Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)

1870-04-22 / nr. 31

Vedi, ca te ai instelatu, candu ai scrisu, ca „corespundintele betrauu ,si intreleptu n’a vediutu, n’a auditu, n’a cetitu ne mic’a!“ Se -ti spunu un’a, despre care nu vei fi auditu dta pre lunga ta ta iscusinti’a ce ti o atribui. Unu magnatu are care din Pest’a audiendu despre intentiunea teneri­­loru din Pestea a disu­­dă, romanii voru putu face teatru, ca au óameni bogaţi in simululoru, pre­-sci, acestia potu da cateva sute de mii pentru tea­tru! Vedi magnatulu acesta inca voiesce binele natiunei romane mai multu, ca eu a­se de ro­manii banii pe teatru, lasa scolile, crescerea po­porului in scirea lui Dumnedieu! — E cunoscuta libertatea Mociovesciloru intru înaintarea culturei na­tiunei romane, prin ajutorarea unui numeru mare de studenți romani, dara că se aiba voie a da sute de mii pentru teatru, ast’a mai ca nu se poate crede, candu ar’ avea voia a jertfi sume asia mari, credu ca le-ar’ da spre alte scopuri mai necesarie! Spune -mi tenerule afara de Manesci, cari dintre romani mai dispunu despre sute de mii? Era fara astfeliu de patroni nu vei avè teatru nici in 40 de ani! intielegu teatru, care se fia spre onoarea natiunei nu spre batjocur’a ei, seu de insulu lumei! Ba! ferit’o Dumnedieu! Eu nici odata nu amu credintu, ca foile redactate de romani teneri suntu spre desfătarea mea, — precum cugeti­sta! Nu, din contra amu avutu ocasiune destula a espe­­riă si a i­e convinge, ca acele nu numai nu lucra spre desfătarea nostra a celoru betrani, ci pare ca si-au propusu de scopu principalu a nemici înaintea opiuiunei publice reputatiunea, a dedipsi caracterulu, a strică numele tuturoru (betraniloru), cari nu as­culta de doctrinele loru si nu se făcu sclavi voin­­tiei loru. Dela astfeliu de oameni nu amu asteptatu nici candu veneratiune seu respectare, dara nici ca po­­teamu ap­re­tiu l­asecurarea tenerului­­, despre „vene­rarea si respectarea betranetieloru nóstre“, pentru ca cu fapt’a a aratatu totudaun’a contrariulu, si si in prelectiunile sale in cari face acest’a asigurare se demintiesce pre sine insusi! Altfeliu nici ca a­­vemu vreo lipsa de veneratiunea sau respectulu lui, pre cari numai atatea le amu pute apretiui, pre catu ne pasa de despretiulu lui! Da tenerule b.! „In senibus consilium“ și după cum dice romanului „e bunu betranulu la casa“ asia s’a credintu pana acuma si asia se crede si este si astadi la toate natiunile. Barbati, betrani, cari au avutu timpu, modu si ocasiune­a-si adună cunosciintie practice, a esperia, a cunósce calile cele mai bune spre a ajută, imbunetati, a aplică in pracsa cele ce au invetiatu in scoala etc. astfeliu de oameni se punu apoi si emitu cate una idea salu­­taria si se adopera a o realisă ajutandu si cu fapt’a nu numai cu vorbe emfatice­ si tenerimea li vine intr’ajutoriu facandu numai propaganda pentru lă­ţirea ideei emise de betrani. Naţiunea romana inse este intr’o stare cu multu mai fericita, intr’o pusetiune de invidiatu. — la noi s’a intorsu masin’a lumei! In sin­lu natiunei nóstre suntu astadi teneri, cari inca studieza, dara astfeliu de genii, catu ei potu dă suaturi si invetiaturi betraniloru; ei suntu cei mai practici politici, di­plomaţi, cei mai iscusiţi teologi, cei mai rutinaţi jurişti, cu unu cuventu totu, la ce numai póte as­piră unu barbatu, ca