Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-01-03 / nr. 1
Gazet’a cue de 2 ori: Mercurea si Dumineca, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe */* 3 fl. v. a. Tieri esterne 16 fl. v. a. pe unu anu seu 3 galbini mon. sunatoria. Amnin XVVIII. Se prenuruera la postele c. r. DD. corespondenti. — Pentru Tacs’a timbrala a 3C* er, de blic , si pe lan serie 6 cr. * fiacare pu-Br. 1. Brasiom 1513 Ianuariu 1870. MONARCHIC AUSTRO -UNGARICA. Transilvani’a. ISrasioU 13/1 Ianuariu 1870. Cu aceleasi simtieminte, doriniie si aspiratiuni, cu cari amu pasitu in anulu trecutu, intramu si in anulu 1870. Amu simtitu atunci, ca suntemu ignorati, umiliti si drepturile noastre suntu calcate; amu doritu, ca anulu ce au trecutu se ne redice din starea de eloti, se ne vede drepturile posiediute; amu asteptatu la impacarea nationalitatiloru spre fericirea patriei, amu aspiratu pentru scopulu acestea la una perfecta contrelegere si solidaritate intre noi, fiinduca amu credintu, ca numai asia vomu poté pasi cu demnitate cu naţiune facia si cu naţiunile patriei. Mai nemicu din ceea ce amu asteptatu dela densulu nu ne las, dreptul eredire anulu 1869 ! In locu se fimu recunoscuţi in drepturile nóastre, se fimu reabilitaţi in onóarea nóstra naţionala politica, amu fostu inca mai multu ignoraţi si tractati preste pitioru de catra antagonii nostri politici. Una inse totusi ne a adusu anulu espiratu si acéstea este prima aurora a unei concordia si solidarităţi nationale politice, intielegemu conferinti’a din Mercurea si resultatele sale politice. — Departe de a crede unoru temeri, ca adica se ar’ fi aflatu óameni slabi si servili, cari si ar’ fi ecsecutatu activitatea loru pentru pasivitatea romaniloru la alegeri înaintea regimului maghiaru cu cuventu, ca ar’ fi lucratu in interesul acestuia, departe de a crede, ca in sirurile natiunei romane se voru mai afla inca de aceia cu mintea sanetoasa si cu anim a la locu, cari se mai creda promisiuniloru amagitorie, suntemu in deplina convingere, cumca astadi natiunea din Transilvani’asi este chiara despre atitudinea, ce trebuie se ie si in anulu viitoriu. Dupace toate națiunile imperiului austro-maghiaru astadi pretindu cu una voce energica autonomi’a si drepturile sale, națiunea romana transilvana nu poate se fia cea din urma, care se pretindă pentru sene egal’a indreptatire nationale politica ce i se cuvine intre marginile imperiului acestuia. Nu se poate, ca una națiune atatu de numeroasa, ca cea romana, se devină prad’a unei politice egoistice si se sierbeasca cu materialu binevenita planurilor si mai egoiste, candu ea se simte a fi unu factoru constitutivu in statu si ca atare da dovedi destulu de pipăite. Situatiunea devine totu mai critica. Una mişcare ne mai pomenita se manifesta pretotindenea in sirurile naţionali. Era de aşteptata, ca dualismulu va produce resistinti’a tuturoru natiuniloru scurtate in drepturile sale. Opositiunea in Translaitani’a a si reportatu una învingere. In urma pusetiunei, ce a tienutu natiunea cecha, polona, slovena etc. s’a escatu una crise ministeriale in Vien’a, care, catu de curundu va trebui a se resolvi in favoarea impacarei nationalitatiloru. — Desi acest’a crise se au amanatu pre catuva timpu, suntemu cu toate aceste tare in credintia, ca ce s’a amanatu nu s’a delaturatu. Totu asia suntemu perfectu convinsi, cumca inaugurarea unei politice amicabile nationalitatiloru in Austria nu va poté remane fara reflecsii si asupra politicei din Ungari’a. — Toata