Gazeta Transilvaniei, 1867 (Anul 30, nr. 1-102)
1867-01-03 / nr. 1
Acesta lege finantiala pre anula 1867 e armata de reportari ministrului de finantie c. Mönich-Larisch si de bugetulu pasa in detaiu, dia cari tóate estragemu rubricele urmatorie. Din anula 1866 remase una deficita de 51.034,000. Pre anula 1867 spesele sunt preliminate ca 443.896,000. Venitele statului acopera suma de 407.297,000. Prin u mare deficitula ar remane 77.633,000, care e de acoperita atatu prin redicarea contributiuniloru in sama de pana acum ca tote aruncăturile, cată si prin înmulțirea noteloru de statu pana la fabricarea de chartii neue de împrumute. — In urm’a sarcineloru celoru grele ale resbelului s’a potato mediloci acésta suma de deficitu numai prin marea economia si reducere, si inca incepandu chiaru dela curtea imperatésca, care in urm’« demandarei Mai. Sale si a redosu bugetulu cu 2.303.000 si in ministerialu de resbela cu 15.305,000, or’ administratiunea civila cu 2 910,853 fl sol. Ardeloiu, pentru Care inca pre an. 1866 se subtiasera din bugetu 44 269 fl., acum mai sn ieri er’ o reductiune de 315,731, incatu pre an. 1867 are pi eliminate in ordin, numai 2 837,000 fl. si estraordinariu 163,000 fl. ca totulu 3.000,000 fl. Din acest’a reducere s’ar vedé, cs pentru Ardelu inca nu se potu introduce spese productive de imbunatatirea comeretului, industriei si altoru desvoltari. — E de însemnata, ca in bugetu se afla si acum rubric’a senatului imperiala cu 200,000 si consiliata scolariu cu 30,000, er’ cancelariile de carte toate ca bugetele loru. — Din istori’a comitetului romanescu. De candu unii oameni cauta cam se se ascunda la spatele comitetului romanescu, altii intreba mereu, ca unde este comitetulu romanescu, mai ecsista elu si deca eosista, pentru ce nu face nimicu dela sine si prin sine. Unii oameni eresi au memoria foarte scurta, incatu ce au citita eri, au uitata astadi, si altii uita bucurosu totu ce nu le place loru. Mai sunt si oameni tineri, carii in copilaria loru nu s au ocupata ca nici una fela de politica si mai tardia nici cu istoriea patriei si a naţiunii sale. In favoarea aceitoru clase de oameni este bine a repeti si aici cateva date istorice despre comitetuln romanescu incependu dela urdirea lui. In timpulu revolutiunii din an. 1848 in siedintia II a adunării natiunale dela 4/16 Main dupa alegerea unei deputatiuni de 48 membrii la imperaturu si a alteia de 110 la diet’a din Clusiu se alese si unii comitem permanentii de 25 membrii, alegerea inse s’a intocmitu asié, ca mai dinmetate membrii, adica 12 insi se fla locuitori in Sibiiu si anume episcopala ca presedinte , Sim. Barnutiu ca vicepresiedinte , 5 protopopi din locu, 1 parochui din Resiuan, unii funcționari, 1 advocatu, 1 profesoru, era ceilalți era mai toti oameni tineri, cum Papin , Buteanu, Iancu, Piposiu, Puscasiu, Betraneanu, Suciu, Romana, Michesia, era din partea Blasinlui era numai profesoru si dela Mediasia una protopopu. Instinctala alegatorilora sea dera mai multa ale proprnetorilor u de nume • le-a spusu loru, ca ana asemenea comiteta potea lucra cu oresicare securitate sau numai in sasime si anume in Sibiiu, sca n i r a i r i in Transilvani’a fara pericoln de impuscatura seu spendinratoare. Revolutiunea maghiara de atenei carea se afla in capulu tierii, nu suferia ca vieti’a odata alăturea cu gubernuiu sea ana alta guberna si inca esitu din o revolutiunea romaneasca atatu de paciuita in — ce e mai multa, rationata, scutita de orice escese. De aceea gubernuiu din Clusiu tramite depete repetite pentru desfiintiarea comitetului si arestarea membrilor lui. In 16 Aug. gr. Bélai veni la Sibiiu spre a pune mana pe comitetu (Dobokai). Acela comitetu iuse mai suferia si de o boala interna foarte periculoasa. Ideile membriloru tineri cu ale membriloru betrani nu se suferia precum nu se sufere ap’a ca focalu. Intre betrani era si vreo doi unionisti. Acesta diferintia de idei a sparta la flăcări ca ocasiunea desbaterii coasei Mihaltianiloru împuşcaţi de secui si de gard’a din Aiudu in Maiu. Siedinti'a se tienu in chili’a unde se tienu astadi siedintiele comitetului asociatiunii. Tinerii cerea a se face pasi cu totulu decisivi, betranii nu