Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-06-25 / nr. 49
Sibtiu, la Ghanasiula de stata de aici se finică esamenele in 28. Intre 439 gimnasisti se afla 238 fii de romani, 126 germani, 67 maghiari etc. Dupa confesiuni: 183 gr. or., 55 gr. cat. si 195 rom. cat., 5 evang. ref. si 1 israeliti. Corniţele naţiunii sasesci inca tota se afla in Pesta chiamatu pentru a conferi in privinti’a viitóreloru modificări in fundulu regiu. Pe aici credu oameni, ca intre sasi nu se voru pre face modificatiuni ministeriale. — Reportele despre cereale dia Trannia santa foarte imbacaratoare in tota privinti’a. „Siebenbürgische Blätter“ Nr. 71 din 28 Juniu combătu pe biroulu de presa din Brasiovu fara crutiare mergandu pana la personalități si amenintiandu’i cu procesa. Totalu din caus’a anei prochiamatiani nemtiesci tipărite in favoarea deputatului Emila Trauschenfels, apoi vise oprite. Blasiu, 24/6 1867. f Eri petrecuramn la mormentu pre Dr., Ioane Bobu de Kapolnok-Monostor, carele veneri, in 21 Ianiu s’a mutatu din midilopola nostru. Boba era ca de 33 — 35 ani, nascutu in partile Desiului (date secare nu am la mana). Tatalu seu a fostu cantoru la basereo’a unita din Desiu, unde repausatulu fece inceputulu studialoru sale, cari ie continua la Clasic, de unde in 1847 veni la Blasiu pre „syntax14, com diceau pre atunci. In si după revolutiune petrecu la casele parentie8ci neavendu mediale neceearia spre a continua si fu docente vreo doi ani. Tigorandu ca atare isi adună precari mici economie si in temn’a a. 1852 plecă la Blasiu spre urmărirea studiiloro. Acioa servitia pre langa „Paterula Elekes“ ajutata si cu unu stipendiu Bobianu termina cursulu gimnasiale la 1856. — Prea ven. ordinariatu cunoscundui talentulu destinsu ’lu tramese in seminariulu centrale din Vien’a, de unde preste 4 ani trecu in institutiile pentru doctorandi numitu Augustineu si la 1862 se reintorse cu doctoru de teologia. In tómn’a aceluiasi ana lu aplecata, cu profesoriu de istori’a baserecesca si dreptulu canonica la seminariulu metropolitana de aici. De atunci vieti’a lui fu lucrare neîntrerupta si preste mesura incordata, nu numai in campulu, ce se tienea strinsu de sfer’a oficiului seu, ci si pre lunga ordinariatulu metr., unde din tomn'a a. 1863 functiona ca asesoria conist. si apoi mai tardiu si ca vicenotariu pe la finea n. 1865, canda heotic’a lu consumase si debilitase, de nu mai potea dace protocolula siedintieloru. Deci abdlise. Dara in loco de a se retrage inca pre atunci si a vedé singura de curarea sanetatii si catedr’a profesoresca, s’a incarcatu ca ana sarcina póate mai grea, de cată cea de pana aci,ea prefectur’a tipografiei si ratinciniale ei cele lungi si încurcate. Apoi chiara in lunele din urma, pre candu fisice eră asia debilitata incatu se tragea numai ca si una ambra, lua si redactiunea ,,foiei archidiecesane,“ ce dinsula a intemeliato si este proprietate a dineului. Pre linga aceste mai avu si notariatulu protopopiei Blasiului si in absenti’a d. Fekete, pre tempulu dietei Sabiiane si a participării dsale la Reichsrath, conducerea acelui protopopiate. Mai fu si consiliariu la tribunalulu matrimoniale si fisco consistoriale. Ce parte a luata fericitalu la literatur’a dinaristica e cu multa mai canoscutu, de cată se fia opu o se amenti in loculu acestea. Asia poterile corpalai sea de constructiane tare debila scadiora din ce in ce mai malta, si ca atatu mai rapede, cu cată mai pacinu voia dinsulu aei canesce pusetiunea si asi tier— muri aspiratiunile, celu faceau a se incorda prea multu. Deci tempuria stingere a lui era neincangiurata sol. De mortais nihil nisi bene. —a. In privinti’a restauratiunii comitateloru, care va incepe catu mai curendu, dorinti’a comuna este, ca neci una membra de romana se nu remana indiferenta, aici la vatr’a noastra, ci toti se se coadane si se-si pretindă recanoscerea dreptului, ce se cuvine romaniloru ca naţiune perfecta egala, ca civi si patrioţi reali, caii prin neci o crima, ma neci prin vina nu se poate neindreptati seu respinge dela partea de dreptu politica naționala, ce i se cuvine dopa sarcinele ce le poarta. Neci odata nu are lipea romanula de mai mare franchetia in procedere, decatu acoma, neci odata de mai mare