Gazeta Transilvaniei, 1868 (Anul 31, nr. 1-98)
1868-05-04 / nr. 35
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Dumincc’a. Se prenumera la postele c. r., si pe la Fai’a, candu concedu ajutoriele. — Pretinlu: Rpacini/ii Ifil/f 11 a in lefie DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er. pe 1 anu 10fl.pe Vi3fl. v. a. Tieriesternelefl. DlaMWVU 10,4 iilalll loUO« Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare pu-T. a. pe unu anu sau 3 galbini mon. sunatoria.blieare. MONARCHIE AUSTRIACA Transilvani’a. Brasiovil. Societatea dramatica romana a diei Mich. Psacali se afla in midilocala nostra. Pe temeiula documentelorn de drama produse de dn. Pascali pentru sine cu socia sa si pentru toti ceilalti membrii, auctoritatile locali ii detera concesiunea fara nici o dificultate pe unu termina de doua loni, adica indoita mai multa decat a crede dn. Pascali ca va petrece in Brasiova, de ande cageta a calatori mai departe si anume in unele cetati, pe unde se crede ca publiculu nostru va intempina ca plăcere pe Thali’a romaneasca. In pata pentru publicula de aici, apoi a patr’a di dopa re’ntoarcerea dlui Pascali laBacaresci spre a’si aduce societatea si familia, s’au si coapata mai toate locurile de Biedere susu si in partern pe calea abonamentului, remanendn aproape numai spatierile de statii pentru publicara care se va arata mai tardiu , intru atata , catu directiunea va fi constrinsa a mai dispune asiediarea catorva bance pentru familii, care s’ar intempla se viie din comunele vecine. Prima societate dramatica romaneasca, care a calcatu din Romani’a pe pamentulu Transilvaniei a fostu in anii 1863 et 1864 a doamnei Ta r d i ni. Pana atunci in Transilvani’a se vediusera numai representatiuni de diletanți, anume in Blasin intre anii 1833—1837 *), era in Brascovo incependo dela an. 1838 **) cu intreerimari pana la an. 1853. Tienta unica a dnei Tardini fusese numai Brasiovulu. Din contra dn. Pascali este determinata a calatori cu societatea sa in orisuri verei si la alte orasie mai mari, pe unde dram’a romaneasca va fi ceruta si bine vediuta. Din aceasta causa ne simtimn indatorati a impartasi on. publica oaresicare date despre repertoriala dini Pascali. Nainte de toate premitemn, ca artistain nostri a depărtata din repertoriula sen tota ce se numesce farsa si burlesco, seu asia numite piese locale, frivolități adunate din presa cea mai ordinaria a vietiei. Frumosulu si patrioticiilo «eu scopu este : a infaciosia publicului dramaturgi ’a dopa tote regalele artei si mai multi din punctuli de vedere ala omenimei întregi, decatu din altele particulari si provinciali, pentruca ceea ce este morala, virtute si adeverata nobilitate la alte popoara, treb ne se fia si la romani, era ceea ce este contrarium virtutei, adica vitiuni, crima si toate neajunsele omenesci si pe care teatrule are chiamarea de a le descoperi si corege, vom fi si vom remane toti acelea in toate timpurile ei la toate poporale. Renumele de artista si serioasele studia de dramaturgia pe care le facuse du. Pascali in Parisa in carsa de cativa ani, garanteaza publicului nostru ajungerea sosu atingului soopni spre deplina multinmire a tuturora cati semn pretici a r t ’a. Douasprediece drame si 13 comedii comprnu repertoriula destinatu pentru publicula din Transilvani’a si Ungari’a. Mai multe piese nici ca vom avè locu, inse nici ca s’aru puté produce altele cu succesu de armen, din causa ca din societatea dlui Pascali au remasu mai multi membrii in Bucuresci, ceea ce pentru astadata nici ca se putea astfeliu , pentruea toti inceputulu este greu. Dumineca in 17/5 Maiu se va represents pentru antei’a ora