anmai se opusera , ci dechiarara pe tineri de „o ceta de oameni turburatori“. Sedinti’a se sparse, pentruca la acela numera se nu se mai adane niciodată. Presiedintele era dusa la Vien’a, Insbruck si apoi din loliu pana in Oct. la Pest’a. v. presiedintele fu silitu a se retrage din Sibiiu si a petrece a s c o n s n pe la granitiari in Vestemu , Racovitia si pe aicea. Mai tardia dintre acei membiii ai comitetului doi adica Betraneanu si Buteanu fusera spendiurati, era Const. Romana taieta in bacati. In adunarea a doaa din Septembre sgomotoasa si armata de la Blasin, la care a fosta din partea ungureana br. Nic. Vay cu comisariu, era din partea austriaca generalmaiora Schulter, poporala a cerutu (punct 7) pentru Transilvani’a intrega unu gubernu provisotianou, care se fia compusa dintr'unu numero egalu de romani, Onguri si sasi Acesta cerere nu fc’a împlinita , in locu de aceea inse comandantele generala br. Ant. Pachner, oarele dopa esirea manifesteloru imp. din 22 si 25 Sept. fusese denumita si comisariu imperatescu plenipotentu in 16 Oct Nr. presid. 1328 1848 confirmă unu comitetu nou constatori numai din siese membrii sub numire, oomitetu de împăciuire. Acelu comitetu isi alese de presiedinte pe Simionu Barnutiu, avea vise de controla pe generalala Pfersmann. Toto pe atunci se infiinti in Sibiin si unu comitete de apararea tierii (Landesvertheidigangsausschuss), la care lua parte cate doi romani, cativa sasi si mai multe persoane militare. Referintiele acelui comitet a patra comanda generala c. r. si patra popori merita o descriere inadinsa si noi gratulamu inca de acum acelui pondemn, carele va fi întreprinsa asie ceva. In 11 Martin 1849 comitetulu fu respenditu in urma căderii Sibiiului, ela mai ecsista numai in așteptările oamenilorn, apucase inse a perde din popularitate prin mult’* sa teoria si pupin’a pracsa. In Sept. 1849 veni br. Lud. Wohlgemuth cu gubernatorie civila si militară. Acela orna de stata adusese cu sine dela ministrul din Vien’a o instrucţiune secreta constatare numai din patru puncte. Uuulu din aceleas i poruncia, ca se desfiintieze orice felu de comitetu sub orice numire s’ar mai afla in tiera, prin urmare in prima linia se sparga comitetulu romanescu, era apoi se intielege de sine ca fostii membrii era se fia pusi neaparatu sub priveghere politieneasca. Aceiasi trecea pe atunci in actele publice sub nume de „Parteigänger“. Din acelu timpu de comitetu romanesen n’a mai potutu fi vorba nici ca prin siopta. — Dupa 11 ani adica in Iarnadn 1861 tienenduse conferintia nationala din membrii denumiti, aceiasi in siedinti’a IV au aclamatu pe cei doi archipastori de preaiedinti si totuodata au denumitu 18 membrii, din carii se fia compusu comitetulu permanentu. Acelu comitetu n’a câștigată nici odata confirmarea mai nalta , elu inse* a fostu toleratu pe tăcute, pentruca s’a prevediatn usieru, cumca mai multi membrii de ai sei in scuitu se vom departs din Sibiiu in toate partile, precum s’a si intemplatu in adeveru. Co toate acestea acelu comitetu caudu cu maioritate caudu cu minoritate, candu cu membrii sei caudu cu sapienți totu a făcutu unele lucruri, care ar fi meritatu a fi cunoscute de catra națiune si patria. In 20/8 Aprile 1863 se deschise o alta conferintia nationala, totu din membrii denumiti, dar’ incat autorisata prin aota formala. In siedinti’a I a conferintiei dupa deschidere si citirea nameloru intrevenira urmatoarele scene:Dn. Bologa. Mai e de lipsa ca se studia membrii comitetului permanenta la mas’a presidiala ? Dn. Baritin. Da , pana ’si voru da socotelile. Dn. Vas. Popu. Comitetulu nu mai are nici o functiune, candn e adunata congresari. Dn. Brana de Lemény. Comitetulu nu mai are intielese. Dn. pres. mitr. Siulutiu. Dara se remana secretarii la masa si membrii comitetului se faca locu. (Se face.) După citirea prean. resolutiani si dopa alte doua cuventari cere cuventu Dn. Manu jude primăria. înainte de tote comitetulu permanentu se’si dea sam’a despre lucrările din acești doi ani. Dn. presiedinte episcopu Siaguna. Presidiulu remane la ordinea dilei; cine are vreo moțiune de altfelu, s'o astérna in scrisu. Dintr’alte comitetulu si a facutu datorinti’a, si-a facutu