Gazeta Transilvaniei, 1866 (Anul 29, nr. 1-102)
1866-10-26 / nr. 84
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl. pe i/i 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Brasiovu 7 Novembre 26 Oct. 1866. Se prenumera la postele c. r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrala a 30 er. de fiacare publicare. MONARCHIE AUSTRIACA Transilvania. Blasin, 30. Oct. 1866. Serbarea de 96 Octobre. Momentoaitatea dilei de 26 Oct. in careare sanctiuna antaniulu articln de lege aln dietei din 1863/4 pentru inarticularea natiunei nóastre de a patra natiane regnicolare si prin aceasta se recunoscu solemnu si autonomiea patriei noastre a Transilvaniei, si dreptula coegali ala limbei noastre romane in toate afacerile patriei pana la treptele înaltului tronu, ce cu multa mai însemnata, decatu se nu fia mai pututu Însufleți si pre Blasieni la una deschlinita celebrare a aceasi ; — si încă avemu ce insemnamu că inceputulu solemnisarei la facutu nucleiulu, dar’ opidanii de sene, cari in preséra de 26 Oct. determinară in modu cum s’ar’ dice oficiosu asi manifestă respectulu catra diu’a de 26 Oct. prin iluminatiune. si antisti’ati făcu dispusetiunile cu particularii si respective toti locuitorii se implenésca aceste determinations Iu presera dilei de 26 Oct. iluminandu-se toata casele opidului după precontielegera avuta concurse spre adaugerea si infrumsetiarea solemnitatiei si tinerimea scolasteca dela institute de invetiamentu de in loc, adunanduse in multime mare in piatru si de sene in ce’a mai frumóasa ordine si intre aclamatiuni de: se traiasca Maiestatea S’a imperatulu, metropolitii romanilorn, natiunea romana si toti barbatii, cari con lucra spre fericirea ei, — acompaniati si de band’s musicantiloru din locu — cu unu conductu de tortia frumosu si in frunte cu flamurele naţionali s’a intorsu prin stradele principale ale opidului si mongiorandu piatrulu totu in asemenea ordene frumóasa, s’a intorsu la treptele coridoriului catedralei, unde nin teneru studentu de a VIII clase cu numele Ludovicu Ciato in o vorbire cu multa ecsactitate ei precisiune revocă in scurte in memori’a auditoriloru trecutulu tristu alu natiunei romane din Transilvani’a preste care a trecutu pana la anulu 1848, ii provocă se si intipareasca adencu in mente diu’a de 15 Maiu 1848, candu romanulu aducandu-si amenta de demnitatea sa omeneasca s’a dechiaratu pre sene de națiune egalu indereptatita a patriei, — si de 26 Oct. 1863 diu’a, in care Maiest. S’a imperatulu cu parentiesoa s’a bunavolientia si iubire de dreptate a sanctiunatu dechiaratiunea solemna a romaniloru din 15 Maiu 1848 si o a prefacutu in trupa intarindu fiulu art. de lege pentru inarticularea natiunei romane. — Si cu cuvente insufletitóre eaaltandu folosulu limbei nationale, dulceti’a si sonorulu ei si provocandu pre auditori cu credinti’a catra dens’a se sio pastrese pana preste mormentu iniuchiată cu urări de se traiesca casa domnitoria Austriaca, care in toti membrii sei s’a aratatu patrona a natiunei romane si cu descliuire Maiestatea S’a imperatulu Franciscu Josifu I lu carele bunatatea s’a catra natiunea romana si-o a manifestata in moda si mai eclatante prin solemna intarire a legei de inarticularea natiunei romane. — Si a inchiriatu cu asemenea urări, si asupra natiunei romane, asupra barbatiloru ei mai însemnaţi si a intregei ei intielegenlia, pe lupta pentru prosperarea ei, cu caii se si fini ceremonialulu de sora. In diu’a urmatória adeca in insasi diu’a bolemna de 26 Oct. se mai acompaniara in moda activa la celebrarea solemnitatiei si corpulu profesorala dela institutele de invetiamentu din locu celebrando 9 insi cu 2 diaconi S. Liturgia in modu serbatorescu, sub carea in tempulu S. cumenecature corulu studentiloru a esecutatu cu armonia destula de frumósa: