Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)
1872-01-15 / nr. 5
dispusetiuni, ordonantie, decrete, diceti-le cum veti voi, dintre care unele era, ca se dicemu asia, mai strinse, altele mai blandece, unele numai ca de proba, in favoarea limbei germane, cu scopu de a incaleca cu ea, după espresiunea proverbiale ,Vielleicht geht es“, precum disese la una ocasiune si ministrulu Alexandru Bach catra du. Andreiu Mocioni. Pre candu principele Carolu Schwarzenberg dicea, ca valachii numai pana atunci voru fi fericiti, pana ce voru umbla in opinci si voru mana boii, era din contra, voindu a i cultiva, numai catu le vei prepara calea spre a i neferici, pe atunci cestiunea limbei nóastre inca sta forte reu; celu pucinu asia credea toti cati nu cunoscea nici ca prin insu profundele radecine de mii de ani ale acestei limbe si minunatele fontane curgatorie in cea mai mare abundantia, din care ea se adapa pe fiacare dî, cresce si se lamuresce inca si atunci, candu i se subtrage caldur’a si lumin’a soarelui pe unu tempu oare-care. In fine inse austriacii trebuira se ajunga la convinctiune, ca deca romaniloru li s’ar stoarce din mani ori-care alte arme intelectuali de aparare si tóate midiulecele, prin care se cultiva, se inavutiesce si consolida acesta limba, totusi ei voru fi in stare se-si o apere prin singura resistentia pasiva, pentruca ei suntu destulu de multi pentru ca se poata forma muru aparatoriu. Komm her! — Nu sciu nemtiesce. Zahlen. Me chiama Ioana, nu me chiama Zahlen. Veniţi la acesta convicţiune, austriacii începură se apuce alte mesure, mai blande, mai umane. Una din acele mesure este si cea remasa dela renumiraitulu si potudice, genialeleLattermann, fostu presiedente alu înaltei curţi de apelu din Sibiiu. Acea ordinatiune esise sub dat’a Sibiiu, 6 Octobre 1860 Nr. 2971, adica cu 14 dile mai înainte de emanarea diplomei imperatesci din 20 Oct. Se intielege de sene, ca Lattermann luase instrucțiunile in acesta cestiune dela ministeriulu imperatescu, meritulu lui inse lu făcu argumentele, cu care voiesce elu a convinge pe intregulu personalu dela toate tribunalele din Transilvania, ca ei trebuie, ca suntu obligati a invetia perfectu romanesce si unguresce, era pe cei cari nu invetia, ii înfrunta aspru, le imputa abusu (Uebergriff) si ilegalitate (Ungesetzlichkeit). Eu n’amu tempu se traducu acesta ordinatiune in totu respectulu interesanta; credu inse, ca de o vei publica si numai in limb’a ei originale, vei da ocasiune la multi ca se o alature langa legea respectiva unguresca despre limbi, ora pe altii ii vei convinge, ca cestiunea limbei nu e deslegata astadi, ci ca ea era pe aprópe se fia deslegata intre anii 1861 et 1865, adica cam pe atunci, pre candu dicu unii, ca (in diet’a dela Sibiiu) s’au facutu numai nisce „legi ideali“. Macaru de ar’ fi datu Ddicu ca se se fia facutu pe atunci nesce idealuri si modelle de legi bune, intrelepte, umane, inaintatorie de adeveratulu progresu, de adeverata civilisatiune. Dara unde suntu legi de acelea, in cate tieri, la cate popóra? Cu tóate acestea, acelea legi fóarte prosaice, desi nu era nici decum ideali, nici idealistice, si nici idealuri, era inse prea bune spre a prepara spiritele spre împăciuire si totu una-data spre deslegarea cestiunei de limbi oficiali in Transilvani’a, ora restulu era se se faca in alti vreo diece ani. Mai lipsea adica numai bun’a vointia, sau se vorbiau mai limpede: lipsea numai atata, ca funcţionarii de stătu, ca si cei municipiali, ca si cei comunali, unguri si sasi, desbracandu vanitatea nationale si scuturandu lenea, se invetie si ei romanesce bine, precum invetia functionarii romani, care unguresce, care nemtiesce, si cei mai multi pe amendoue; era aristocratica se-si suprime formidabila ura, pe care inca fericitulu si marele imperatu Iosifu II., parentele poporului romanescu, o descrisese in cateva bilete autografe ale sale, adresate