Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-04-22 / nr. 31
Vedi, ca te ai instelatu, candu ai scrisu, ca „corespundintele betrauu ,si intreleptu n’a vediutu, n’a auditu, n’a cetitu ne mic’a!“ Se -ti spunu un’a, despre care nu vei fi auditu dta pre lunga ta ta iscusinti’a ce ti o atribui. Unu magnatu are care din Pest’a audiendu despre intentiunea teneriloru din Pestea a disudă, romanii voru putu face teatru, ca au óameni bogaţi in simululoru, pre-sci, acestia potu da cateva sute de mii pentru teatru! Vedi magnatulu acesta inca voiesce binele natiunei romane mai multu, ca eu ase de romanii banii pe teatru, lasa scolile, crescerea poporului in scirea lui Dumnedieu! — E cunoscuta libertatea Mociovesciloru intru înaintarea culturei natiunei romane, prin ajutorarea unui numeru mare de studenți romani, dara că se aiba voie a da sute de mii pentru teatru, ast’a mai ca nu se poate crede, candu ar’ avea voia a jertfi sume asia mari, credu ca le-ar’ da spre alte scopuri mai necesarie! Spune -mi tenerule afara de Manesci, cari dintre romani mai dispunu despre sute de mii? Era fara astfeliu de patroni nu vei avè teatru nici in 40 de ani! intielegu teatru, care se fia spre onoarea natiunei nu spre batjocur’a ei, seu de insulu lumei! Ba! ferit’o Dumnedieu! Eu nici odata nu amu credintu, ca foile redactate de romani teneri suntu spre desfătarea mea, — precum cugetista! Nu, din contra amu avutu ocasiune destula a esperiă si a ie convinge, ca acele nu numai nu lucra spre desfătarea nostra a celoru betrani, ci pare ca si-au propusu de scopu principalu a nemici înaintea opiuiunei publice reputatiunea, a dedipsi caracterulu, a strică numele tuturoru (betraniloru), cari nu asculta de doctrinele loru si nu se făcu sclavi vointiei loru. Dela astfeliu de oameni nu amu asteptatu nici candu veneratiune seu respectare, dara nici ca poteamu apretiu lasecurarea tenerului, despre „venerarea si respectarea betranetieloru nóstre“, pentru ca cu fapt’a a aratatu totudaun’a contrariulu, si si in prelectiunile sale in cari face acest’a asigurare se demintiesce pre sine insusi! Altfeliu nici ca avemu vreo lipsa de veneratiunea sau respectulu lui, pre cari numai atatea le amu pute apretiui, pre catu ne pasa de despretiulu lui! Da tenerule b.! „In senibus consilium“ și după cum dice romanului „e bunu betranulu la casa“ asia s’a credintu pana acuma si asia se crede si este si astadi la toate natiunile. Barbati, betrani, cari au avutu timpu, modu si ocasiunea-si adună cunosciintie practice, a esperia, a cunósce calile cele mai bune spre a ajută, imbunetati, a aplică in pracsa cele ce au invetiatu in scoala etc. astfeliu de oameni se punu apoi si emitu cate una idea salutaria si se adopera a o realisă ajutandu si cu fapt’a nu numai cu vorbe emfatice si tenerimea li vine intr’ajutoriu facandu numai propaganda pentru lăţirea ideei emise de betrani. Naţiunea romana inse este intr’o stare cu multu mai fericita, intr’o pusetiune de invidiatu. — la noi s’a intorsu masin’a lumei! In sinlu natiunei nóstre suntu astadi teneri, cari inca studieza, dara astfeliu de genii, catu ei potu dă suaturi si invetiaturi betraniloru; ei suntu cei mai practici politici, diplomaţi, cei mai iscusiţi teologi, cei mai rutinaţi jurişti, cu unu cuventu totu, la ce numai póte aspiră unu barbatu, ca