Gazeta Transilvaniei, 1868 (Anul 31, nr. 1-98)

1868-07-31 / nr. 58

gara, in de rogarea asta eu n’amu primitao. — Deci densula sclindu, ca eu potu vorbi si limb’a, ung­ au pasitu la acea rogare, ca dupace voi seversi tota ceremoni­a inmormentarei, contiunea si er­­tatiunile in limb’a romana spre onoarea lui si a repausatei sale credintiose socie, dela famili’a lui cea ungara, fiinduca nu scie limb’a romana, se’i ieu crtatiuni Unguresce. Constrinsu dar’ de asta impregiurare amu si facutu prin foarte putine cuvinte, si nu voiescu a recunósce, ca prin acésta asi fi vatamatu onóarea limbei si a natianei mele — eu stătu mai vîrtosu, ca in de­­cursuri alom 20 sdi ai preotiei mele in sfer’a mea totudeauna, unde s’a recerutu intre unguri in adunari publice si intre privati m’amu intre­­pusu pentru onoarea limbei si a natiunei mele ca ori si care preotu din archidiecese. — Po­­porule pastorirei mele incredintiatu atatu in pa­­rochiami, catu si unde amu administratu l’amu sciutu conduce asia, in catu, unde s’a recerutu intrepunere pentru natiune, nici unulu n’a reta­­citu. — In junimea din parochia’mi cu oca­­siunea scólei de repetitiuni am coscitatu simtiulu alipirei catra limb­a si natiunea sa, in catu re- Bona pe campu de cantecele natiunale „Destep­­tate romane“ — „Hai se damn mana cu mana“ si celelalte. — Spre documentarea acestora eu me provocu la antefostulu, — la presentele meu protopopi — la subinspectorele scólei Vinceotiu Nemes paroihulu Siardului, care a si luata ecsamene dela junime, — si la toti aceia, cari me cunoscu si mi cunoscu faptele. Mai incolo voiescu a destepta pe corespon­­dintele, cumca la ertatiuni, de si acele seiapura in limb­a ungara, nu le diou opatiune; si cum crede din’a lui, ca eu asi fi de acea par­ere, cumca poporulu romana nu ar’ fi capace de contiuni sistematice, candu insusi recunosce, ca mai anteiu am trenutu cuventarea in limb’a romana. — Si taouisaes Philosophos mansisses. — In fine lectionea si aspr’a espresiune a on. Re­­dactioni o cunoscu a fi forte bona, pentruca a­­ceea prin foi’a gazetei se publica in imperiulu intregu, ba si in alte parti ale Europei si poate ca mohora va sorbi de indreptarie . — Or’ eu ca unu membru ale natiunei, pe carele intere­sele private nici una data nu m’au amagitu nici odata n’amu comisa atentata asupra stimei na­­tiunaii, nici ca voi comite in veci. — Gregoriu Popa m­ p., par. Gârboului ing. si admin. Tirei. Dr. Iosifu Hodosiu­ in sied. dietei Ungariei din 99 Iuliu. (Urmare din Nr. trecuta.) Onorabila camera ! Spiritul­ a orice articlu scrisa,­­la esplica si’nu judeca fiacare după con­­ceptulu, după preceperea sa , dar’ eu nega , ca după astfeliu de pricepere arbitraria ar’ poté cineva deduce delictu de presa basata in lege; la astfeliu de pricepere se pote pricepe numai priceperea ex offo a procurorului generala; dar’ legile nu se potu inverti după priceperile ex offo. Legile, si mai alesă legile de presa pre­­sopunu cuvinte, presupunu espresiuni, presu­pună fapte, voiu a­dice presupunu o stricta, seo cela pucina aprocsimativa legatara intre espre­­siuni si intre fapt’a la care se tîntesce. — Acum unde suntu aceste espresiuni in artioli incrimi­nati, cari ar’ tinti la fapt'a incriminata in § 6 alu legei de presa, la atacarea intregitatiei sta­tului, la revoltare contra obedientiei facia ca autoritatea