intre anii 1784 et 1785 gubernatoriului Bruckenthal si comitelui Jankovich. După aceea se-si calce pe egoismu si pe trufia si se cassedie legile despotice, prin care voicescu se asigure limbei maghiare monopolulu si autocrati’a. Numai sub unele conditiuni ca acestea este posibile deslegarea cestiunei de care ne e vorb’a, era pana atunci nici decum si nici una-data. Pana atunci este si remane adeveru invederatu, ca legea de nationalitate si cele de limba, sub care gememu in tempulu de facta, suntu multu mai periculóse decatu cele de sub absolutismulu celu de diece ani. De cumva te vei afla indemnatu ca se publici ordinatiunea lui Lattermann, ea va suna ca unu apelu catra eroulu dela Tofalau, catra amiculu romaniloru alu tuturoru si catra marele patronu alu teneriloru nostri cati aspira la carier’a judecatoresca, ca se nu -si pregete a emite si dsa ordinatiune analoga. Ce mai scii, poate ca l’ar lasa anim’a. — ------ Fagarasiu in 24 Ian. 1872. In stimat’a faia a citale din 5 Ianuariu 1872 (24 Dec. 1871) Nr. 99 unu d. corespondinte din Fagarasiu se vaiera cu durere, ca cu ocasiunea constituirei judecătoriei reg. de aici jurarea judecatoriloru de nationalitatea romana s’au efeptuitu in limb’a maghiara, si ascrie acestu actu unei siliri, ca aceea: „nici sub Bach nu s’a pretinsu acesta“. Acea strigare durerosa s’au repetitu si in alte diferite foi patriotice. Domnulu corespondinte facia cu celelalte espectoratiuni ale sale in privinti’a limbei oficiose la judecatori’a regia din Fagarasiu — organisata din nou — se îndruma simplu la lege, — si afirmatiunea dlui, cumca sub Bach jurarea oficialiloru de nationalitatea romana s’ar fi intreprinsa in limb’a materna, se dechiara de neadeverata. — Cu toate acestea spre o mai mare destunecare a dlui corespondinte in privinti’a pretinsei sila la jurarea după formul’a juramentului in limb’a maghiara, — după faptic’a stare a lucrului, despre care in casa de lipsa potu mărturisi toti domnii judecători noue la numeru ai jurisdictiunei reg. fagarasiane, cari s’au juratu la la Ianuariu a. c., i se chiarifica urmatoriele: Presidiulu judeciale — in buna sciintia, ca dintre domnii judecători jurandi , se tienu de nationalitate romana — pentru actulu serbatorescu alu jurarei din întrebare, si a intrarei in viatia a judecătorii regia din Fagarasiu au ingrijitu si de o traducere credintiosa a formulei de juramentu sosita dela loculu seu in limb’a maghiara, — in limb ’a romana, — si înaintea deschiderei festivitatei luarei juramentului presiedintele respectivu in localulu presidialu, fiacarui judecatoriu espresu voia libera a depune juramentulu in limb’a sa materna. După ce inse domnii judecători de nationalitate romana fara esceptiune s’au dechiaratu lamuritu, cum ca ei pentru uniformitate voiescu a depune juramentulu toti odata si adica după formul’a originale sosita in limb’a maghiara(!), asia in siedinti’a publica s’au si cetitu formul’a juramentului numai in limb’a statului, si si juramentulu s’a luatu dela toti judecătorii in acesta limba. Acestu adeveratu cursu alu lucrului la jurarea de întrebare are n’a fostu cunoscutu dlui corespondinte, si prin urmare numai după închipuirea sa voiesce a insusi presidiului judecătorii fagarasiane o silire scornita, or’ respectiviloru judecători unu actu, care nu se invoiesce cu starea si chiamarea loru, contrariu convingerei si vointiei loru, care inse in fapta n’au fostu; si domnii judecători in casulu acesta numai conscientiei loru proprie suntu respundietori; — ori apoi a cunoscutu dlu corespondinte antecedentiele jurarei de întrebare si in casulu acesta apare a pasi cu atatu mai la vedere petiorulu de calu alu subiectivitatei domnialui cei mantata sub vestmentulu mascei naţionalismului. Deci din corespondinte alu dtale, Die Redactorul’“) in locu de acesta, — ca din caus’a constituirei judecatorieloru reg. in genere si a judecătorii reg. din Fagarasiu in