reportulu si ’la va presents la timpulu seu. Dn. Mania isi retrage moțiunea. (Vedi însemnările stenografice publicate in acela timpu la foile publice romanesci, anume in Gazeta Nr. 29.) Insemnamu ca „ordinea dilei“ luata intru intieresalu adeveratu nu ecsista de loou , nici o programa a lucrariloru si nici vreo regula pentru desbateri nu s’a vedioti nicairi. Intr’aceea la privinti’a comitetului se descoperi de catra uuulu indata in prim’a si ediutia mai multu decatu ar fi perotu prodenli’a de statu din Vien’a si din o casa mare din piatr’a Sibiiului. Din acesta causa s’a pornita una felu de marmura infundatu, din carele in urmatórea di resultase o interpelatiune de 9 puncte sunatare catra presidiu si comitetu, ci parenduse aceeasi la unii prea aspra, mai alesu ca se audisera si aresi care amenintiari de persone, deocamdată se de latură. La finea siedintii IV d. Dr. Nemesin citesce unu raporta alu comitetului permanenta compusa de dlui pe timpulu dintre 16 Ian. 1861 si 19 Aprile 1863, lucru carele ar fi trebuita se se citeasca mai auteiu in siuulu comitetului, apoi indata in prim’a si ediutia, pentruca adunarea se cunósca de unde are se’si re’ncépa lucrarile sale. Acésta asié se si intempla, oriunde se tienu adunari regulate. Desbaterile care au urmata in aceeasi siedintia IV asupra reintaririi prin adunare, a reîntregirii si a substituirii membrilor absenti ai comitetului sunt prea interesante si singure in stare de a informa si indirepta astadi pre toti cati se afla ametiti de atatea scornituri respandite inadinsu, pentruca oamenii se nu mai scie unde se afla. Intrebarea era, ca cum se se adune comitetulu, deca membrii lui loopescu in mai multe tienuturi. S’a cunoscutu ca acesta nu se poate. S’au propusa cateva midiloce de a esi din confusiune. Ambii doi. presiedintii , apoi in ordine N. Gaetanu, Harsianu, Aldolenu, Branu de Lemeny, I. Muresianu, Domsia, Balomiri, Puscariu, Hanea luara parte la d?sbatere. Conclusnlu a fosta: 12 memorii ordinari seu supleuti se fia totudeauna de facia. Candu mitr. Sinnntin nu poate veni, se’la suplinesca in presidiu Esc. Sa dn. Vas Popu. Membrii vechi fuseseră: I. Alduleanu , I Bologa, I. Macelariu, P. Vasiciu , A. Vestimeanu, I. Piacin , G. Baritiu , I. Puscariu, I. A. Severu , M. Nicola, Dr. I. Ratiu , Dim. Moldovanu, G. Domsia, Sp. Fetti, Dr. los. Hodosin , episc. I. Alecse, Al. Bohatielu , Al. Lazari. Ci acesta din urma isi dedese dimisiunea (Vedi protop, din 1881 f. 23). In locu’i se alese ca membra actuala la 1863 du. Vas. Pope. Membrii suplenti se denumira in acea si edintia din 1863: dd. I Braun de Lemény, prot. I. Rusu, protos N. Popia, protop. I. Hanea, V. Buteanu, Codru Dragusianu, sen. Balomiri. Intr’aceea G. Baritiu , Dim. Moldovanu si Sp. Fetti isi detera demisiunea din comitetu. Pentru locala de siedintie se decide prin aclamatiune si „se traiesca“, ca acelasi de aici încolo se fia nu numai in Sibiiu, ci si in Blasiu (Vedi stenografiile si Gazet’a Nr. 39 din 22 Maiu 1863). Acelu comitetu iuse nu avea nici unu stătuta. Acelu comitetu nu s’a supusa nici odata spre intarire. Acelu comitetu in 30 ani nicidecum nu a fostu conchiamatu era astadi după o mica încercare nenorocita făcută in Blasiu conchiamarea lui e striusu oprita. Comitetulu adica fusese unu prunca născuta ruortu. Cine nu scie, ca dreptulu reuuiuuii politice in Austria nu ecoista si ca gubernuiu nu va suferi alaturea cosine unu altu gubernu? prin urmare nu trebue se ascondemu pisic’a in saca, nici se amblamu cu doi bani in trei pungi, nici se faceri poporului ilusirii, ca nu toti sunt copii, totu cu minte copilaresca. Oricine nega acestea este datoru a ne da de mintiuna prin fapta, adica prin litere p r e s i d i a te convocatóare de comitetu si prin protocole de siedintie din acela comitetu. Si noi speramu pana in Augusto, ca dera totusi comitetulu mai are vreunu intelesu, ci de atunci incace ne convinseramu pe deplinu ca neamu instelatu si ca singuru dn. Braun de Lemény avuse dreptate candu cu voce de profetu disese in 20/8 Aprile 1863: „Comitetenn nu mai are intielesu.“ Ca toate acestea națiunea romana nu trebue se despere nici unn momentu pentru lipsa unei forme Comitetala ei consta din aom’tt .