va ajunge după una serie lunga de ani de esperiintia! Noi le avemu tóte in tenerii noştri din Pestea (onoare celoru caroru li se cuvine) catu se te miri, cum de totuşi naţiunea nu si-a potutu eluptă una pusetiune mai buna!? Te­nerii noştri (cativa) de aici voru se conducă desti­nele natiunei nostre, ei emitu idei (nerealisabile) dara betranii suntu datori a subministră banii că se se pata realisă; — aici s’a aflatu petr’a intie­­leptiunei, prin care națiunea romana cu o singura săritură -si ajunge culmea culturei si a fericirei, (numai betranii se-si jertfasca unic’a comoara!). Nu suntemu noi betranii de invidiatu? se stamu numai cu manile in sioldu — vruiu se dicu in bu­­zunariu — si noi vornu ave toate ce dorimu! te­nerii voru ingriji se nu remanemu fara idei! Asia vei fi cugetandu die teneru b., ca sta lucru intr’adeveru! dar’ erta me seteintrebu: sun­teti dvóstre in stare a arată unu singuru resultatu ce au adusu ideele emise de dvóstra? Cari suntu acele resultate ? si de ce nu inaintamu, daca sunteti dvastra cârmacii? Ei! Die nu e destulu a strigă, trebuie pusu si umerulu! Asia dara pentru acea nu­me poti cita uu­­mieră intre cei, despre cari se dice: „in senibus con­silium“, pentru ca nu mi amu implenitu datoriuti’a cu blandetie si seriositate, ci intr’unu tonu vatamatoriu si insultatoriu arau afirmatu, ca aplau­sele tenerimei au fostu frenetice“. Curiosu! Dra­scu­ judecă si despre tonu, candu e vorb’a nu­mai de o espresiune, de unu cuventu. Espresiunea „frenetice“ te a vatamatu dara? si espresiunea a­­cést’a strigi in gur’a mare si-ti impli prelectiunile de espresiuni că tereitori, servili, consiliariasi etc? te faci a nu sei, ca „frenetice“ nu e vatamatoriu, te faci a nu sei, ca in diurnalele de dincolo de Carpati nici ca se intrebuintieza espresiunea „entu­­siastice“, ci numai „frenetice“ si totusi te ai aflatu vatamatu, dta care atata ai invetiatu si ce­­titu? intr’adeveru me mirul Ei dar’ ar’ fi vrutu ca corespundintele betranu se se apropie de dta cu fric’a lui Dumnedieu, cu credintia (in infalibilitatea dtale) si cu dragoste! si se cera permisiune cu tata umilinti’a ca se poata scrie cu u m o r­u! ? Ca si candu despre comedia ai putea scrie fara umorul Seu ce? dara neci umorulu nu ni e ertatu daca acel’a nu va face dloru dvóstre plăcere? Indesiertu ve arogați acest’a controla­t, ca aici nu ve veti ajunge scopulu­­ nu v’ati gasitu oam­enii. Da! Sciu bine tenerule b., ca dta cu cativa colegi ai dtale sciti da si suaturi betranului co­­respundinte; sciu inca si mai multu, sciu ca sciţi da si invetiaturi celoru betrani, si sciţi si dispretiui, ba ce e mai multu, ve puneţi si judecători asupra fapteloru loru, ei si judecaţi acuşi pentru crim’a de naţiune, acuşi pentru crim’a de lesa autonomia — a patriei si a besericei — si mai sciu eu pentru ce feliu de crime si delicte, — asia catu mai toti barbatii romani, cari au cutediatu a se ivi pe scen’a — (nu a teatrului naţionalul — ci a vieţii pu­blice) suntu deja sententionati, de catrateneri si deca ar’ depinde dela vointi’a loru, ar’ fi pana a­­cuma si espatriati cu totii, numai ca se aiba te­nerii din Pest’a (cativa) mana libera! Ei! da frate tenerule vei fi auditu de pove­stea cu pastoriulu si cu ciurd’a? Dar’ ce vreai dta cu suatulu ce mi lu dai, ca adica „se nu condamnu una idea singuru numai pentru aceea, ca e sustienuta de teneri.