pies’a: „Orbulo si Nebun’a“, drama in 5 acte, tradusa d. D. Millo si D. M Pascali, jucata pe teatrele cele mai mari din Franci’a; ora Marti in 19/7 Maiu se va juca pentru antei’a ora pies’a: „Gărgăunii“, sau „Necredinti’a barbatiloru“, comedia in 3 acte, tradusa de D. M. Pascali, jucata pe teatrale imperatescu din Pariau, din Vien’a si pe toate teatrele cele mai mari ale Europei. Celelalte piese din repertoriu sunt: Drame, Idiotulu. Prisonierulu din bastila. Sermanulu musicantu. Ea este nebuna! Dalil’a. Martirulu familiei. Fericirea in nebunie. Tat’a mosia. Cersitorulu. Copilulu Greciei. Visulu anni romano murinda. Comedii: Nevast’a trebue se’si urmeze barbatulu. Unu pacharu de cesiu. Strengarulu din Parisn. Femeile care plange. Pianola Beitei. Femeile limbate. Barbatula veduvei. Uitate dar’ nu te atinge. Nu e lumi fara focu. Pricopsitii. Nóaptea unei stele. Bel’a Romanitelorn — *) Diletantii era numai seminaristi. *) Sub conducerea profesoriloro de atunci, lia concordatii. In tierile locuite de romani sciinti’a legiloru bisericesci s’a pututu considera pana inainte cu cativa ani de con privilegia numai ale unui numeru prea miou de oameni, — unu adeverata mono polo. De aici si nu numai din natur’a despotismului de diece ani se poate esplica impregiurarea, ca in an. 1855 glotele priviră si primiră concordatulu austro-romanu ca si o curiositate adusa doe ece din care parte a lumei, pentruca se se mire lunea de ea. Nici pe timpulu incheierei concordatului, nici după aceea nu a fostaertata nimenui a reflecta pe publicu la urmările acelai concordata. Dela 1861 inse se nadira cele mai feliarite sudalmi asopra concordatului, fara ca totuși cei mai mulți se’si poata da cuventu, pentru ce’lu suduie. Aceasta s’a vediuta chiar si in publiculn nemtieson de preste Lait’a. Intr’aceea pana la 1866 multi publicisti au siedinta in temnitta din pansa concordatului. Se pare apoi ca a fostu reservatu anului 1867/8, pentruoa se reverse lumina de ajunsa preste acela acta ametîtoriu de minti si turburatoriu de spirite. Aceasta lumina a fostu cu atatu mai dorita si mai binefacatoria, cu catu ca publicula monarchiei austriace ajunsese ca se vedia inca si pe ierarchiile aceloru confesiuni care sndnn mai amara concordatala, maimntiandu articlii Ini si aplicandu’i acasa la ele cu toata rigoarea si adesea chiaru cu midiulope brutale. Pentru ce este periculoan concordatur au-stro-romanu? Aceia carii au cititu fia si numai desbaterile parlamentari din estimpu andite in Vien’a, cam ei lucrările conferintiei catolice din Alb’a Iulia tienute in Februarin, isi vom fi date ei insii de multa respunsulu ; era pe aceia carii n’au citita nici macarn atata, sau ca din nefericire au intrelesu prea pucinu din cate au cititu, ii vedi iaca si astadi staudu ametîti si miranduse, ca ce se fia acestu strigata larmosu asupra bietului concordata. Cei mai multi esplica acelea strigări ca o vrasmasia asupra catolicismului si a ierarchieloru, candu totusi ele sunt îndreptate numai asupra factiunei cunoscute sub nume de ultramontanismu. Ei, bine, si ce se intielege prin ultramontanismu in biseric’a apuseana ? Se intielege aceea ce se dice in biseric’a anatolica fanariotismu, era in cea ruseasca cesaro-papismu. Precum rusii au naliatu pretrarulu la rangu de patriarebu, asia ultramontanii mai alesu in conciliulu tridsutinu ei de atunci incace s’au incercatu a face din papa imperatui si rege preste toti imperatii si regii. Asia ultramontanismula se poate defini: incarnatiunea despotismului celui mai pronunciari; era apoi concordatul, asigură pana ciialalta cosecutarea unei eerii lungi de mesmre absoluthtice, cum dicu, poi.v-uentru