Imnulu populare, si la capetulu S. Liturgie cantanduse. Mărire intru celi de susu. Ceremonialulubeserecescu s’a finitu cu rogatiunile indatenate basericesci pentru imperatulu, pentru Eppi, cleru si poporu. — Dar’ in di atatu de solemna si momentósa pentru natiunea romana teneremea gimnasiale, opidanii si corpulu profesorale nu si’a uitata si de Cabolu Mesei natiunale a romaniloru adeca de piatr’a libertatiei (care de altmintrelea se o marturisimu dreptu nu se bucura de cercetarea si reverenti’a ce o merita din partea natiunei); — ci esindu la eceasi in campulu libertatiei s’a însufletită pentru caus’a natiunala cu focu nou cu intonarea viersului natiunalu. Desceptate romane, si cu vorbirea însuflețită a unui teologu din anulu IV-lu cu numele Ioane Popu, care si am onoare a o adude spre publicare de se va poté 1) si alai A. Nicol’a stud. de a VIII clase si de acolo intorcanduse in siru frumosu mersa si la escelenti’a s’a metropolitulu, înaintea caruia ca inaintea unui patronu alu natiunei romane si barbatu de încredere alu Maiestatiei S’ale si’a manifestata aderenti’a catra tronu si filiase’a plecare catra escelenti’a s’a catra toti mai marii si conducătorii natiunei romane. In urma acestor ceremonii antisti’a opidana cu corpulu profesoralu dela institute de invetiamentu din locu au compusu una deputatiune din 8 individi, cari mergandu la Escelentia s’a metropolitulu si in cunoscientiandulu despre aderenti’a opidaniloru Blasiani si a corpului profesorale catra tronulu Maiestatiei S’ale imperatului Francisca Iosifu I si despre multiamit’a cu care sunt detori catra Maiestatea S’a imperatulu pentru bunatatea parentesca, cu carea se ’ndură in diu’a de 26 Oct. 1863 a sanctiune solemna I articlu de lege despre inarticularea natiunei romane intre natiunile regnicolare ale Transilvaniei, si lu rogara câ prin Inaltulu gubernu se benevoliasca ale inainta la Maiestatea S’a Imperatulu una adresa cuprendiatoria de atari manifestation!, si de rogare, câ Maiestatea S’a se se îndure a sustiené in contra tuturoru atacuriloru inimice derepturile natiunei romane sanctionate de catra insusi Maiestatea S’a, si spre prosperarea ulteriora a patriei si a natiuniloru ei se se îndure eatu mai cui undu a conchema spre continuarea lucrariloru sale diet’a dela Sibiiu din 1863/4 suspinsa in 1865. — Escelenti’as’a Metropolitulu care dinpreuna cu veneratulu capitulu asistara si la tota solemnitatea religosa si asia loara preste totu parte in manifestatiunea solemna a dilei de 26 Oct., asecură pe membrii deputatiunei, că altcum li se voru împlini dorintiele pe calea cea mai generala catu mai curendu, si asia veni deputatiunea numita a opidaniloru si corpulu profesorale esprimendusi indestulirea cu cate s’au intemplatu in locu spre solemuisarea dilei de 26 Octobrie. b. Cuventarea susu pomenita. 1) Fratiloru! Patru sute de ani ,de doriri si impilatiuni trecură preste papula natiunei romane. In 400 de ani planse cu lacrime de sânge fara voce si gemetu, căce acestea ar fi fosta una demustratiune ce ar’ fi provocatu in vigore legile barbare si strivitoria. Sustienu inse romanulu prob’a botezului suferiatiei cu tărie, energi’a nu i se franse, vitalitatea nui langedi si domnulu prea buna, ce oroesce destinele lamei diso: destula, ajonga. Ideele anului 1848 adusera in vibrare toate fibrele societatiloru, petrunsera si emotionara si simțirile celui obedatu prin despotismu. Se deșteptă si celu ce dormi aduacu, si freca ochii si cu încredere in Domnedieu si in sene eschiama „la munca popii“ ! Una cugeta, una simţire, una anema, unu sufietu bătu in sute de milie de romani. Apostoli zeloşi inundaţi prin lomin’a cerésca, prin norilu de auru, postati in capulu natiunei pasiescu preintre scopule, scile si caribde cu pasi securi. In acestu locu santu pentru