publica ? Procurorulu generala nu ne arata nici un­a. Eu amu cetitu acei articli incriminati, si suntu mandru a spune, ca nici spiritulu nici cu­vintele, nici chiaru tendinti’a acelor’a nu pote fi puuibile, nu cade sub imputabilitatea §lui 6 din legea de presa; aci regul’a „fiat aplicatio“ ne se pote aplica. Se vedemu legea, ce dice ea ? §lu 6 art 18 din legea de presa dela an. 1848 suna: „care sgiteza pentru faptio’a rum­­pero a unitatiei de stata, a teritoriului supusa sântei corone unguresci, si pentru rumperea le­gatarei imperiului de sub dinasti’a domnitoria, care acii­a la schimbarea fortiata a constitutiunei, ai la neascultare de autoritati, acel’a etc.“, vase­dica, după lege la comiterea acestui delictu de presa se ceru doue conditiuni: a) agitare, b) fapta, iortia. Se vedemu acum acei articli incriminati, si după ce procurorulu generala nu ne face din teostulu loru nici unu citata, se laamu in aju­­torio gacitur’a ai ae vedemu unele din acele pa­aagie, cari in siedinti’a secreta de mai nainte s’a disu, ca santii subtrase cu cerusa rosia. In „Federatiune“ Nr. 25, in articlulu „Din Tran­­silvani’a, 19 Febr.“ ae dice ca: „locuitorii acelei fieri (strigări furiose : ou pricepemu, nu roma­nesce, cetesce maghiaresce!). Voiu spune si maghiaresce ; dar’ eu asia scia, ca atunci candu se face vreuna citata din orecare documenta originala, citatulu trebue se se faca chiaru cu cuvintele documentului (sgomotu, nu price­pemu). N’amu ce ve face , me ertati se ce­­tescu ? (cetesce, cetesce). Asia dar’ „locuitorii acelei tieri stau sub absolutismulu de moda noua. Acest’a dioru se dice nu numai in Ar­­dele, ci si in Ungari’a, si s’a dicu chiaru si in acest’a casa nu de catra romani, ci chiaru de catra maghiari si nu potemu nega, ca este ceva adevera in aceast’a asertiune; viitoriulu ne va arata si mai bine, deca si in catu siatemulu de astadi nu are nici unu pliu de absolutismu in sine. Se dice mai incolo in acestu artiolu , ce denumirea lui Mauritiu Konrad de comite la sasi este potroare. Si ce alta ar’ fi, candu sasii au dreptulu de a’si alege comite, candu aveau pe com­itele loru alesu si intaritu de soveranulu; apoi ca acesta actu ala guvernului intr’adeveru este octroare, s’a disu si in aceasta casa , o a­dicu chiaru deputatii sasi cari sontu aici. Se mai dice in acelu artiolu ca: „romanii antiunionisti argumenteaza asia : noi pre deputaţii romani transilvani din Pest’a­na i­ama recanoscuta si nu­­ recanóscemu nici de representanti ai pa­triei nóastre, nici ai natianei nóastre“. Acést’a dloru fara de a o dice artiolulu din „Federa­­tiunea“, o dice totu romanulu, — o dicu chiaru si insi si deputatii; ei suntu aici, intrebati’i, si nu credu ca me vom­ da de mintiuna. Dar’ este aci agitare in contra unitatii statului, sau con­tra ascultarei de autoritati? In urma dipe ar­­tielulu, „noi nu recanoscemu acestu dreptu nici la totalulu nomeru alu depotatilorn de tóate na­­tiunalitatile, alesi din Transilvani’a la Pest’a, pentruca nu recunoacemu valoarea legei potroate și am­atocratice după care au fostu aleși“ (ne­plăcere, sgomota). Eu dloru amu avutu onoare inca in anuiu trecuta a­dice totu aceste si chiaru in acesta casa. Scimu, ca legea — déca merita acesta nume — legea de alegere ce s’a adusu la an. 1848 in diet’a din Clusiu s'a a­­dusu numai ad hoc, adica numai pentru a