lumea recunósce adeverulu, după care regatulu nostru nu va ajunge nici odata la una sin consolidare si intarire duratoria, pana candu va avéa de mal contenta majoritatea precumpanitoria a locuitoriloru sei. Indesiertu se voru impulpa barbatii de statu maghiari a crea prin fortia din sânge romanii si slavu unu corpu maghiara; moritoriloru nu leeste datu a se luptă in contra elementeloru si óameni ca si noi suntu si aceia din areopagulu din Pestea si, silesca-se catu se voru sili, poterile loru se voru margini acolo, unde spiritulu nationalu le va contrastă. Spiritulu nationalu nu lipsesce nici romaniloru nici slaviloru din Ungaria si acestea ne mangaia forte. Una doriniia avemu numai, ca in venarea scopului luptei nóstre politice se ne alaturamu fara esceptiune umeru la umeru desbracandune de orce singularitate si ambitiune, care dela 1865 incóce pana mai eri — cu consecintiele loru — facea se creda lumea austriaca si Europa intrega, ca romanii suntu multiumiti cu starea tierei si a natiunei loru, sub constitutiunea maghiara. Astadi vise multiamita diuralisticei, care ne a sustienutu si in Austri’a si in afara, nu este unulu, care se mai creda, ca romanii suntu deakisu. Gratia luptatoriloru! Ni se scrie din Vien’a, cumca in cercurile nationali de acolo — este mare mirarea, cum romanii din Transilvania, cari pretendu a nu fi multiumiti cu starea loru presenta, totu si nu manifesta mai cu nici una ocasiune acest’ nemultiumire pre calea legale constitutionale, care se crede, ca nu le este de totu închisa. Noi din parte ne intielegemu prea bine acest’a mirare si suntemu tristu convinsi de aceea, ca deca natiunea romana cu intregu nu va pasi cu orice ocasiune energica pentru drepturile sale, ea -si va perde recunoscerea natiuniloru conlocuitorie atatu, catu si a natiuniloru esterne. Deca prin urmare mai avemu vreo dorintia pentru anulu acestu viitoriu, acea este, ca romanii transilvani, cari aspira ca națiune la deplina recunóscere din partea celorulalte natiuni, se se reculega in momentulu supremu si pasindu pre calea cea singura mantuitoria si practica a Solidaritatei politice, se se incorde din respoteri a-si recastiga respectulu si stim’a cuviinta înaintea lumei întregi. Acést’a se poate numai atunci, daca partit’a naționala romana din Transilvani’a“ se va organisa mai bine ca atare si va continuă seriosu si energicu lupt’a constituţionale pentru patria, dreptu si naţionalitate cu orice ocasiune. — genunchii pitioreloru pana la degete, ganjescu cotele detrase si asia tragu pe sub genunchi si cotele maneloru unu resteu sau o cada de sapa, punu langa elu unu ciuberu de apa si unu fune in semnu, ca merita a se arunca in apa si a se spendiura cu funea, ilu tienu asia pana candu nu se simte vreo 8—10 ore; apoi mai incolo aplica pedepsele dictate. Asia a legatu fidilesiu judele comunale din Tusiu din mandatulu solgabirdatulu (judeciului de cercu) pe unu Mânu Iosifu din Tusiu , pentruca a furatu unu stupu. Mediulu de tortura „cauciuca“ e, ca pe omulu suspitiosu lu prindu, lu desbraca de vesmentele de susu, precum si de camesia, apoi in pelea gala cu unu corbaciu cu patru (4) plesne atatu lu bate adjunctulu si pandurulu, pana candu improsca sângele asia, catu dupa ce se usca trebuie taiate bucățile de pele cu forfecele. Una canciucare astfeliu s’a intemplatu inUliesumare la inceputulu lunei acesteia, unde dintre vreo 30 oameni detienuti au canciucatu — vreo 11 — pandurulu, unu secuiu, si d. adjunctu Trucza András. Fiindu