“ Unde ai cetitu dta, ca eu numai pentru acea amu comba­­tutu (nu condamnatu precum scrii dta) ideea infiin­­tiarei (grabnice) a unui teatru nationalu, pentru ca acea a fostu sustienuta de teneri? Vedi! fii bunu mai citesce unadata ori din Nr. 17 alu Gazetei ori din 29 alu „Federatiunei“ ar­­gumintele, audi argumintele aduse prin mine spre a arata, ca de presentu si in venitor­ riulu celu mai de aproape nu se poate realisa ide’a infiintiarei unui teatru, nu a unui­ fondu teatrulu, — (pentru ca acest’a­­lu poti in-H fiintiu in totu minutulu. Întrebarea va fi numai catu de mare va fi­ si te vei pute convinge, ca eu nu singuru numai pentru acea amu com­ba­­tutu ide’a i. t. n. pentru ca acea a fostu sustie­nuta numai de teneri, ba nici ca amu adusu ni­­caire in corespundinti’a mea înainte c­a a­r­g­u­­mentu in contra ideei acea impregiurare, ci in enararea decurgerei sau desvoltarei ideei si a con­ferinţei amu amintitu ce e, si a fostu fapticu. Dta dara ai vroitu a mistifică lucrulu, ca se poţi emite unu suatu pre sem’a betranului core­­spundinte. Se fiţi dvastra teneriloru catu de intrelepti si se abondati catu de tare in suaturi, acea totusi nu -mi veti pute dovedi, ca aceea ce ati scrisu in „Famili­a“ (vedi Niii 29, 30 an. tr. Nr. 3 si 7 a. c.), precum ca: 1) infiintiarea unui teatru nationalu — nu a unui fondu — e cea mai ardente necesitate! 2) ca fiacare minutu perdutu invalve daune imense, ca 3) fiacare secundu­ perdutu produce daune regretabile, — ca 4) in s­cur­tu timpu se va redica templulu Thaliei romane in Austri­a, ca 5) grabnic’a realisare a infiintiarei unui teatru nat. e posibila — aceste idei le amu com­­batutu eu, seu după cum -ti place a scrie, aceste idei le-amu condamnatu eu, era lin ide’a teatrului nat, in sine, care intr’adeveru ar’ fi sublima, dar’ numai candu s’ar puté si realisa) si le combătu si acuma, si le voiu combate totudeun’a chiaru cu pe­­riclulu de a mi atrage si dispretiulu „Fede­ratiunei“ nu numai alu „Familiei“ si chiaru cu per d­ulu de a audi din organulu „Federatiunei“ mai frumóase espresiuni cu cele ale „Familiei“ „de­­cadintia poltroneriei“. Le voiu combate pana a­­tunci pana ce nu vomu avé scoli de totu feliulu, si nu vomu avé clas’a cetatienésca (bulgarime, la I­orasie), cari se poata si sustiené teatrulu, pana a­­­­tunci ajunge a ne împrumută dela frații noștri, ori multu a începe cu subvenționarea seu stipendisarea teneriloru, cari s’ar consacra artileru frumoasa, a tat’a totu, mai multu nu, inca nici in 30 de ani! necum se fia totu minutulu seu plane totu secun­­dulu perdutu impreunatu cu daune imense ! Dar’ ce se mai perdu vorbe? candu insusi au­­torulu ideei inf. teatr. nat., care in Nr. 30 alu Fam. an. tr. a fostu otaritu si loculu unde se se redice teatrulu, unde se se tiena bibliotec’a teatru­lui, garderob’a etc., cine se vina se ne conducă teatrulu nostru etc. (omu betranu, nu teneru) —­ acuma după ce ra’a combatutu grosavu pentru cele ce amu scrisu in contra grabnicei înființări a teatrului, — acuma recunosce si elu (— vedi Nr. 28 alu „Federatiunei“), ca inceputulu se se faca mai curendu si apoi preste 30—40 de ani se pote „ca teatrulu va fi infiintiatu“ — (pe atunci ane­voie crede, ca va mai trai Milo!), ca „nu e vorba de a redica teatrulu, ci numai unu fondu“, — ca „trebuie se facemu odata inceputulu, ca altfeliu nici­odata