popora si pentru particulari. Sa ,nutre acesta tesa si de catra noi, ci asia dnp ’a vediuta dedusa de catra unu dr. de teologia in „Presse“ din 11 et 12 Martiu a. c. Noi inse vomu atinge pentru angustimea spatiului numai cativa articlii de ai concordatului. Articlii 124 asigura episcopiloru si archiepiscopiloru preoţi potestate multa mai cumplita decatu an cei mai mari generări preste ofîcirii subalterni. Este adica un’a lege, in puterea careia archiereii precum se dice „ex informata copacientia“ potu strămută, pedepsi pe preoți chiaru si cu depositiune totala , fara ca se fia datori a’i da in judecata si ale arata caua’a pedepsiiei loru, ci numai pentruca asia le dicteaza consciinti’a preasantiiloru sale. Unu denunciantu interesatu, unu intriganta, una inimica personala, unu lingatoin de talere si opresce preasantiei sale cate ceva despre parintele Avacumu si mai multu despre părintele Pachomie. In o zi frumoasa par. Avacumu primesce ordonantile de strămutare la alta parochia in o distantia de 50 milori, era p. Pachomie este citata la scaunu si iachisu pe 1 luna seu si unu anu. Aceasta este mai multu decatu legea marțiala. După legile militari deoareci acusatu, esci si datu in judecata, unde se’ti cunosci pe acnsatoriulu si se te poţi apara. Ex informata conscientia nu incape nici unu felia de aparare, ci preoţii au se tremure di si nópte de frio’a archiereiloru, precum tremura scolareii de frio’a nuieleloru. Totu după sosu citatii articlii episcopii au dreptulu de a înfunda in capitala oii pe cine vom vrea ei; apoi spinni este, ca canonicii sunt de regula si membrii ai consistoriului, carii inse n’au nici ana vom decisiva, ci numai consultativa, adica: episcopala asculta opiniunile loru, niciodată inse nu este obligata a le respecta. Asia fiacare episcopu in dieces’a sa este suverana absoluta, ele poate face orice va afla cu cale si nici chiaru atatori n’are se’mu controleze *). Ei, dara apoi vine artic. 10 , carele tocma asia apasa asupra episcopilorn, precum apasa acestia asupra clerului. Dupa doctrin’a ultramontanismului episcopii sunt numai capelanii papei; asia ei au se se misce numai dupa cum se misca sprincena papei. Acelasi artic. 10 eforma drepturile bisericei greco unite si anume cele coprinse in canoanele 14, 15 si 16 dela Calcedonii. De aici inca se poate esplica foarte bine, pentruee repaus, mitropolitu Alecsandri Siulutiu prinsu odata in punsa prin propri’a sa subscriptiune, ori cată s’a încercata , nu a mai putut face nimicu io favoarea bisericei sale, pentruca totadeauna i s’a disit : „taci schismaticule“. In concordate se garanteaza sinode provinciali si diecesane. Ce? Se garanteaza? Da, cu rezervationea jeanitica, adica deca va afla papa cn cale. Pentru ea afara de concordata mai ecsista si instrucțiuni. Apoi Boannomi Romei nu afla niciodată cn cale. Ce e dreptn inse, ca nici regimele padinte no voiă se audia nici odata de sinoade, ci caută totu feliulu de preteste de nimiou, pentruca se le amane ad Calendas graecas. Ve aduceţi aminte de ana orticin nevinovatii ala dini Ioane Negrutin publicata in Gazeta, pre candu cuviosi’a sa era protopopu in Crisin. Sciţi cum a luata de naşa comitele Than că ministru alu culteloru pe mitropolitulu Siulutiu pentru aceln articlu. „Nu mai avemu trebuintia de inmultirea unitiloru intre romani, ca ei sunt despărţiţi dejă tocma *) Pana la concordata in consistoriulu episcopiei Fagarasiului se păstrase din vechime votulu decisivu alu membriloru consistoriului asia, ca fiacare membru avea unu votu decisiva, era episcopulu avea doua. Ce ioriurintia va fi avutu concordatulu asupra acelei întocmiri vechi, nu mai scimu. —