va ajunge după una serie lunga de ani de esperiintia! Noi le avemu tóte in tenerii noştri din Pestea (onoare celoru caroru li se cuvine) catu se te miri, cum de totuşi naţiunea nu si-a potutu eluptă una pusetiune mai buna!? Tenerii noştri (cativa) de aici voru se conducă destinele natiunei nostre, ei emitu idei (nerealisabile) dara betranii suntu datori a subministră banii că se se pata realisă; — aici s’a aflatu petr’a intieleptiunei, prin care națiunea romana cu o singura săritură -si ajunge culmea culturei si a fericirei, (numai betranii se-si jertfasca unic’a comoara!). Nu suntemu noi betranii de invidiatu? se stamu numai cu manile in sioldu — vruiu se dicu in buzunariu — si noi vornu ave toate ce dorimu! tenerii voru ingriji se nu remanemu fara idei! Asia vei fi cugetandu die teneru b., ca sta lucru intr’adeveru! dar’ erta me seteintrebu: sunteti dvóstre in stare a arată unu singuru resultatu ce au adusu ideele emise de dvóstra? Cari suntu acele resultate ? si de ce nu inaintamu, daca sunteti dvastra cârmacii? Ei! Die nu e destulu a strigă, trebuie pusu si umerulu! Asia dara pentru acea nume poti cita uumieră intre cei, despre cari se dice: „in senibus consilium“, pentru ca nu mi amu implenitu datoriuti’a cu blandetie si seriositate, ci intr’unu tonu vatamatoriu si insultatoriu arau afirmatu, ca aplausele tenerimei au fostu frenetice“. Curiosu! Drascu judecă si despre tonu, candu e vorb’a numai de o espresiune, de unu cuventu. Espresiunea „frenetice“ te a vatamatu dara? si espresiunea acést’a strigi in gur’a mare si-ti impli prelectiunile de espresiuni că tereitori, servili, consiliariasi etc? te faci a nu sei, ca „frenetice“ nu e vatamatoriu, te faci a nu sei, ca in diurnalele de dincolo de Carpati nici ca se intrebuintieza espresiunea „entusiastice“, ci numai „frenetice“ si totusi te ai aflatu vatamatu, dta care atata ai invetiatu si cetitu? intr’adeveru me mirul Ei dar’ ar’ fi vrutu ca corespundintele betranu se se apropie de dta cu fric’a lui Dumnedieu, cu credintia (in infalibilitatea dtale) si cu dragoste! si se cera permisiune cu tata umilinti’a ca se poata scrie cu u m o ru! ? Ca si candu despre comedia ai putea scrie fara umorul Seu ce? dara neci umorulu nu ni e ertatu daca acel’a nu va face dloru dvóstre plăcere? Indesiertu ve arogați acest’a controlat, ca aici nu ve veti ajunge scopulu nu v’ati gasitu oamenii. Da! Sciu bine tenerule b., ca dta cu cativa colegi ai dtale sciti da si suaturi betranului corespundinte; sciu inca si mai multu, sciu ca sciţi da si invetiaturi celoru betrani, si sciţi si dispretiui, ba ce e mai multu, ve puneţi si judecători asupra fapteloru loru, ei si judecaţi acuşi pentru crim’a de naţiune, acuşi pentru crim’a de lesa autonomia — a patriei si a besericei — si mai sciu eu pentru ce feliu de crime si delicte, — asia catu mai toti barbatii romani, cari au cutediatu a se ivi pe scen’a — (nu a teatrului naţionalul — ci a vieţii publice) suntu deja sententionati, de catrateneri si deca ar’ depinde dela vointi’a loru, ar’ fi pana acuma si espatriati cu totii, numai ca se aiba tenerii din Pest’a (cativa) mana libera! Ei! da frate tenerule vei fi auditu de povestea cu pastoriulu si cu ciurd’a? Dar’ ce vreai dta cu suatulu ce mi lu dai, ca adica „se nu condamnu una idea singuru numai pentru aceea, ca e sustienuta de teneri.