Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)
1872-04-22 / nr. 32
spre a nu fi si cu acesta de forulu primu respinsu, se o scrie unguresce?! Temenduse, ca dela curtea de cassatiune, deca -si va da acolo dreptu plansarea sa, va fi după lege indreptatu, ca se o de la instanti’a prima, era aici nepriminduise in alta limba, decatu in cea maghiara, se puse, si in contra nouei resolutiuni de respingere, trase o plansare de nulitate in limb’a maghiara, asia după cum poate mnulu, carele asta-data scrise prim’a ora in viati’a sa unguresce. Audimu, ca respectivulu advocatu se va plânge in contra astoru represalii si la un ministeriu de justitia. Ce va decide cassatiunea si in ministeriu suntemu curiosi a vedé. De vomu afla, in toata privinti’a vomu comunică, si cu publiculu nostru cetitoriu si ne vomu face atunci si observările nóastre la acesta causa. — Ce astepta lumealela sinoduln provinciei romane gr. catol. (lin lSlasiu? Astepta înainte de toate, ca se de de minciuna toate prepusurile, cate resarira cu bureții pre toate locurile, cu deosebire si iu totu cuprinsulu Ardelului. Care suntu acele prepusuri? Altulu poate le ar stupili; eu vuse credu ca voiu face bine si ca voiu servi si la vlădică si la opinca, déca le voi atinge aici pre scurtu, in nuce. Éca ce dicu naţionalii (si afara de vr’o cativa maghiaroni ultramontani cine nu e nationale?) Celu ce nu e nationalu in capulu turmii nationale, in capulu unei provincie besericesci naţionali, acela numai pastoriu adeveratu alu turmii romaniloru uniti nu mai pote fi, ci va fi unu ultramontanu, jesuitu, care adapa pe tota lumea cu apa rece si cu cuvinte dulci, cari ne ,rechiama in seclulu alu XVI-le; orce pastoriu, din gur’a caruia, cu atatu mai putinu din scrierile lui, nu s’au auditu cuvintulu „nationale“, cuventulu: „natiunea romana“, acela nu poate fi, decatu unu lupu, care umbla se imbuce vieti’a nationale a turmii sale romane si a provinciei romane gr. cat.; vercare pastoriu apromite de facta, indulcindu cu sperantie sipelinulu, or’ in dosu lucra pe pitioru puru egoistica si absolutistica in contra, acela noue nu ne va face multi pureci; capeteniele nóastre besericesci cu chefi ai instructiunei publice nationali trebue se fia apostolii adeverati nu numai ai besericei, ci si ai românismului din provincia besericesca romana gr. cat. si se lupte cu orgoliu nationale dimpreună cu turma ei. Asia toti unitii, afara de vreo cativa maghiaroni jesuitisti astepta dela sinodulu provinciale: a) A midiuloci congresu provinciale besericescu din cleru si laici, pe basea unei alegeri corespundietorie, care se faca unu proiectu de statutu organicu alu provinciei cu regularea representantii mixte si a relatiuniloru intre capulu provinciei si intre sufraganate, care se le constringa intr’unu corpu unitariu alu provinciei romane besericesci nedependente, după sunetulu bulei respective. Acestu statutu se se faca pe basea autonomiei si a perfectei nedependentie de orce alta provincia besericesca, or’ in poterea aceleia. b) Se se convoce apoi pe basea acelui proiectu provisoriu sinodele diecesane mixte, in cari se se desbata proiectulu de statutulu organicu si numai după operatele seu statutele celoru patru sinode diecesane si cu considerarea materialului acestuia se compună congresulu provinciale mixtu statutulu organicu definitivu si unu codice besericescu, se intielege, ca laicii nu voru a influintia clerulu in cele ce trebue se se tiena strictu numai de competenti’a lui, dar’ nici voru concede, ca se remana lipsiti de dreptulu influintiei, cata li se cuvine la administrare besericesca, fundationale si instructional si cata o poseda si alti laici de ritulu acesta in congrese si sinodele loru mixte. — — Era cu cale si asteptamu, ca program’a sinodului presentu provinciale se se publice pentru sciinti’a tuturoru respectiviloru credintiosi, ca numai ce se face la lumina si cu cointielegere are fermeculu de a mari încrederea, si stim’a si se se conchiame si laici la sinodu, or’ nu numai cate 3 virili din diecesa, din cleru, ceea ce observară si rom. catolicii la compunerea statutului autonomiei loru, consultanduse dela inceputu cu laicii; inse ce nu s’a facutu acum se poate face si prin acesta inițiativa, — si atunci încrederea va ocupa loculu tuturoru amenintiatorieloru prepuse, cari nu potu nasce decatu desastre si discordari. Videant patres!