Gazeta Transilvaniei, 1870 (Anul 33, nr. 1-102)
1870-09-19 / nr. 73
in care urgitandu inchiarea pacei ei vamonita, dechiarandu pe membrii regimelui de usurpatori, trădători in contra coroanei si ai natiunei si acésta va avea mai multa valoare la Bismark, decatu fedele noului regime republicanu, cari nu se îndupleca a preda națiunea, cum predede Napoleon la Sedan dinasti’a gratiei dusmane, candu 80 mii potea sparge sirele inimicului se reesa, cum reesira zuavii cu gloria. Finea va mai descoperi si trădările. — Brasiovil 30 Septembre. Pote numai pe timpulu diluviului, potopului lui Noe, a duratu versarea cerului atatu de îndelungate si mai neintreruptu, cum se intemplă nu este timpu in decursulu lunei Augustu si Septembre, in cari abia vediuramu luciulu sarelui de vreo cateva ori, cr’ dile senine fara plaia, dara nici n’amu avutu, ce e mai multe, ca si pe culmile muntiloru de midiulocu, se facemu de cei mai inalti cu totulu albiti, a cadiutu inca de 2 septemani noua! Intre acestea impregiurari nu mai audi de catu suspine si vaietari atatu din gur’a cetatianului, care se speria de pretiurile suite ale virtualeloru, lemneloru etc., catu si dintr’a colonului si satenului, care se uita cu întristare la araturile sale remase nesemenate, la fenulu si otav’a putredita, cucurudiulu sau porumbulu necoptu, dandu in putrediune, una pe locurile mai submuntene si cerealele de primavéra pe campu si orb’a necosita pe poieni aducu in desperare pe poporulu celu si de altmintrelea garbovitu de sarcine civili, militari familiari si de alte lovituri ale vietiei sale. Din Romani’a audimu si cetimu tote asemenea sciri triste mai din toate părțile, incatu plaai’a cea putreda cu temperatur’a rece au impedecatu nu numai comunicatiunile in multe locuri prin desfundarea drumuriloru că si pela noi, ci despuia pe locuitori si de speranti’a culesului de vii, fiinduca strugurii s’au putreditu cu totulu in părțile de pela Galati, unde inca a ninsu pe la Odobesci, cum ne spune „G. C.“ Dumnedieu se-si mai reintorca faci’a sa de indurare asuprane! — din cunoscientiele castigate cu multe abdiceri si abnegari cu publiculu romanu prin redigiarea vreunei foii pedagogice sau referitorie la invetiamentulu populare in specia si in genere a instructiunei publice etc., se binevoiasca a onoră acesta scóla cu cate unu ecsemplariu din pre pretiuitele domnieloru sale opuri. Si scel’a din Voil’a va remunera cu multiamita provenitoriu din anima de romanu. Cea mai ferbinte multiamita aducemu pre stimatului domnu C. A. Rosetti propriatoriulu diuariului „Romanulu“, precum si p. t. domni redactori dela „Gazet’a medico - chirurgicale, a spitaleloru“, cari au binevolitu a ne onora cu cate unu ecsemplariu din amentitele foi. Dela binevolitori se voru primi ofertele literaria prin subscrisulu per Fagarasiu in Voil’a. Voil’a in 18 Septembre 1870. Teodoru Petrisioru m/p., invetiat. primariu. Vatra bubitorii de progresu*). Precum copilasiulu primesce nutrementulu de asiu desvolta poterile corporali dela părinţii sei, asia nutrementulu spirituale pentru perfecţionarea poteriloru mentali se castiga din cârti. Fia omulu dotatu dela natura cu orice facultati eminente, acele remanu nedesvoltate in lipsa studialoru, dara si omulu studiatu lasanduse numai pre langa cele audite si invetiate in scóla, ne mai cetindu alte opuri scientifice, stagnésa, de oarece scientiele in cursulu studialoru se propunu in unu modu catu se poate de mărginite, lipsindu timpulu pentru desvoltarea loru pre largu, si tocma din acésta causa, acela, care voliesce a-si mari sfer’a cunoscientieloru, are lipsa de cetire si inca de cetire multa din’a si nóptea. Si ferice de acelu individu, pre care provedîntia a volitu alu pune in o stare buna materiale de -si poate procura toate opurele dorite; inse fia cineva catu de in buna stare totusi aare cum e necesitate a se împrumută si de alții. Dara apoi acela, care afara de dorulu de a se perfectionă alte ceva nu posede, ce va face? Se va lasa pre man’a sortiei? Ba nu, ca facundu acésta ar’ pecatui. Elu va alergă la amicii si consângenii sei si va dice: Amiciloru si confrații mei. Voi-mi sciti starea si volinti’a mea, ajutatime! Si acestia imbraciosindulu lu voru ajuta. Scoal’a noastra din Voil’a