“ Unde ai cetitu dta, ca eu numai pentru acea amu combatutu (nu condamnatu precum scrii dta) ideea infiintiarei (grabnice) a unui teatru nationalu, pentru ca acea a fostu sustienuta de teneri? Vedi! fii bunu mai citesce unadata ori din Nr. 17 alu Gazetei ori din 29 alu „Federatiunei“ argumintele, audi argumintele aduse prin mine spre a arata, ca de presentu si in venitor riulu celu mai de aproape nu se poate realisa ide’a infiintiarei unui teatru, nu a unui fondu teatrulu, — (pentru ca acest’alu poti in-H fiintiu in totu minutulu. Întrebarea va fi numai catu de mare va fi si te vei pute convinge, ca eu nu singuru numai pentru acea amu combatutu ide’a i. t. n. pentru ca acea a fostu sustienuta numai de teneri, ba nici ca amu adusu nicaire in corespundinti’a mea înainte ca argumentu in contra ideei acea impregiurare, ci in enararea decurgerei sau desvoltarei ideei si a conferinţei amu amintitu ce e, si a fostu fapticu. Dta dara ai vroitu a mistifică lucrulu, ca se poţi emite unu suatu pre sem’a betranului corespundinte. Se fiţi dvastra teneriloru catu de intrelepti si se abondati catu de tare in suaturi, acea totusi nu -mi veti pute dovedi, ca aceea ce ati scrisu in „Familia“ (vedi Niii 29, 30 an. tr. Nr. 3 si 7 a. c.), precum ca: 1) infiintiarea unui teatru nationalu — nu a unui fondu — e cea mai ardente necesitate! 2) ca fiacare minutu perdutu invalve daune imense, ca 3) fiacare secundu perdutu produce daune regretabile, — ca 4) in scurtu timpu se va redica templulu Thaliei romane in Austria, ca 5) grabnic’a realisare a infiintiarei unui teatru nat. e posibila — aceste idei le amu combatutu eu, seu după cum -ti place a scrie, aceste idei le-amu condamnatu eu, era lin ide’a teatrului nat, in sine, care intr’adeveru ar’ fi sublima, dar’ numai candu s’ar puté si realisa) si le combătu si acuma, si le voiu combate totudeun’a chiaru cu periclulu de a mi atrage si dispretiulu „Federatiunei“ nu numai alu „Familiei“ si chiaru cu per dulu de a audi din organulu „Federatiunei“ mai frumóase espresiuni cu cele ale „Familiei“ „decadintia poltroneriei“. Le voiu combate pana atunci pana ce nu vomu avé scoli de totu feliulu, si nu vomu avé clas’a cetatienésca (bulgarime, la Iorasie), cari se poata si sustiené teatrulu, pana atunci ajunge a ne împrumută dela frații noștri, ori multu a începe cu subvenționarea seu stipendisarea teneriloru, cari s’ar consacra artileru frumoasa, a tat’a totu, mai multu nu, inca nici in 30 de ani! necum se fia totu minutulu seu plane totu secundulu perdutu impreunatu cu daune imense ! Dar’ ce se mai perdu vorbe? candu insusi autorulu ideei inf. teatr. nat., care in Nr. 30 alu Fam. an. tr. a fostu otaritu si loculu unde se se redice teatrulu, unde se se tiena bibliotec’a teatrului, garderob’a etc., cine se vina se ne conducă teatrulu nostru etc. (omu betranu, nu teneru) — acuma după ce ra’a combatutu grosavu pentru cele ce amu scrisu in contra grabnicei înființări a teatrului, — acuma recunosce si elu (— vedi Nr. 28 alu „Federatiunei“), ca inceputulu se se faca mai curendu si apoi preste 30—40 de ani se pote „ca teatrulu va fi infiintiatu“ — (pe atunci anevoie crede, ca va mai trai Milo!), ca „nu e vorba de a redica teatrulu, ci numai unu fondu“, — ca „trebuie se facemu odata inceputulu, ca altfeliu niciodata