Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)

1867-01-03 / nr. 1

Acesta lege finantiala pre anula 1867 e armata de reportari ministrului de finantie c. Mönich-Larisch si de bugetulu pasa in detaiu, dia cari tóate estragemu rubricele urmatorie. Din anula 1866 remase una deficita de 51.034,000. Pre anula 1867 spesele sunt pre­liminate ca 443.896,000. Venitele statului aco­­pera suma de 407.297,000. Prin u mare defi­­citula ar remane 77.633,000, care e de acope­rita atatu prin redicarea contributiuniloru in sam­a de pana acum ca tote aruncăturile, cată si prin înmulțirea noteloru de statu pana la fabricarea de chartii neue de împrumute. — In urm’a sarcineloru celoru grele ale resbelului s’a potato mediloci acésta suma de deficitu numai prin marea economia si reducere, si inca ince­­pandu chiaru dela curtea imperatésca, care in urm’« demandarei Mai. Sale si a redosu buge­tulu cu 2.303.000 si in ministerialu de resbela cu 15.305,000, or’ administratiunea civila cu 2 910,853 fl sol. Ardeloiu, pentru Care inca pre an. 1866 se subtiasera din bugetu 44 269 fl., acum mai sn ieri er’ o reductiune de 315,731, incatu pre an. 1867 are pi eliminate in ordin, numai 2 837,000 fl. si estraordinariu 163,000 fl. ca totulu 3.000,000 fl. Din acest’a reducere s’ar vedé, cs pentru Ardelu inca nu se potu introduce spese produc­tive de imbunatatirea comeretului, industriei si altoru desvoltari. — E de însemnata, ca in bugetu se afla si acum rubric’a senatului imperiala cu 200,000 si consiliata scolariu cu 30,000, er’ cancelariile de carte toate ca bugetele loru. — Din istori’a comitetul­ui romanescu. De candu unii oameni cauta cam se se as­­cunda la spatele comitetului romanescu, altii in­­treba mereu, ca unde este comitetulu roma­­nescu, mai ecsista elu si deca eosista, pentru ce nu face nimicu dela sine si prin sine. Unii oa­­meni eresi au memoria foarte scurta, incatu ce au citita eri, au uitata astadi, si altii uita bu­­curosu totu ce nu le place loru. Mai sunt si oameni tineri, carii in copilari­a loru nu s au ocu­pata ca nici una fela de politica si mai tardia nici cu istoriea patriei si a naţiunii sale. In fa­voarea aceitoru clase de oameni este bine a re­peti si aici cateva date istorice despre co­­mitetuln romanescu incependu dela urdirea lui. In timpulu revolutiunii din an. 1848 in siedinti­a II a adunării natiunale dela 4/16 Main dupa alegerea unei deputatiuni de 48 mem­brii la imperaturu si a alteia de 110 la diet’a din Clusiu se alese si unii comitem­ permanentii de 25 membrii, alegerea inse s’a intocmitu asié, ca mai dinmetate membrii, adica 12 insi se fla locuitori in Sibiiu si anume episcopala ca pre­sedinte , Sim. Barnutiu ca vicepresiedinte , 5 protopopi din locu, 1 parochui din Resiuan­, unii funcționari, 1 advocatu, 1 profesoru, era ceilalți era mai toti oameni tineri, cum Papin , Buteanu, Iancu, Piposiu, Puscasiu, Betraneanu, Suciu, Ro­mana, Michesia, era din partea Blasinlui era numai­­ profesoru si dela Mediasia una proto­­popu. Instinctala alegatorilora sea dera mai multa ale proprnetorilor u de nume • le-a spusu loru, ca ana asemenea comiteta potea lucra cu oresicare securitate sau numai in sasime si a­­nume in Sibiiu, sca n i r a i r i in Transilvani’a fara pericoln de impuscatura seu spendinratoare. Revolutiunea maghiara de atenei carea se afla in capulu tierii, nu suferia ca vieti’a odata ală­turea cu gubernuiu sea ana alta guberna si inca esitu din o revolutiunea romaneasca atatu de paciuita in — ce e mai multa, rationata, scutita de orice escese. De aceea gubernuiu din Clusiu tramite dep­ete repetite pentru des­­fiintiarea comitetului si arestarea membrilor lui. In 16 Aug. gr. Bélai veni la Sibiiu spre a pune man­a pe comitetu (Dobokai). Acela comitetu iuse mai suferia si de o boala interna foarte pe­­riculoasa. Ideile membriloru tineri cu ale mem­­briloru betrani nu se suferia precum nu se su­fere ap’a ca focalu. Intre betrani era si vreo doi unionisti. Acesta diferintia de idei a sparta la flăcări ca ocasiunea desbaterii coasei Mihal­­tianiloru împuşcaţi de secui si de gard’a din Aiudu in Maiu. Siedinti'a se tienu in chili’a unde se tienu astadi siedintiele comitetului aso­­ciatiunii. Tinerii cerea a se face pasi cu totulu decisivi, betranii nu