inca are volia tare asiu infiintia o biblioteca, din carea fietorii invetiatori se-si impla lacunele scientifice si acesta cu atata mai vertosu, ca după ce edificiulu scolariu e prea corespundietoriu, este prospectu fórte buna, ca se va redica la scóla normale; dara spre a infiintiă o biblioteca, fia aceea catu de mica, se recere o sumulitia oarecare, inse ne posedendu-o, cugeta si are firma sperare, ca ea că romana are amici intre nepoţii divuluiTraianu, cari o voru imbraciosiă. Fiindu pătrunse de acesta încredere, se adresaza, catra p. t. din autori de opure si catraacei dni, cari nu si-au crutiatu ostenéala a impartasi Rogamu pre toti din redact, dela foile romane a reproduce acesta adresare. Domnule Redactorul Una scrie foarte négra este acum latita in diecesea gr. cat. a Gherlei, carea acuma e veduvita mai de multi ani. Unu ce ne mai auditu in beseric’a noastra, vre acum se se faca fapta! — Fam’a dice adica, ca inaltulu regimu alu Maiestatei Sale ces. si reg. apostolice, ar’ avé intentiune, ma ca ar’ fi chiaru denumitu de episcopu alu Gherlei, de episcopu romanu pre ratenula cunoscutu din procesulu intentate repausatului episcopu primu alu Gherlei I. Alexi, pre canoniculu de Gherl’a: G u o v i c s! ? Nu vremu a crede, ca inaltulu regimu reg. ar’ avé asia ceva in intentiune. Nu credemu dicu nici decatu, ca ce nu s’ar află fapta, prin carea se se compromită bunele si cunoscutele intentiuni parentesci ale Maiestatei Sale mai tare decatu prin denumirea unui lutetin de episcopu romanescu unite! — Si are se credemu, ca inaltulu regimu ari voii se compromită pre Maiestatea Sa înaintea poporului romanu? Astea nu, nu o potemu crede. Nici calitati estraordinarie, nici eruditiune mare, nici orice alta calitate morale si preutiesca nu se afla in idis. d. canonicu G u l o v i c s, cari se lu redice preste alti barbati si preuti, pre cari ii are natiunea romana; apoi asemenea domnului Gulovics noi avemu cu sutele in diecesea noastra! — Atat’a scimu, ca roiuanesce nu scie. Si apoi episcopii la romani!? Nn se pote! Sermane catolicismul Voru fi respundietori înaintea lui Ddieu, istorii si intregei lumi catolice aceli oameni, carora nu le e sfiala a recomendă, ori pune atari capi de beserica la romani; si pre atari noi vomu stigmatisă înaintea lumei catolice că pre nesce inimici ai besericei catolice! Ore se nu fi trecute inca timpulu acelea, candu episcopiele se considerau numai de nesce posturi grase de a trai unii omeni bine si a se ingrasiăsi îmbuibă ? Nu voimu aici se descrieau calitatile si chiamarea unui episcopu, atatea vise scimu, ca deca candu-va, apoi chiaru acuma se recere in unu episcopu scienti’a sacra ampla, pietate rara si energia nefranta; — dupace beseric’a catolica are atatia inimici si impumnatori! — Nu volimu se caluraniamu pre nimene, dara atat’a ne va concede chiaru si rsm. dlu Gulovics, ca nu posede calitatile de episcopu romanu nici pre departe! Si candu — ceea ce nu credemu — totusi s’ar templă una atare calcare in puiere a dreptului nostru de a ne alege episcopu, candu s’ar templă dicu una batjocura ne mai audita pre beseric’a romanesca unita, că se i se alega de pastoriu unu barbate, care nu e de sânge romanu, dara nici nu i scie limb’a, in care ar’ avé se vorbasca cu turm’a sa cuventatoria, — atunci noi vomu protestă cu teta solemnitatea înaintea Maiestatei Sale ces. si regie, si i vomu espune, cum prin una atare denumire vine compromisu numele celu parintescu alu Maiestatei Sale înaintea romaniloru; Pr’ pre partisanii ism. dlui Gulovics ii facemu respundietori de funestele urmări, cari se voru nasce de aici. — Dixi et salvavi animam! De sub Ciblesiu in 24 Sept. 1870. Mai multi. Sebesin. Tendern s’a alesu nou’a comunitate a orasiului reesindu 40 romani, 23 sasi si 3 maghiari. Cine lupta pana in fine, că romanii din Sebesiu, trebuie se reesa. Sasii se conteniră dela alegeri si acum vreu se faca pe cei 23 alesi de romani c& se abdica si ei; dar’ candu ar* reesi ei cu planulu loru are ei cati romani ar’ alege? Vedeţi sasi si maghiari, catu de dreptu e romanulu si justu in acţiunile sale, elu nu se atinge de dreptulu ce compere altuia, nici atunci, candu are si panea si cutîtulu amana. Discite sic non temerare fidem, si atunci va