nu se va realisa“ etc. (Fam. Nr. 14) candu asia dara insusi autorulu ideei inf. teatr. nat. se multiumesce acuma numai cu unu începutu, care se aiba fine preste 30—40 de ani, — si nu se mai teme, ca „totu secundulu perdutu va produce daune regretabile“ numai e de lipsa se demustru, ca aceea ce a vrutu elu dela inceputu (Fam. Nr. 30 au. tr.) a fostu numai gluma copilaresca! ori o — Me bucuru, ca a venitu si elu la cunosciintia, ca nu e asia usioru de a realisa una idee a cea emisa de elu! — (Va urmă.) Reflecsuiuni asupra starei politice si sociale a romaniloru din Bucovina. (Capetu.) Intr’adeveru trista si diplorabila este starea romaniloru din Bucovin’a si cu catu ea este mai trista cu atatu este si mai esecrabila indiferinti’a si lips’a totala (?) de simtiu nationala alu aceloru, cari suntu chiamati a conduce si a veghia preste sartea loru. Poporulu este lipsitu de instructiunea cea mai simpla. Elu nu -si cunosce interesele sale de locu si nu are pe nimenea, dela care se cera consiliu. Scólele poporale reu frecventate si cu totulu in man’a clerului si a regimului, lipsite de spiritulu nationalu si espuse influintieloru desnationalisarei, prin germanismu si panslavismu. Clerulu coruptu de susu si pana diosu, vendutu pe diumetate rusiioru, pe alta diumetate regimului tr. austr. ? Interesele besericei rom. su date uitării seu reu conduse. Fondurile relegionarie administrate ca vai de ele. Interesele loru distribuite spre ori si ce alte scopuri, numai nationale — nu împărțirea stipendieloru lasata cu totulu in man’a arbitriului si a nepotismului. Nici unu gimnasiu macaru, desi regimulu le au concesu doua. Contingentulu ce populeza gimnasiele din Suceav’a si Cernăuți, recrutatu in majoritatea sa din elementele neromane. Scoal’a reala din Cernăuţi, frecventata de nepoţii lui Israilu, cari apoi preste cativa ani, voru pune mana pe negotiulu, industri’a si manufactur’a Bucovinei. Jurisdictiunea si magistratur’a in man’a strainiloru. Inteligenti’a desbinata in partite politice, care de care mai opositionale in contra celeilalte, tóte(?) laolalta iise nenationale. Deputati ce representa elementulu romanu in senatulu imperialu din Vien’a (cu esceptiune?) servili regimului pana la ingretiosiare, fia acela parlamentariu seu despoticu. Aristocrati’a, care parte mare nici nu scie romanesce, cosmopolita de susu pana diosu, incependu dela primulu conte si pana la celu din urma parveniti. Junimea incepe a seraci, uita limb’a natiunei Sale. Spiritulu ei incepe a lua directiuni false si sentimentele i se corupa. Vine romana de acasa si se reintorce cosmopolita si infectata grosu de germanismu si de principiale unei civilisatiuni reu intielese. Rare suntu esceptiunile, mai rare decatu si grecii albi. — Opiniunea publica este dominata si condusa prin organulu oficiosu alu guvernului numitu „Czernowitzer Zeitung“, si redactatu de unu profesoru germanu dela gimnasiulu din Cernăuţi. Organele polone si rusesci se inmultiescu pe de ce merge, facandu propaganda si preparandu terenulu pentru panslavismu. Publiculu cetitoriu se ocupa cu cetirea a ori si ce feliu de diurnale politice si literarie, numai romanesci — ba. Foi’a societăţii bucovinene pentru cultur’a si f înaintarea poporului romanu, abia se sustiene prin I subventiunea fondului societăţi, de orace publiculu