Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)

1870-01-14 / nr. 4

tiunei nationale, care cresce pe de ce merge si acestea ar fi revisiunea legei electorale din 48 si organisarea municipialoru, despre care apromite a vorbi. Mai multu frate „Hon“, dreptu naţionale politicu si autonomia celu pucinu, că la croaţi, care nu jignesce intregitatea coroanei intru nemica, si atunci romanulu se va intrece cu patriotismulu . Nemultiumirile din granitica militaria, cari au devenitu serioase, nemultiumirea opositiuniloru naţionali, care incepu a face causa comuna pentru salvarea drepturiloru de naţionalitate, cna si aici neîncrederea democratismului maghiaru in partit’a celoru dela putere er’ maghiara, cari au pusu mana pe tóate beneficiale statului, striga totu mereu prin diurnale cu tonu de malcontenti, precum si in adunarile de poporu ce se făcură ici calea. Se mai reincépu vreunu resbelu in afara, ore pentru atunci n’ar fi mai buna o multiumire generale midialocita prin împlinirea doriniteloru timpuria? — Brasiovu 10/22 Ian. 1870. Domnule Redactorul Permiteti-mi a me intorce la alegerile comunali seversite aici de curendu si a da instimabilulu Dv. diurnalu o mica deslusire in caus’a mea propria. Acésta deslusire me simtu datoriu a o face on. publicu romanu, pentru ca se nu -mi impute cumva indiferentismu facia cu drepturile nóstre cetatienesci cu atatu mai pucinu instiinti’a, de a încurca cursulu alegeriloru, de órece si eu suntu unulu din cei 3 membri romani alesi in comunitate pentru care trebuie se se faca alegere noua. Espunu dara pasii, ce i amu facutu pentru asigurarea dreptului meu de alegatoriu si alegibilu, din care se va vedé, ca nu stim eu de vina, deca la alegeri s’a intemplatu oarecare confusiune. Candu functiona inca comisiunea pentru reclamatiuni, soliudu de siguru, ca nu sum petrecutu in list’a alegatoriloru, m’amu infaolositu si eu înaintea aceleia, ca se-mi reclamu dreptulu meu activu si pasivu. Aici fiindu si dintre romani unu onorabilu domnu, denumitu ca se insemnedie pe reclamanții, fui rugatu se dau si eu unu micu adiutoriu in aceasta afacere, de oarace reclamanți erau foarte multi. După ce se fini aceasta lucrare, remanendu noi singuri cu dlu senatoru Alesius care , cum mi se pare, era presiedintele comisiunii de reclamatiuni, ei dechiaraiu acestuia, ca si eu voiu se reclamu. D. senatoru cautandu in liniste -mi arată numele meu petrecutu in protocolulu alegatoriloru si -mi dechiara, ca prin urmare nu amu de lipsa a face nici o reclamatiune, cu tóate, ca nu me aflu in lista espusa. Deci satisfacutu prin acesta dechiaratiune me departaiu, convinsu ca -mi amu asiguratu dreptulu meu. Baseatu pe aceste luatu parte ca membru alu comitetului romanescu insarcinatu cu pregătirile pentru alegeri, la tote lucrările acestuia si primiu a fi candidatu intre membrii comunitatei din partea romaniloru. Sosindu diu’a alegeriloru asteptaiu se capatu si eu certificatulu de alegatoriu, dara neprimindulu me duseiu chiaru in diu’a de alegere la dlu jude primariu, dela care cerui deslusire Acesta cautandu in liste -mi spuse, ca suntu petrecutu in list’a reservistiloru, si ca atare n’amu dreptulu de alegatoriu. Intr’aceea vine si d. senatoru Alesius acolo, pe care lu făcui atentu, ca singuru este caus’a, ca mi amu perdutu dreptulu. Dlui iise nu -mi respunse, decatu cu o schimbare a feciei si cu unu dubiosu „Eu?“, caci furamu intrerupti de judele, care fiindu intr’aceea interpelatu, de alti brasioveni patiti cu mine, dechiara, ca n’are timpu de discusiuni. Me departaiu dara malmitu, ca prin apucatur’a fina a dlui senatoru Alesiusmi amu perdutu dreptulu de alegatoriu. Scrutiniulu se fini si eu de si fuiu alesu cu majoritate de membru alu comunitatei, fuiu stersu din lista ca neindreptatitu. Din causa mea dara si a altoru trei membri alesi, din eroare are se se faca pentru patru posturi alegere noua. Deca după lege acela, care posede realitate nemiscatoria de 320 fi. v. a. are dreptu de alegaCinstii. „Ne higyj a németnek* se aude sunandu in tóté siepte speciele de tonuri, din causa, ca „S. B.