alege cu grab’a deputați la diet’a din Pest’a ; aceasta lege s’a votata numai provisoriu si numai pen­tru casnii celu memorat acam, după care ea a incetatu de a mai fi lege ; dar’ si altmintre a­­cea lege n’a fosta sanctionata niciodată de prin­cipe. Acum, deca deputații ardeleni cari suntu astadi aici, s’au alesu totu după legea incetata cu totala odata, si nesanctionata nici odata de prin­cipe, spuneti’mi nu este aci potroare ? ce alta nume mai constitutiuDalu amu pote dar’ afiu pentru acesta actu­alu guvernului ? Mai po­­menes pe acelu articlu, ca de ar’da Dumaedieu cu Apor, presiedintele tablei din Ostorheiu, se fia pusu in pensiune, si alti vreo 7—8 din membri acelei table. Vedeti domnitoru acést’a o diou aitadi chiaru si diurnalele maghiare. Asiadar’ ce alta s’a disu in „Federatiune“, deoatu aceea despre ce se vede ca astadi li guvernulu s’a convinsa. Atat’a despre acesta articlu Jadecati acum dvastra, deca este aci agitare. Ce se tiene de alu doile articlu din Nrulu 28 ale „Federationei“, datata „Pest’a 2 Martia 1868“, acest’a este unu articla de fonda, care mai multa se ocupa cu politic­a esterna decatu cu cea interna. Nu voia face citare din elu, pentruoa veda, ca voi placa citatele romanesci (sgomota). Acesta articlu nu contiene nimica ce no s’ar­­ disu in articlulu ce mai susa l’amu analisato. S’ar poté dice ca este indreptatu contra uniunei. Cloru nu e lucru nou, ca romanii suntu cootra uniunei, ca­ci nu recunoscu uniunea de fapta complinită; eu inca o amu disu de ne­­numerate ori in acést­a camera si o amu dove­­ditu cu argumente si juridice si legali; se ab­­etragemu si dela aceea, ca romanii o dicu si voru dice totudeuna, ca cestiunea uniunei nu se poate deslega pana atunci, pana candu ei ca națiune nu vom­ fi representati in diet’a Ardea­­lului (sgomota), da, in diet’a Ardelului com­pusa pe bas’a representatiunei poporului, se abstragemu dela aceea, ca uniunea, seu legea uniunei precum s’a făcuta ea la an. 1848 , nu ara toate ceriuttele legali (sgomotu); se ab­stragemu dela toate aceste, si dela multe altele, cari se vede ca n’aveti pacientia de a le ascultă, dar’ se memo­rama numai doue fapte (se au­­dimu). Dvastra sciți, ca diet’a din Clusiu dela an. 1848 a esmisu din sinulu seu o comisiune regnicolare, care se lacre conditianile anianei; sciţi si aceea, ca diet’a tota dela acela ana din Posiona asemene­a esmisu o comisiune a ela­­bora si ea conditianile uniunei; — sciţi ca a­­ceste comisiuni s’au consultata si ia parte si ambe împreuna. Dar’ aceea inca o sciţi, ca aceste comisiuni pana in dia’a de astadi n’au sta­­verita, n’au elaborata acele conditiuni. Sciți mai incolo diora, ca si diet’a presenta inca a esmisu o comisiune in caus’a anionei Ardelaloi ca tier’a angareasca, dar’ aceea iaca sciți, ca ea n’a lu­crata nimica la ac­est’a cestiune. Acam ve în­treba, cum poate fi uniunea fapta complinită, canda inca conditiunile uniunii nu suntu ni­­cairi ? ele inca nu soata primite de catra par­tile contraenti ? Panemu, ca amu primita ceva in principiu ; punemu pe unu momenta, ca si uniunea e primita in principiu de catra toate partile interesate , se poate atonei opri o parte contraente, că despre conditiunile realisarei a­­celei principiu se nu si pota spune libero opi­­niunea ? Dar’ se nu uitamu mai incolo dloru, ca in­tre Transilvania si Ungari’a