concordia si anire in simțiri atatu in caaaza alegerii oficialilore, cată ei in esercitarea dreptului constituţionala de a-si representa in adunare cu mândria romana interesele naţiunii sale. Se lasamu pentru esercitarea dreptului politica pr-oe interese private, tienendune strinsu de parola: Ddieu! si dreptulu nostra naţionala! Se incepema a ne stima mai antaiu noi pe noi, deca vremu se fimu stimati si de catra alţii. O purtare joviala si amicabila, cu o inima si ana cugeta, inse la partea de drepta naţionala, bronz’a-i pe bani. Rescriptele ministeriului ungurescu si alte ordioatiuni inca voru veni înaintea congregatiuniloru, si congregatiunile se ’si ecserciteze dreptulu seu constitutionala. — Boerimea romana, care remasese portatoarea de sleponi altora, se ’si deschida ochii, ca romanii s’au luptatu, se lupta si se voru lupta neincetatu pentru dreptulu politicu naţionala perfectu coegalu, ca naţiune, prin urmare ea se ie anteposturile in lupta apararii legale a acestui dreptu. Voma sta facia in lupta si boierimea cu boierime ca se nu mai remanemu de batijoenia, cu mea avemo a tata boierime, cata si maghiarii si totusi deputaţii si oficialii nostri, suntu mai cu corbii albi de rari. Asta e rusinea boerimii no- 8tre, care a’a umilita a servi de machina la unii machiaveli8ti ca sacala pliat de promisiuni mincinose, orbitorie. Desteptati-ve si ve grigiti de drepturi nationala si de hrab’a, ca asia suprematisati nu mai potemu redeveni. Nemesii romani se ife dar’ lupt’a nationala in frunte, cum o luara si altii, — dar’ se nu se degrade a servi lui darlaga, cie timpul a se ’si traga jarulu la al’a s’a si a natiunei sale ca acea resolutions, care face de lipsa, ca se intemeie in concordi’a si bun’a intielegere intre toti fiii patriei. — Clusiu. Adunarea comisiunii comitatului si nou’a restaurare s’a conchiamatu pe 22 Iuliu. Asemenea in Solnoculu interioru pe 15. Intocma si in alte comitate cam in tempora acest’a. Reuniunile de honvedier’tienara adunările si aici ei in Turda si in 4 Iuliu tiena oficierii de honvedi in Deva o adunare. Nu scimu, ce vreti cu honvedii. Ore nu cumva voru face sânge rea atatu in aristocrati cata si intre toti cei iubitori de pace si buisoe ? Pentruca cine nu scie, ca honvedii sunt anu ce improspatoria de relele revolutiunei ? Cei ce vreau consolidarea concordiei in patria se se fereasca de mișcări, cari potu produce altele si mai mari, — ei voru purta resposabilitatea. DiurnaleleGrisiane sau instelata foarte si panda pretindea necesitatea desfiintiarii legilora din 1863 cu cuventu, ca altufeliu va avea r. comisariu dificultate intru reorganisarea Ardealului. Noi suntema ca totula de alta credintia, ca era mai astorn asia, si ca ca mesar’a din arma s’au jignita forte încrederea si confidinti’a spre mare durere a adeveratiloru patrioți. — In tempu de asia se cerea mesuri, care se sterneasca inorddere si apropiare confidențiala, după cum provoca Es. S’a r. comisariu la intieleapta procedere in cauza restauratiuniloru. Cu forti’a nu voma merge departe neci unii neci alții, pentruca indesiertu ve rescocoriti, ca maghiarii fara romani tocma atatu de pucini se potu sustiené, catu si romanii fara maghiari in contra undeloru noue comuna amenintiatóre. — Istori’a e martora, si ea s’a repetita de multe ori. Se nu inbacamu neci anii catu nu potemu si inghitî. — Asia! 25/6 „Magyar Polgár“ Nr. 27 vorbindu despre fiitorea reorganisatiune municipala intr’onu artic. de fonda subscrisa de dn. redactoru K, Papp Miklós se provoca la soirea telegrafica privitoare la desfiintiarea dietei si a toturoru legiloru din a. 1863 et 1864, era pe temeiulu aceleiasi se adrezeaza catra „fratii romani“ ca acea sperantia, ca ei de acum vom incepe a intielege, carnea provocarea loru la aceleasi legi pe viitoru ar fi ca totala desierta. La o apostrofare atatu de serioasa precum este a susu numitei foi politice noi din partene na vom c onteza nici odata a respande in numele „fratilora romani“, ba nici macar in numele partitei politice la care tienemu; cutezamu inse a spune aceea ce audimu cu urechile nóstre si citimu cu ochii nostrii, carnea „fratii romani“ dela citirea acelei sciri au inceputa a se lipi si mai multa de legile din 1863/4. In conversatiani si in scriau aceleasi legi se nemesen: „Anghir’a nóastra pentru totudea una.