“ diurnalulu inspiratu de organele regimului in locu se pledeze pentru urgenti’a redicarei universității, deodata, ca din seninu, recomandă, ca in loculu universității e mai de lipsa se se redice o scóla mai înalta technica. Generalu maiorulu Graef comandantulu miliției districtului au indreptatu catra capii jurisdictiuniloru unu cerculariu cu rugare, ca se conlucre la poporimea din toate comunele, ca după numorulu portiloru sau după juguri de pamentu se contribue pentru redicarea unei capele de musica pentru militia, pentruca cu redicarea acesta s’ar ajuta siteatrulu naţionalii maghiaru din Clusiu, ca se aiba orchestru stabilu. Seracii romani! Ei n’au nici macaru o academia de drepturi in toata Austri’a redicata prin coadiutoriulu maghiariloru — de o miia de ani incoce — si acum ei se contribue in locu de academia la band’a de musica pentru teatrulu maghiaru in Clusiu! Ore n’ar fi mai cu cale, ca se ne contribuimu mai antaiu denariulu pentru institutele romane de cultura? S’au mai facutu si alte esactiuni de pe la comuni pentru scopuri străine ? Storiu, intrebu, ca cu ce dreptu potu fi eu eschisu, care posedu casa cu gradina, si locu de jenatie in pretiu aprópe de 2000 fi. v. a. si care in vér a 1866 amu fostu in stare, a cautiona cu negutiatoriu suma de 400 galbeni, cea ce s’a trecutu prin manele atatu ale comisiunei orfanale catu si ale inel, magistratu * *). Cu respunsu mi se pote da: „De ce n’ai reclamatu de timpuriu?* — Eu ei respundu: „Pentru ca dlu senatoru Alesius mi a dechiaratu, cumca e de prisosu se reclamu, doara ce suntu trecutu intre alegatori.“ Poftésca dara a se încrede pe fititoriu si altulu in asiguratiunea unui domnu, fia acesta chiaru si dlu senatoru Alesius Nicolae B. Măciucă junior. JBeiusiu 14 Ianuariu 1870. Victima romanesca se manifesteaza pre la noi mai numai prin tenerimea studioasa, adunata din toate anghiurile romanimei, nestiinitelorutenerimei inspirate de sentiemente nationale, le succede candu si Candu a adună pre locuitorii romani din orasiu si din pregiuru care la o productiune literaria, in care se manifesteaza in publica legătură de sange si aspiratiuni, se mai desvoalta victima naționala. Asia cu capetulu anului seolastieu trecutu, tenerimea gimnasiale, respective societatea de lectura a acesteia arangease o productiune literaria împreunată cu petrecere de dantiu, la care se intr’unise unu publicu romanu numerosu, carele ascultandu disertatiunile istorice, literarie, precum si schitie din istori’a literaturei romane preste totu; mortea lui Mihailu eroulu; schitie din poesi’a romana: „Unu dialogu bine nimeritu, intre unu nationalistu si intre unu renegatu“ *), precum si mai multe piese musicale, atatu instrumentale catu si tocale, ascultandu, publiculu acesteasi manifestă bucuri’a animei prin aplause entusiastice. Acum in 25 Decembre, la aniversari’a mórtei fericitului Samuilu Vulcanu, fundatoriulu generosu alu gimnasiului, societatea de lectura a teneriloru, orasi atrase pre locuitorii romani din Beiusiu si din pregiuru la o productiune literaria. Despre acesta productiune datimi veia se scriu mai pre largu ca se védia on. publicu, ca tenerimea? speranti’a venitoriului nostru nationalu, nu numai nu -si ascunde sentiementele sale nationale, sentiementele de pietate catra binefăcătorii natiunei, ci se nesuiesce a le impartasi si cu cei din giurulu seu. După sant’a liturgia de parastasu publiculu se adună in sal’a gimnasiului, carea era decorata acomodatu si pre la 11 ore corulu instrumentalu ecsecută unu mersu nationalu, după care se sui pre tribuna d. conduCatoriu alu societatei si salută publiculu prin o cuventare nimerita, in carea apostrofă unele sgaibe ale vietiei nóstre, si facundu *) Si censulu din cartea de contributiune totu n’a fostu deajunsu? — R. *) Ar’ fi bine se se si publice asemeni dialogé chiaru si intre maghiari si romani, intre nemesi si dileri, intre dulăi si poporulu maltratatu, bine compuse, cum se intempla in fapta. — R alusiune la lips’a cea mare, ce o ducu romanii in privinti’a unei întruniri sociale, dise, ca societatea de lectura si pentru acea a arangeatu acesta productiune literaria, ca se mai incalciésca animele, cari se păru a suferi de geru mare, mai alesu intru acestu tienutu, unde idea cea salutaria a intruniriloru, a societatiloru literarie romane