suntn cestiuni de dreptu publica. Deslegarea acestor’a o dorescu romanii ; deslegarea loru o ordina mai multe rescripte imperatesci ; asia este, că se tacu al­tele, rescriptoru imperatescu dela 25 Dec. 1865, dice lămurită, ca cestiunile de dreptu publicu intre Ardélu si Ungari’a au se se deslege ca luare in considerare a diferitelorn natiuni lo­­cuitorie in tiera (sgomota). Acam e lacra pre­­firesca, ca la deslegarea acestora cestiani de drepta publica trebue a se luă de basa diplom’a leopoldina, sancțiunea pragmatica si alte acte de nator’a dreptului publica, precum trebue a se luâ apoi in considerare acele legi, ce după schimbarea impregiurarilorn s’au adusu in fa­­voarea romanilorn, recunoscandu’i că natiune si asecurandare asaia limbei si libertatea religiu­­nei (sgomota). Ea asia crede, ca a’si dă opi­­nianea in privinti’a ast’a, este nu numai drep­­turi, ci erte detorinti’a fiacarui patriota bani. Acest’a o făcu romanii; acesta si nu mai inulta se face in articli incriminați (litreromperi, stri­gări , la ordine, la obiectu). Suntu la obiectu. Vreu a face propunere, suntu in drepta a o motivă. Trecu acum la articla din Nrulu 30 alu „Federatiunei“. Nici din acest’a nu voia face citări. Voiu face numai pucine observări, pen­­truca toate cate amu disn la articlale precedentu se pota dice si aci. Ca romanii sontu contra dualismului, nu trebae se o spună articli de diurnale, ca o spune fiacare inima de romano (sgomotu); da, o spunu acést’a toate celelalte națiuni ale imperiului, afara de nemți si ma­ghiari, caii prin sistem’a de astadi singuri au drepturi (sgomota), or’ ca milioanele celoralalte națiuni asia tracteaza, că si candu ele n’ar mai ecsiste nici după dreptu , nici după lege , nici după istoria, nici după fapta (sgomota mare). In astfelia de sistema apasatoria , ce pretindă, ce dorescu romanii ? s’audimu­ Ei­dicu , ca tienu tare la principiale si pretensiunile reepicate in adunarea nationale dela Blasiu din 15 Maia 1848. In specie ei ceru sastiensrea autonomiei Ardealului pe bas’a diplomei leopoldine eia sanc­­tionei pragmatice; ei ceru reactivarea aceloru articli de lege adusi prin amendoi factori ai le­­gislationei in dieta din Sibiiu dela an. 1863/4, prin caii se recunosce naţiunea romana de na­ţiune reguieolare , ai se asecura usulu limbei romane, si libertatea religiunei romanilor, p­­artiali acestia sancfiunati de Maiestatea Sa , si publicati si pusi odata in activitate; ei ceru convocarea dietei transilvane (igomotu, nu mai ascultamu). Nu va fi spre pagub’a dvóstra a le ascultă si aceste. (Ei! s’audimu dar’.) Ei ceru convocarea dietei transilvane, ca asia se se póata odata deslega si complană cestiunile de stătu, cestiunile de dreptu publica intre Ardélu si Ungari­a (sgomotu) , si se se póata aseanră autonomi­a Ardélului (sgomotu), da, se’si revin­­dice aotonomi­a macaro intr’atat’a, in catu o are Croati’a astadi (sgomotu). Candu dar’ romanii se punu pe bas’a sanc­­tiunei pragmatice, candu in articli incriminati inca se ie acést­a de basa la manifestările ce se făcu acolo, atunci unde este aici delictulu sau crim’a agitatiunei contra integritatiei statu­lui? (O voce: Si aici se facu agitari) Mi pare foarte reu, ca ne tieneti de agitatori, si mi pare si mai reu ca unele diurnale din cele subven­ționate, diurnale ce stau aproape de guvernu, no 232

Next