nu se va realisa“ etc. (Fam. Nr. 14) candu asia dara insusi autorulu ideei inf. teatr. nat. se multiumesce acuma numai cu unu începutu, care se aiba fine preste 30—40 de ani, — si nu se mai teme, ca „totu secundulu perdutu va pro­duce daune regretabile“ numai e de lipsa se de­­mustru, ca aceea ce a vrutu elu dela inceputu (Fam. Nr. 30 au. tr.) a fostu numai gluma copi­­laresca! ori o — Me bucuru, ca a venitu si elu la cunosciintia, ca nu e asia usioru de a realisa una idee a cea emisa de elu! — (Va urmă.) Reflecsuiuni asupra starei politice si sociale a romaniloru din Bu­covina. (Capetu.) Intr’adeveru trista si diplorabila este starea romaniloru din Bucovin’a si cu catu ea este mai trista cu atatu este si mai esecrabila indiferinti’a si lips’a totala (?) de simtiu nationala alu aceloru, cari suntu chiamati a conduce si a veghia preste sartea loru. Poporulu este lipsitu de instructiunea cea mai simpla. Elu nu -si cunosce interesele sale de locu si nu are pe nimenea, dela care se cera consiliu. Scólele poporale reu frecventate si cu totulu in man’a clerului si a regimului, lipsite de spiritulu nationalu si espuse influintieloru desnationalisarei, prin germanismu si panslavismu. Clerulu coruptu de susu si pana diosu, vendutu pe diumetate rusi­­ioru, pe alta diumetate regimului tr. austr. ? Inte­resele besericei rom. su date uitării seu reu conduse. Fondurile relegionarie administrate ca vai de ele. Interesele loru distribuite spre ori si ce alte sco­puri, numai nationale — nu­ împărțirea stipen­­dieloru lasata cu totulu in man’a arbitriului si a nepotismului. Nici unu gimnasiu macaru, de­si regimulu le au concesu doua. Contingentulu ce populeza gim­­nasiele din Suceav’a si Cernăuți, recrutatu in majo­ritatea sa din elementele neromane. Scoal’a reala din Cernăuţi, frecventata de nepoţii lui Israilu, cari apoi preste cativa ani, voru pune mana pe nego­­tiulu, industri’a si manufactur’a Bucovinei. Jurisdictiunea si magistratur’a in man’a strai­­niloru. Inteligenti’a desbinata in partite politice, care de care mai opositionale in contra celeilalte, tóte(?) la­olalta iise nenationale. Deputati ce repre­­senta elementulu romanu in senatulu imperialu din Vien’a (cu esceptiune?) servili regimului pana la ingretiosiare, fia acela parlamentariu seu despoticu. Aristocrati’a, care parte mare nici nu scie roma­­nesce, cosmopolita de susu pana diosu, incependu dela primulu conte si pana la celu din urma par­veniti. Junimea incepe a seraci, uita limb’a natiunei Sale. Spiritulu ei incepe a lua directiuni false si sentimentele i se corupa. Vine romana de acasa si se reintorce cosmopolita si infectata grosu de germanismu si de principiale unei civilisatiuni reu intielese. Rare suntu esceptiunile, mai rare decatu si grecii albi. — Opiniunea publica este dominata si condusa prin organulu oficiosu alu guvernului numitu „Czer­­nowitzer Zeitung“, si redactatu de unu profesoru germanu dela gimnasiulu din Cernăuţi. Organele polone si rusesci se inmultiescu pe de ce merge, facandu propaganda si preparandu terenulu pentru­­ panslavismu. Publiculu cetitoriu se ocupa cu ce­tirea a ori si ce feliu de diurnale politice si lite­­­­rarie, numai romanesci — ba. Foi’a societăţii bucovinene pentru cultur’a si f înaintarea poporului romanu, abia se sustiene prin I subventiunea fondului societăţi, de orace publiculu

Next