“ Impregiararea cumca pe timpulu sancționării acelora legi monarchalu nu era încoronata, in ochii „fratilora romani“ no campanesce nimica, pentruca imperatari si regele ca mare principe alu Transilvanii n’are nici o trebuintia de încoronare, din causa ca asie ceva nu sta nicidecum intre conditiunile de supunere ale acestui mare principate. Preste aceasta dn. Papp se insteala foarte reo deca cumva crede, ca națiunea romaneasca va decade atatu de adenou, incatu se’si poata uita de esențialele conditiuni ale ecsistentii sale ca națiune. Niciodată. In aceasta privintia se’si puna oricine poft’a in euferie. Legile din a. 1863 et 1864 sânt legi constituționale si sancționate după toate formele. Aceleași se mai potu schimba seu modifica totu numai prin aceeași dieta a Transilvaniei, era pana atunci ele vom fi păstrate ca lumin’s ochiloru. Dn. Vas. Alecsandrescu-Ureche, anula din cei mai neobosiţi literatori si publicişti ai naţiunii noastre publica tocma acum in „Romaniiu“ o seria prea interesanta de articuli „Despre vechile municipii romane.“ Cercetările sale istorice incepu tocma din timpula Daciloru si ajungu pana in timpule nostru. Acesta lectora ne intari din nou in vechi’a nostra opiniune, carnea in acestea tieri antonomi’a municipala mai intinsa sau mai mărginită s’a pastratu p’intre toate cutrieraturele si invasiunile de barbari prin tóate vécurile, cum si ca anume ungurii panda au venita pe dincace au găsită autonomi’a si viéti’a municipala desvoltata cu o miie de ani mai nainte. „Magyar Polgár“ din Clusiu Nr. 28 combaterea pe majoritatea dietei ungurene, pentruca n’a voita a vota insurgentilora din 1848 si 1849 fondări si pensiuni, afla ca ministrul» c. Andrássy s’a purtatu astadata tiraneace, din caasa adica, carnea eru a batata mai tare proieptulu respeptivu alu lui Col. Tisza. — Tinerimea magiara din Clusiu a facutu din nou o musica forte trita de pisici, acum inse nn mai multu anui episcopa, ci parochului unitariana Koronka Antal din Toroczkó, carele luase si ela parte la diet’a Transilvaniei in an. 1864. M. P. se pare a lauda acea fapta a studentiloru magiari, adauge totuodata, ca acela parochu este persecutatu chiaru de patru coreligionarii sei atatu de amaru, in catu mai deuuadi a fostu silita a parasi siedintiele sinodale si a fugi acasa. Frumóasa tolerantia! Totu in Clusiu prea on. dn. senatoru Bán István paranduise ca dn. Simon Elek iar fi disn ca ar fi faratu un sein ce dela o licitatiune, provocă pe acesta la dnelu pun doi colegi anume pp. po. du. Földesi Sándor si Minorics Károly capitanulu politiei. Dn. Simon impartasi acela scandalu representantii comunale intr’o siedintia publica. Doelulu in Austria se pedepsesce cu crima grea, acesta inse na impedeca pe bravul o capitana de politia din stralucit’a capitala a marelui principate, ca se daca scrisoarea provocatoare la duela in persoana la dn. Simon. 194 Tota din Crisia ne spune tota M. P. nu mai seime a catea-ora, ca acolo se pertracteza caps’a criminala a unui tirana faimosa anume Kristof, carele in anii d’antei ai absolutismului fesebe acolo capitani de politia si comisese malte si maii tiranii globinda, batendo si intemnitiando pe ambni ca ana pasha din Asi’a fara nici o cercetare mai de apróape. Despre acesta orna spuaa foile ungaresci, ca dela numirea ministeriului angaresca nu mai incetase a’la sadai, papa canda mai in urma la ana loca publica sadai tocma si pe Mai. Sa din causa ca „s’a supasu la unguri.“ In obiectala reorganisation» orasieloru o emisa Eg. s’a D. comisari» o ordinatiune deosebita cu data 28 Junia, in care se prescriu realegerile oficialiloro dupa art. 23—4 ala legiloru din 1847/8. ,,Romanalu“ din 17. Ionin intr’o coresp. din Clusiu 21. Iuniu are intre altele si acesta pasagiu ad bene notandam : „Coritele Em. Pechy comisariulu regescu a raportata aici in Pesta adeverat’a stare a lucruriloru in privinti’a tutoru pretensiuniloru natiunii romane din acela mare Principatu, ministeriala inse i-a opusa la alta informatiane diametrale, pe care ar fi primita-o de la un persona mare din Transilvania, la care c. Pechy a respinsu, ca acea informatiune este amagitoare si neadeverata.“ —