----- Ne luamii aminte! Mai in tóte jurisdictiunile se alesera comitete centrali pentru pregătirile preliminări la alegeri. Vediuramu, ca se alesera d. e. si in Clusiu vr’o 9 romani. Cei ce se afla in comitete centrali, in cointielegere cu comitetele cluburiloru formate si formande pe totu loculu, au cea mai santa obligatiune a conlucra cu tóata conscientiositatea si zelulu, ca nici unu romanu, ce ar’ ave dreptulu de alegatoriu, se nu remana neinsiratu in consemnatiunile alegatoriloru, si reclamatiunile prelunga proteste se se folosesca cu toata tarifa sufleteasca, pentruca orce lupta pentru dreptulu nationale politicu are lipsa a se redlima, ca pe unu terenu tare si nerespingibilu, pe numerulu evidentu alu indreptatitiloru la dreptulu politicu. — Numai reesindu in punctulu acesta cu tota posibilea exactitate numerica se poate continua cu succesu lupta la vatra, ori-si-cum. Deci toti se se sacrifice pentru reesirea si constatarea formale a acestui dreptu si Ddieu ne va arata farulu continuarei luptei. — — ISIasili 26/14 Aprile 1872. Cine ar’ fi cugetatu, cumca din miser’a episcopia a Gherlei va se asa unu asia mare maru de carta, catu nici după decurgerea a loru trei ani se se afle unu Paride, spre alu aruncă cuiva dintre competitori, Paridelui Troianu i au fostu usioru a face alegerea, caci a avutu înaintea sa numai trei competitiise, dara după cum, se vorbesce la marulu gherlanu si de trei ori este mai mare numerulu competitoriloru, si pare ca nici unulu este in stare a face asia mare apromisiune, cu care se fia impartitoriulu deplinu multiamitu. După cum se scrie Esc. Sa par, metropolitu din partea sa a propusu trei, numele propusiloru este din publicatiunea foiloru de publicitate cunoscutu, in contra acestei propuneri numai o esceptiune asia potu ave, si acesta este, ca după ce dela inceputu, si in repetite randuri, m’amu rogatu a mi se lasa numele din propunere, acum in adeveru nu mi vene la socotala, candu vediu si numele meu figurandu, spre a împlini sirulu candidatiunei; n’amu eu in adeveru nici o temere, ca m’ar denumi, dar’ totusi fiindu fortun’a orba, lesne ar’ putu rătăci, si asia se urmeze contrariulu, ce ar’ fi o mare nenorocire nu numai pentru vacant’a eparchia, dara tocmai asia de mare si pentru mene însumi, care cunoscandu-mi debilitatea poteriloru, o sarcina pre catu de santa, intocma asia de grea, despre care candu se introducu principii besericesci mai fara esceptiune pronuncia cuvintele: „Onus angelicis humeris formidandum*; la nici o templare o asiu potu primi. — Cari au mai fostu propusi din partea Urbei mari, a Lugosiului si recomendati de unii si altii? numai singuru Ddieu si ministri m. din Pest’a potu sei! nu e mirare dara ca tenerea vedia incomodată cu o alta Penelope de unu numeru asia mare de petitori unu tempu asia lungu e silita a astepta după sponsulu suu celu adeveratu doritu, ca sei schimbe doliulu in vestmentu de serbatoria! Dorirea comuna este pentru dreptulu dle alegere, de care sum alipitu si eu din tota anim’a oftandu singura o conditiune, ca alegatorii cu acestu santu dreptu se se folosesca cu cuvinti’a demnitate, după cum poftesce demnitatea unoru părinți eclesiastici si precum s’au folositu părinții nostri pana in tempurile mai noua. Saltă anim’a omului, candu vedea pre alesii clerului lasandu la o parte interesulu de afinitate si consangenta, cu facie senina pasiea la urna pentru acela, pe care lu credea, ca va fi adeveratu părinte alu clerului si alu poporului. Eu inca credu, ca daca dreptulu alegerei se apara cu energi’a cuviiita, de toti fii mentionatei eparchia, de catra Maiestatea Sa apostolica i s’ar fi datu valore, si in asta credintia me intaresce aceea, ca după repausulu metropolitului Siulutiu tocma asta periclitatu a fostu dreptulu de alegere alu archidiecesei, si inca prin celi mai mari