anmai se opusera , ci de­­chiarara pe tineri de „o ceta de oameni turbu­ratori“. S­edinti’a se sparse, pentruca la acela numera se nu se mai adane niciodată. Presie­­dintele era dusa la Vien’a, Insbruck si apoi din loliu pana in Oct. la Pest’a. v. presiedintele fu silitu a se retrage din Sibiiu si a petrece a s c o n s n pe la granitiari in Vestemu , Racovitia si pe aicea. Mai tardia dintre acei membiii ai comitetului doi adica Betraneanu si Buteanu fu­­sera spendiurati, era Const. Romana taieta in bacati. In adunarea a doa­a din Septembre sgo­­motoasa si armata de la Blasin, la care a fosta din partea ungureana br. Nic. Vay cu comisariu, era din partea austriaca generalmaiora Schulter, poporala a cerutu (punct 7) pentru Transil­vani’a intrega unu gubernu provisotianou, care se fia compusa dintr'unu numero egalu de ro­mani, Onguri si sasi Acesta cerere nu fc’a îm­plinita , in locu de aceea inse comandantele ge­nerala br. Ant. Pachner, oarele dopa esirea ma­­nifesteloru imp. din 22 si 25 Sept. fusese de­numita si comisariu imperatescu plenipotentu in 16 Oct Nr. presid. 1328 1848 confirmă unu comitetu nou constatori numai din siese membrii sub numire, o­o­­mitetu de împăciuire. Acelu comitetu isi alese de presiedinte pe Simionu Barnutiu, avea vise de controla pe generalala Pfersmann. Toto pe atunci se infiinti­ in Sibiin si unu co­­mitete de apararea tierii (Landesvertheidigangs­­ausschuss), la care lua parte cate doi romani, cativa sasi si mai multe persoane militare. Referintiele acelui comitet a patra comand­a generala c. r. si patra popori merita o descriere inadinsa si noi gratulamu inca de acum acelui pondemn, carele va fi întreprinsa asie ceva. In 11 Martin 1849 comitetulu fu respen­­ditu in urm­a căderii Sibiiului, ela mai ecsista numai in așteptările oamenilorn, apucase inse a perde din popularitate prin mult’* sa teoria si pupin’a pracsa. In Sept. 1849 veni br. Lud. Wohlgemuth cu gubernatorie civila si militară. Acela orna de stata adusese cu sine dela ministrul­ din Vien’a o instrucţiune secreta constatare numai din patru puncte. Uuulu din acelea­s i poruncia, ca se desfiintieze orice felu de comitetu sub ori­ce numire s’ar mai afla in tiera, prin urmare in prim­a linia se sparga comitetulu romanescu, era apoi se intielege de sine ca fostii membrii era se fia pusi neaparatu sub priveghere poli­­tieneasca. Aceiasi trecea pe atunci in actele pu­blice sub nume de „Parteigänger“. Din acelu timpu de comitetu romanesen n’a mai potutu fi vorba nici ca prin siopta. — Dupa 11 ani adica in Iarnadn 1861 tienenduse conferintia nationala din membrii de­numiti, aceiasi in siedinti’a IV au aclamatu pe cei doi archipastori de preaiedinti si totuodata au denumitu 18 membrii, din carii se fia compusu comitetulu permanentu. Acelu comitetu n’a câ­știgată nici odata confirmarea mai nalta , elu inse* a fostu toleratu pe tăcute, pentruca s’a prevediatn usieru, cumca mai multi membrii de ai sei in scuitu se vom departs din Sibiiu in toate partile, precum s’a si intemplatu in ade­­veru. Co­ toate acestea acelu comitetu caudu cu maioritate caudu cu minoritate, candu cu mem­brii sei caudu cu sapienți totu a făcutu unele lucruri, care ar fi meritatu a fi cunoscute de catra națiune si patria. In 20/8 Aprile 1863 se deschise o alta conferintia nationala, totu din membrii denu­miti, dar’ incat autorisata prin aota formala. In siedinti’a I a conferintiei dupa deschidere si ci­tir­ea nameloru intrevenira urmatoarele scene:­Dn. Bologa. Mai e de lipsa ca se studia membrii comitetului permanenta la mas’a pre­­sidiala ? Dn. Baritin. Da , pana ’si voru da so­cotelile. Dn. Vas. Popu. Comitetulu nu mai are nici o functiune, candn e adunata congresari. Dn. Brana de Lem­ény. Comitetulu n­u mai are intielese. Dn. pres. mitr. Siulutiu. Dara se remana secretarii la masa si membrii comitetului se faca locu. (Se face.) După citirea prean. resolutiani si dopa alte doua cuventari cere cuventu Dn. Manu jude primăria. înainte de tote comitetulu permanentu se’si dea sam’a despre lucrările din acești doi ani. Dn. presiedinte episcopu Siaguna. Presi­­diulu remane la ordinea dilei; cine are vreo mo­țiune de altfelu, s'o astérna in scrisu. Dintr’­alte comitetulu si a facutu datorinti’a, si-a facutu reportulu si ’la va presents la timpulu seu. Dn. Mania isi retrage moțiunea. (Vedi însemnările stenografice publicate in acela timpu la foile publice romanesci, anume in Gazeta Nr. 29.) Insemnamu ca „ordinea dilei“ luata intru intieresalu adeveratu nu ecsista de loou , nici o programa a lucrariloru si nici vreo regula pen­tru desbateri nu s’a vedioti nicairi. Intr’aceea la privinti’a comitetului se descoperi de catra uuulu indata in prim’a si ediutia mai multu de­­catu ar fi perotu prodenli’a de statu din Vien’a si din o casa mare din piatr’a Sibiiului. Din a­­cesta causa s’a pornita una felu de marmura infundatu, din carele in urmatórea di resultase o interpelatiune de 9 puncte sunatare catra pre­­sidiu si comitetu, ci parenduse aceeasi la unii prea aspra, mai alesu ca se audisera si aresi care amenintiari de persone, deocamdată se de latură. La finea siedintii IV d. Dr. Nemesin ci­­tesce unu raporta alu comitetului permanenta compusa de dlui pe timpulu dintre 16 Ian. 1861 si 19 Aprile 1863, lucru carele ar fi tre­buita se se citeasca mai auteiu in siuulu comi­tetului, apoi indata in prim’a si ediutia, pentruca adunarea se cunósca de unde are se’si re’ncépa lucrarile sale. Acésta asié se si intempla, ori­unde se tienu adunari regulate. Desbaterile care au urmata in aceeasi sie­­dintia IV asupra reintaririi prin adunare, a reîntregirii si a substituirii mem­brilor­ absenti ai comitetului sunt prea intere­sante si singure in stare de a informa si indi­­repta astadi pre toti cati se afla ametiti de a­­tatea scornituri respandite inadinsu, pentruca oa­­menii se nu mai scie unde se afla. Intrebarea era, ca cum se se adune comitetulu, deca mem­brii lui loopescu in mai multe tienuturi. S’a cunoscutu ca acesta nu se poate. S’au propusa cateva midiloce de a esi din confusiune. Ambii doi. presiedintii , apoi in ordine N. Gaetanu, Harsianu, Aldolenu, Branu de Lemeny, I. Mu­­resianu, Domsia, Balomiri, Puscariu, Hanea luara parte­­ la d­?sbatere. Conclusnlu a fosta: 12 memorii ordinari seu supleuti se fia totud­ea­­u­n­a de facia. Candu mitr. Sinnntin nu poate veni, se’la suplinesca in presidiu Esc. Sa dn. Vas Popu. Membrii vechi fuseseră: I. Aldu­­leanu , I Bologa, I. Macelariu, P. Vasiciu , A. Vestimeanu, I. Piacin , G. Baritiu , I. Puscariu, I. A. Severu , M. Nicola, Dr. I. Ratiu , Dim. Moldovanu, G. Domsia, Sp. Fetti, Dr. los. Ho­­dosin , episc. I. Alecse, Al. Bohatielu , Al. La­zari. Ci acesta din urma isi dedese dimisiu­­nea (Vedi protop, din 1881 f. 23). In locu’i se alese ca membra actuala la 1863 du. Vas. Pope. Membrii suplenti se denumira in acea si e­dintia din 1863: dd. I Braun de Lem­ény, prot. I. Rusu, protos N. Popia, protop. I. Hanea, V. Buteanu, Codru Dragusianu, sen. Balomiri. Intr’aceea G. Baritiu , Dim. Moldovanu si Sp. Fetti isi de­ter­a demisiunea din comitetu. Pentru locala de siedintie se decide prin acla­­matiune si „se traiesca“, ca acelasi de aici în­colo se fia nu numai in Sibiiu, ci si in Blasiu (Vedi stenografiile si Gazet’a Nr. 39 din 22 Maiu 1863). Acelu comitetu iuse nu avea nici unu stă­tuta. Acelu comitetu nu s’a supusa nici odata spre intarire. Acelu comitetu in 30 ani nici­decum nu a fostu conchiamatu era astadi după o mica încercare nenorocita făcută in Blasiu conchiamarea lui e striusu oprita. Comitetulu adica fusese unu prunca născuta ruortu. Cine nu scie, ca dreptulu reuuiuuii politice in Austri­a nu ecoista si ca gubernuiu nu va suferi alaturea cosine unu altu gubernu? prin urmare nu trebue se ascondemu pisic’a in saca, nici se am­­blamu cu doi bani in trei pungi, nici se faceri poporului ilusirii, ca nu toti sunt copii, totu cu minte copilaresca. Oricine nega acestea este datoru a ne da de mintiuna prin fapta, adica prin litere p r e s i d i a t­e convocatóare de comitetu si prin protocole de siedintie din acela comitetu. Si noi speramu pana in Augusto, ca dera totusi comitetulu mai are vreunu intelesu, ci de atunci incace ne convinseramu pe deplinu ca ne­amu instelatu si ca singuru dn. Braun de Lem­ény avuse dreptate candu cu voce de pro­­fetu disese in 20/8 Aprile 1863: „Com­i­te­tenn nu mai are intielesu.“ Ca toate acestea națiunea romana nu tre­­bue se despere nici unn momentu pentru lips­a unei forme Comitetala ei consta din aom’tt .

Next