de facla si maria sa d. solgabirau Siko Lajos, firesce, ca pe rondu i au bagatu in curtea d. Desy Sándor, desfatanduse in canciucare, cu imperatii Romaniloru la amphiteatre. Ambe aceste media de torture suntu aratate la locurile competente, precum si folosirea loru, speramu, ca voru avé resultatu doritu, deca mai e simtiu de umanitate. — Pe candu inalt’a dieta, petrunsa de spiritulu timpului etc. se straduesce a sterge si pedepsele trupesei, éca solgabiraele de ungurii aducu iu viétia legate in fidilesiu si canciucare etc.! Te rogu Die Red., a da acestu adeveru redigeatu publicității. Despre adeveru ieau orcandu respunderea pe mine. Amu vediutu cu ochii pe unu fiiu alu lui Durducu Petre, pana candu mamasa i a taiatu imflaturele de pele redicata de bataia corbaciului.“ — Indesiertu se si făcu legile, deca si atari Pasi mici n’au simtiu de umanitate la ecsecutarea loru, mai vertosu, candu le cade cate unu Durducu in mana. — Dreptu nationale! — Biblioteca Judeţeană AST P1137 Din caiupi’a Transilvaniei. Torturi constituţionali. In momentele, candu se bucina in Europ’a, ca libertatea constituţionale in Ungari’a se prinde de mana cu ceea a Marei Britanie, pre candu in diet’a din Pest’a se vorbiea de desfiintiarea bătăii corporali, or’ cas’a de susu află de tempore a o sustiene pentru nenobili, pe atunci se ecsercitaza si torturi si crudimi etnice, prin unele locuri! Asia ne scrie unu bravu domnu, proprietariu in Sangiorzulu din Campi’a despre modulu torturii: „In campi’a Transilvaniei in cerculu Ormenisiului s’au introdusu prin solgabireatu daue media de tortura. Unulu e legatu in fidilesiu, celealaltu, cunciuca. Legatu in fidilesiu e urmatoriulu. La individulu prinsu ei lega cotele maneloru cu una fune (streangu) indereptu sucite manele laolalta, ilu depunu la pamentu cu pitiorele legate in lantiu; apoi prin manele legate tragu Sighisior’a 19/31 Decembre. (Afaceri scolarie, lucruri metafisice, des si organisarea besericesca.) Resultatulu conferintieloru din 22 Septembre si 24 Octobre c. v. tienute in Sighisiar’a întrebi scolari (vedi Miz. Trans.“ Nr. 93) au provocatu necesitatea si a unei a trei’a conferintia, care s’a tienutu in 3 Dec. c. v. După sunetului Gaz. Transilv.“ Nr. de susu unii din preotimea noastra, sarea pamentului si lumin’a s’au tienutu, cu ocasiunea conferintieloru din 22 Sept. si 24 Oct. strinsu la intielesulu sântei evangelie, pre care o lege poporului, ca »multi suntu chiamati, dara pucini alesi.“ Atari preoti au doveditu si la conferinti’a din 3 Dec., parte prin absentare, partea din cei ce s’au infaciosiatu —* prin patienti’a sa stoica in in* diferentismu, ca suntu intru adeveru demni de chiamarea sa. Cu tata acesta indiferentia si nepăsarea sarei pamentului si a luminei lumii — o caracteristica a respectiviloru, ipsissima verba a unui asesore de scaunulu protopopescu, »ca pre romanu se nu lu scoţi din prostia(!?), daca vrei se fiu fiiu alu imperatiei ceriului“ — totuși sau efeptuitu mai multe conduse de însemnătate in trebi scolarie: ducerea uniforma a diurnaleloru de incursiuni si erogate scolarie in tóate comunele, asternerea listeloru de lenevire in finea fiacarei lune la diregatori’a politica, denumirea unei comisiuni centrale scolarie, aratarea la diregatori’a politica despre introducerea didactrului si rogarea pentru asistenti’a la încasarea acestora incursiuni in casa de necesitate etc. etc. Fara privire la aceea, ca aceste conduse s’au adusu prin aclamatiuni, totusi unii preoţi „chiar