inca n’a potutu se afle unu locu fructeferu iu adenculu animeloru, de unde se îndemne, si se adune pre romani in vreo societate folositoria, ci ii lasa a fi cadra altora in societăți străine de unu scopu cu totulu contrariu intereseloru de viétia ale românismului , ii lasa se bea veninulu peritiunei pre scumpii sei bani*). Mai incolo indemna tenerimea se propage idea intruniriloru nationale, se spună fratiloru sei, cumca e frumosu, e folositoriu a invetiă limbi străine pentru interesul celu mare, celu avemu de a comunică cu tota omenimea, dara este uritu si rusinosu a se închină la limbe străine; e bine si salutariu a si scrie si vorbi in diferite limbi, dara e lucrulu celu mai ticalosu a nu -si pretiui si a nu -si vorbi limba sa materna, este durerosu a fi cineva adoratoriu numai de limbi străine si nepasatoriu de limba sa nationala. In urma apostrofandu pretiulu limbei dise: „cumca stramosiloru nostri li s’a fostu profetitu, cumca voru fi părăsiţi de fortun’a cea buna, candu si voru uită de limb’a parintésca (Cipariu. Principiale de limba).“ După acest’a se ivi unu teneru: „Mihailu Veliciu, carele dise despre viéti’a nemuritoriului episcopu Samuilu Vulcanu, descriendu sartea natiunei din timpurile de mai nainte si in asemanare cu acelea, marimea spiritului si a animei lui Vulcanu; acesta disertatiune fă ascultata cu plăcere, si mai cu destingere făcură impresiuni plăcute cuventele celea din urma, prin cari eschiamă catra umbra lui S. Vulcanu dicundu: „Oh! geniu nemoritoriu, consultate cu ceialalti genii ai românismului, si strigaţi cu versulu Archangelului catra posteritate, că se pasiesca in urm’a voastra si atunci, atunci o ginte mai alesa nu va mai fi pre pamentu înaintea noastra!“ După biografia se dechiama o poesia: „Pre ruinele Ulpiei Traine (de Lepadatu) prin Vasiliu Popu. Indemanatatea oratorelui si espresiunea via a sentiementeloru se remuneră indata de catra ascultătorii pătrunși de plăcere, prin aplause entusiastice. După acestea unu altu tineru „Moise Toma“ vorbi despre folosulu limbei pentru omonime si despre pretiulu ei pentru unu poporu; tenerulu prin disertatiunea sa asemenea casimă plăcere mare, si cu destingere făcură impresiuni plăcute in animi aserțiunile, prin cari esprimé pretiulu limbei pentru unu poporu dicundu: „Si déca străbunii nostrii loviți de atatea rele ar’ fi scadiutu din credinti’a loru, si ar’ fi uitatu de limba, mai ecsistarearu pre strănepoți de ai lui Romulu pre pamentulu Daciei lui Traianu? mai potéreai privi astadi o ginte alesa intre Dunăre, Carpati, Tis’a si Marea négra? mai audisaru prin sinulu acestoru codrii doine cu accente dulci, mai dulci decatu cele din sinulu Apeniniloru si mai potere ai salută pre teritoriulu acestea voinici cu frunte lata, cu animi de Horati, si fetitie frumosiele cu animi de romane?! Ah! ba nu, intre Carpati si Istru mu ai află romani, decatu numai in momente, si printre codrii si pre câmpuri in locu de doine romanesci, ai audi numai tîpete de spirite nelinistite si plangatorie, cari ar’ blastamă pre geniulu peritiunei si ar’ defaimă slabitiunea omului!“ In fine se ivi inca unu teneru „Atanasie Tuducescu“ si dechiamandu o poesia a sa originala „Eră o nópte mare* asemenea seceră complacerea si aplausele tuturoru. Corulu vocalu si instrumentalu ocupă loculu pauseloru după fiacare dechiamatiune, si astfeliu acum accentele dulci ale violinei „sub conducerea lui A. Campeanu“, acum armoni’a corului vocalu sub conducerea lui M. Fericeviciu electrisau animele ascultatoriloru si ii facea se erumpa in aplause. Cu acestea productiunea se fini, după care urmă cuventulu de multiumita alu d. conducatoriu, si publiculu se reinterso ducundu cu sene suvenire dulce. Eramu se inchiaiu cu descrierea acestei serbatori de pietate ne aducandu-mi aminte despre tóté. *) Ca onor. publicu din afara se intielega mai bine pasagiulu acest’a insemnamu, ca in Beiusiu suntu doue întruniri sociale: Casin’a cetatienesca si cerculu cetatienescu (Polgári Kör), in cea d’antaiu e representata toata inteligenti’a, in a dou’a cetatienimea si o parte din inteligintia; tonulu in ambele e maghiaru, comitetulu consta mai numai din maghiari, si romanii sufera acesta rusine!