiuniloru austriace negermane se apuca indirecte de dn. O­­bert si de altii dicundule . Legaturiti’a strinsa ce se cere cu Germania produce ne’ncredere, pentru­ ca poporale care n’au veci unu interesu de confederatiunea ger­mana (dela Francufurt) se temu, cumca poterile sta­tului se vor­ intrebuintia pentru scopuri străine , eara nu pentru ale statului austriacu. Poporale austriace vo­­iescu se fia numai austriace, eara nu si nemtiesci, ele voiescu a ’si concrede interesele lorn numai regimului austriacu, eara nu si statualori nemtiesci din confede­­ratiune. Ce folose aduce Germani’a Austriei? Germa­nia totudeauna a ceruta sacrificii, totudeauna avu tre­­buintia de protectiune, pe care inse ea nu o poate da. De aceea este celu puciuu vointi’a poporatorui austria­ce negermane, ca Austria se esa din confederatiunea germana (o ho! in steug’a la franefurteni); eara deca are trebuintia de aliantie, se încheie aliantie cu staturi diferite. De altu mintrea intre diferitele semintii germa­ne domnesce o neunire constanta, prin urmare veci ca ai avea cu cine se te intielegi; eara anume scopurile Prusiei sunt prea bine cunoscute. Ne mai fiindu alti oratori prenotati referințele la cuventulu din urma si desbaterea generala se încheie. Tft*ll|»ele austriace reintorse din Schles­wig-Holstein fura primite in 30 in capitala cu un’a co­muna împărtășire. Tocma intr’acesta di se deschise si podulu nou facutu si numitu cu numele victoriosu „A­­spern“ (unde archid. Cari învinse pe Napoleon 1.1809). Mai. S’a imperatutu veni la deschidere si la salutarea contelui Wickenburg ’si areta plăcerea, ca pote des­chide podulu „Aspern,“ nume, ce reînvia memori’a u­­nei epoce gloriose pentru Austria, si isi arata multiu­­mirea, ca tocma candu se reintorcu trupele victoriose din Germani’a nordica s’a deschisu acestu podu. — Mai. S’a se reintorse in resiedintia si burgmaistrulu Dr. Zelinka saluta pe comandantulu br. de Gablenz, care se afla in fruntea corpulu­i la capulu podului. Intre vivate porniră trupele peste podu in cetate, care era serbatoresc, decorata si ocupata de mulțime de popom, or’ in urma Mai, S’a se adresă catra armata la parte a carintiaca, aretandu si recunoscind­u — ca au portatu flamur­a austriaca din victoria in victoria.

Next