sosi imperati’a concordiei. — De langa Soiliesii 8 Sept. 1870. Fortia maghiara! Publiculu romanu scie deja catu de bine suntemu representati la institutulu cartiloru funduaria localisatoriu, — scie ca din vreo 118 de amploiaţi aplecati la acestu institute abia vei pute numera vreo 10—15 romani, — acestia inca au fostu imprastiati prin mai multe comitate. — In comitatulu Solnocului interioru inca a fostu vreo 3 romani — cari, precum suntu bine informatu, au condusu lucrările in limb’a loru materna, in limb’a romana — si pentru acea au fostu persecutati din partea superioriloru. In Ormanu a lucrate comisariulu Eugeniu Bordeaux, era in Hasimasiu Grigoriu Tamas- Miculescu — ambi comisari si romani. — Că romani si-au implinitu detoriitele sacre facia cu instrucţiunile si cu scumpale naţiune, lucrandu in comunele romanesci in limb’a acelora, — si ce s’au intemplatu ? — Primulu a fostu si este persecutatu, stramutatu din postul si transpusu la directiunea cartiloru funduarie in Clusiu, quasi ca sub padia politiana, — ca ce e romanu, — si acestai Cl iiu'a lui(?), era după dis’a unguriloru „bujtogatu“, desi nu a facutu alta crima decatu si-a stimatu națiunea si drepturile sacre, a lucratu in limb’a romana in intielesulu § 55 din instrucţiunea pentru localisarea edata de ministrulu maghiaru, — acuma e sub cercetare. Caus’a lui se afla la ministeriulu de justiţia. — Comisariulu Gregoriu Tamas-Miculescu e transpusu in districtulu Naseudului cu alti romani de împreuna, — data după depărtarea acestuia din staţiunea Hasimasiului comisariulu supremu Dadai Elek, care alte cum nu are capacitate de a conduce comisiunile si a-si împlini datorinitele oficiului seu de comisariu supremu la cărţile funduari, aflanduse numai de doi ani aplecate la acestea, dar’ prin ajutoriulu unchiului seu ce se afla de presentu directoru la cărţile funduari — fara nici o greutate si-a ajunsu culmea, — a demandatu numai decatu oficiosu comisiunei, ce au urmatu in loculu comisariului Gregoriu Tamas-Miculescu, ca operatele lucrate de acesta in limba romana se se iniulcesca, — si se se pregatesca din nou in limba maghiara, — pentru ca catastrulu provisoriu inca e ungurescu si aceste operate trebuie se fia in una si aceasi limba gătite. La acesta domnulu notariu comunalu din Hasimasiu Uie Popu a protestate — roganduse că operaturu comunei Hasimasiu gatitu prin Gregoriu Tamas-Miculescu in limb’a romana se remana nestramutatu, — si ce a facutu marele Dadai Elek? — L’a indrumatu la directi’a cartiloru funduari, recte la unchiulu seu la Boldizsár Ferencz, caci scie bine, ca acesta inca eunguru atatu de mare incatu ar’ face si din petre unguri, — si ar’ maghiarisa chiaru si aerulu. — Acésta inca e o fortia ne mai pomenita in contra legiloru sustatorie, ba si in contra legiloru naturei. — Dadai Elek e de nascere din Simisni’a si are putina posesiune si in comun’a Hasimasiu, — si pe langa tote acestea e densulu denumite si de comisariu supremu, ce inse altora — si de osebi romaniloru nu li s’a concesu in loculu nascerei loru nici a localisa. — Ar’ fi de doritu că acestu tigru maghiaru ce si a luatu asia mari concesiuni — de a fortiă comunele chiaru si de dreptulu loru celu mai sacru, de limb’a loru nationale, se fia prin directiunea cârtii funduarie, daca nu pedepsite, pentruca e anarchistu si bujtogatau prin iritarea poporului in contra maghiariloru, cu sil’a de a maghiarisa tote, celu pucinu transpusu din acelu cercu si comisiuniloru impusu, ca operatele pregătite in limb’a rom. se nu se prefaca in cea maghiara numai pentruca: lui „Dadai Elek Isten fijănak“ asia i place. Domnule Dadai! Dvóstra nu aveţi de a face catastru, ci cârti funduarie, — catastru ce l’ati facutu e destulu de reu, — de cumva veti pregăti cărțile funduari, după modulu catastrului gatitu de dvóstra — atuncea — e vai si amaru de bieturi poporu romanu, si de drepturile lui ce dvóstra le calcati in pitioare, — dvóstra aveti de a pregăti cârti funduari bune, or’ nu catastre rele. Aicea e vorba de dreptu ce dta nu lu cunosci domnule! E vorba de cârti funduarie bine pregătite după instrucțiunile sustatorie si pracsea ce domnieiloru voastre ve lipsesce. — Mergi domnule la scoala romaneasca, — mergi la domnulu Eugeniu Bordeaux si