si tari adversari, dara după statornicii pasi ce s’au pusu din partea zelosiloru barbati si fii ai besericei, adversarii au remasu ruşinaţi. Celu mai durerosu lucru este, care se templa mai virtuosu cu vacantiele episcopesci de ritulu or. cat. cu candidaţii unii pre alţii insusi, sau prin clienții loru, se calomnieaza cu celi mai profani oameni, si ceva asemenea cu atatu este mai durerosu, cu catu se opune e diametru spiritului celui adeveratu crestinescu, si daca nu afla altu ceva spre a si înnegri caracterulu, unulu e pre teneru si pruncu, altulu e pre betranu, altulu pre infocatu si mai scie Dumnedieu ce inventeaza afectulu ambitiunei. Eu amu credintu si credu, ca acela, care veneza episcopia nu este calificatu pentru aceea, nu etatea tenera seu betranu face cualificatu, sau necualificatu la acesta pre înalta demnitate — ci darulu si chiamarea ceresca. — Care a fostu mai teneru dintre toti apostolii cerescului invetiatoriu ? au nu Sf. Ioane Ev. si totusi acestea au fostu celu mai iubitu alu Domnului-Evangelia lui este ceea mai sublima, epistolele lui pline de amare, care este basea si spiritulu crestinatatiei. — Care dintre episcopii noștri au fostu mai teneru cu nemuritoriulu Clainu (Miculu), fiindu denumitu inca cu teologu in seminariu si care a lasatu după sene unu renume mai eclatante de zelu si de amare catra cleru si naţiune. — — — Au n’au fostu teneru restauratoriulu besericei gr. or. rom. din Transilvani’a si Ungari’a, candu au luatu a mana frenele guvernarei? si au nu acesta lasa unu monumentu alu memoriei sale nu de metalu si granitu, care tempulu le rede si nimicesce, dera de merite, care trecu in nemurire si eternitate. — — Asia fratiloru! Se nu alegemu si se nu ceremu betranu seu teneru, candu de multe ori ni se poate dice: nu sciti ce cereţi, dara se ceremu, cu ceresc c a providentia se tramita pe adeveratulu pastoriu, care va fi in stare a vindeca ranele poporului celea sufletesci si prin urmare si cele corporate — — — fiindu acestea in cea mai strinsa legătură intre sene si orasi dicu, ca de cumva inca non est docantatum, pasiti cu tote poterile spre a indupleca guvernulu si respective pe Maiestatea Sa a recunosce santulu dreptu alu alegerei! . . C — — — — u. Blegii 11 25 Aprile 1872. Cu ocasiunea tienerei sesiunei estraordinarie a comitetului comitatensu de susu alu Turdei la 25 Aprile a. c. aici in Regiuu d. comite supremu br. Kemény György a avutu plăcere a doua pro sem’a scólei gr. cat. din Reginu 50 fiorini v. a., cari admanuandu-mi ii mie spre ai preda la fondulu scólei, făcu prin aceste sfere cunoscutu ilustr. sale dlui domitoriu prelanga multiamit’a cuviiita, ca nefiindu senatu seolastieu gr. cat. iu Reginu, care pre langa oblegatiune de a ingriji de scóle se manipuleze si banii scólei, amu depusu sum’a donita in cass’a de păstrare pana atunci, pana candu se va forma recerutulu senatu scolasticu. Cu dreptulu s’ar fi cuvenitu a preda curatoriului supremu besericescu, care manipuleza si averea scelei, inse se erte Ddieu pe unu astfeliu de manipulante neaptu, si si pre noi, daca amu gresitu, candu nu lu recunoscemu de aptu, ci necompetente de a manipula averea scólei. — Ioane P. Maioru m p. Hatiegu in 3/15 Martiu 1872. Fondulu scolasticu si scólele poporale in desfiintiatulu regimentu romanu I. de granitia. (Capetu.) Daca abia la inceputu mergu trebile astfeliu, apoi vai si amaru de o atare administratiune. Dér’ se vedemu mai departe, nu cumva comitetulu adrainistrativu, carele in modulu acest’a ni denega tóata subventiunea scólei nóstre, avisandu pe docentele nostru ca se lu salarisamu noi din midiulecele nóstre proprie, — nu cumva dara a facutu acest’a pe basea unoru conduse? Nu cumva dara s’a resturnatu cu totulu caracterulu confesionalu in adunarea ultima a representantiei generale dinSeptembre an. tr. ? Ne indoimu forte, pentru ca comitetulu administrativu si după adunarea ultima menționata totu despre scoli cu caracteru confesionalu nu vorbesce si anumitu in charti’a sa din 22 Oct. an. tr. sub Nr. 99 adresata catra subsemnatulu comitetu parochialu, după ce ne indemna la conlu-