tota suflarea nu numai romana, ci si de orice limba, pentru insemnetatea istorica si sublimitatea simtiementeloru diept de milia romani vreau cu una gura si de una data a-si esprime doririle si aspiratiunile; si in adeveru că si le si pronunciă cu atat’a taria, cu atat’a maiestate si imposantia, incatu aplause simpatetice se inaltiara din animele romaniloru imprasciati in tote hotarale Europei, — si grigi si fiori de móarte cuprinsera pre antagonistii cesi redicara divanurele pre ruinele fericirei natiu nei nóstre, candu audă versulu poternicu, pe dice in faci’a Europei, in faci’a lamei „nu mai suntemu toleraţi in patri’a străbună, io vechiulu pamentu, dechiaramu, că suntemu naţiune, dechiaramu, că nu vomu mai suferi despotismulu si pana la celea mai estreme numai egalitatea, fratietatea si libertatea ne voru poté pleca si conduce la infratire. Atunci cunoscu prea bunulu monarchu, cunoscu lumea, că dieu menirea natiunei nóstre e a trai, a fi in nivelulu celoru alalti omeni, numai făpturi ca si noi. De unde in conscienti’a detoriei s’ale parentesei, in apretiuirea demnitatei romane, in recunoscerea fidelitatei noastre proverbiali, si atastarei manifestate prin sacrificiuli a diept de milie de vieţi umane ne disc : sunteti egali inaintea lui Dumnedieu, fiti egali si inaintea legei si a lamei. Doisprediece ani trecuramu astfeliu in egalitate, in egalitate inse de sarcine si imposite. După ace8lea veni si tempulu de a se realisa doriniiele poporaletu, de a triumfă ideele reformatorie ale seclului — si prea indoratulu nostru imperatu inca dede vieti’a constituţionale poporaloru sale. Opresorii seculari se incerca si acuma cu rapiditatea lui Harpagon a ne înlătură, a nu liertă se ne potolimu setea din sorgintele ce’lu oftamu din stravechime. Se franguiase tentatiunile, se rumpu încordările, cadu toate cercările si silinttele si adeverulu dorintieloro nóstre se inaltia cu fala. Monarchulu prea gratiosu chiama si pre filii natiunei romane că se intre in timplulu, unde se forfeca veuitoriulu si sortite, unde se croesce fericirea si vietima natiuniloru, in templulu din care furamu eschisi 400 de ani. Aici cu zelu si demnitate parentii patriei ne asecură viéti’a, ne garanteza esistenti’a prin arliolulu alu legiloru fundamentali despre egal’a îndreptățire si autonomi’a Transilvaniei. Dopa acestea ajunge diu’a mărită, ajungă pasoile naţionali romane, vine diu’a magnifica, diu’a menita de Domnulu, menita de grati’a înaltului Imperatu pentru incorporarea in parte, pentru facerea in tropu si carne a domniteloru manifestate in 15 Maiu. Acést’a e diu’a de 96 Oct. anula 1863, acést’a e diu’a in care Monarchulu cu toata solemnitatea si maiestatea imperiale ne face indigeni, ne face proprietari pamentului, patriei smulse cu instelatiune, ne face a ne bucură insine de cruntele ostenele, de amarire fatigia, ne sanctiunéza, fratiloru , dreptulu de a trai in virtutea legiloru naturei, cu limb’a ne ocărită si indipsita cu atat’a crudime, alungata din insocire că atare monstru seu pestilentia in unu timpu atatu de indelungatu. Saltara atunci spiritele ce pentru acést’a oferiseră viéti’a, se redioara chiaru si umbrele celoru 40 de milie perduti in aperarea acestora drepturi sânte si nealienabile pentru a dice „se traiesca Imperatulu.“ Aceasta di splendida, aceasta di momentosa in istori’a si vieti’a noastra ne chiama main’a națiune — a carei voce este de trei ori santa pentru orice romanu — a o eternisă, a o face di de serbare pana la termiculu natianei, pana candu suflările romane, vom abandonă pamentulu. In etemisarea acestei dile se redicamu fratiloru totdeuna din fiii in fiii rogatiuni fierbenti, rogatiuni umilite catra prea poterniculu Dumnedieu pentru prosperarea si glorificarea Imperatului si înaltei Dinastie, pentru viétima si