specia — cu politic’a sa particulare deosebita — au ascunsu presidiului judecătoriei din Fagarasiu o silire nejustificata, si judecatoriloru acestei jurisdictiuni o servilitate vatamatoria — n’ar fi fostu pentru interesulu comunu cu multu mai bine, ca acelasiu domnu corespondinte se fia descrisu amesuratu adeverului si obiectivu festivitatea jurarei judecatoriloru, si a deschiderei acti *) Care pe dreptu fui surprinsu, candu a vediutu, ca chiaru si intr’unu districtu per eminentiamu romanu judecătorii depusera toti si juramentulu in limb’a maghiara! — R. vitatei judecătoriei reg. din Fagarasiu faptice momentase — si infrumsetiata de presenti’a unei mulțime numeroase de ascultători, cari fara deosebire de naționalitate a representatu toate gradurile inteligentiei din Fagarasiu, — si se fia desfasiuratu de corespondinte, dera insemnetatea infiintiari judecatorieloru celor noue, cu privire la imbunatatirea, sau deca ia placutu la inreutatirea afaceriloru justitiei? — „Nu!“ va respunde d. corespondinte alu dtale, si la respunderea acesta se poate constata numai fapt’a din pracsa — ca suntu oameni cu diferite gusturi. — Din una si aceeasi floaresi cara abi n’a mierea cea dulce, nutritoria si vindecatoria, — or’ paianjinele? — otrav’a cea amara si omoritoria! — „De gustibus non est disputandum!“ — Din comitatulu Clusiului 14 Ian., inse nu din Clusiu. (Urmare.) Eu credu, ca din corespondinte nu e din comitatulu Clusiului, — ci locuiesce in Clusiu, — si e fostu membru alu provisorului comitetu centralu pentru agendele partitului nationale, — si insarcinatu cu conducerea alegeriloru pentru comitetulu comitatensu, — si ca membru alu comitetului centralu totu ceea ce a scrisu, — a scrisu pentru si in numele comitetului centralu — bine. In comitatulu Clusiului se au instituitu 8 subcomitete in cele 8 cercuri alegatorie, coordinate comitetului centralu, — din acestea adica: Ioane Hossu presiedintele subcomitetului din cerculu alegatoriu alu Milasiului mare. Ludovicu Simonu alu Ormenisiului. Ananie Trombitasiu et Comp. alu Mociului, Iacobu Moga alu Fratei si Demetriu Cozma alu Siardului, — meriteza tata laud’a, — era ceialalti trei au negligatu totulu! — In sperantia, ca mi veti concede die corespondinte a analisa activitatea celoru 5 presiedinti ai subcomiteteloru laudati de dvastra, fara inse a le specifica meritele, -mi permitu eu a le descrie topografia activitatei loru. a) Votisantii alegatori in cerculu Milasiului mare din 10—9 parti suntu curatu romani, — deci nu era infricosiatu, ca va perde resbelulu. Activitatea lui cea mai mare a constata din aceea, — a corege siedulele cele tipărite, tramise lui din partea comitetului centralu spre votisare, — adica a sterge din acele tipărituri pe membri virili, — si pe maghiari, cari ii au propusu a se alege de membri, — precum si pe o parte din romani, — si apoi pe toti cei stersi, — ai înlocui cu romani,— pe cari au trebuitu ai erua, — si activitatea lui era perfecta atunci, candu inlocuiea si pe Gabriele Chetianu cu unu altu romanu demnu (?), constantu si resolutu, — cace atunci aveamu cu unu votu mai multu! Intru adeveru acesta activitate desfasiurata nu au causatu mari dureri si frementari de capu; mai multu cu tote acestea a fostu aceea causalitate, catu dsa dlu presiedinte din Milasiulu mare in 27 Novembre 1871 a fostu espunsu intru unu stadiu neplacutu, c a rosi si tremura înaintea unei domne mongolitie, din partea cărei veneratulu domnu fu atacatu! Ve rogu citesce reportulu meu, — provocati spre a descrie causalitatea, — si eta aveti materia destula de a scrie despre gradulu culturei dloru. • •••••»•«* * *••**** b) In cerculu alegatoriu alu Siopteriului din 22 de membri se au alesu 10 romani, si nu cei propusi din partea partitului nationalu, — fara numai cei propusi din partea unguriloru, — cari 10 romani intru adeveru, se au alesu din grati’a maghiariloru, •— si cari intru adeveru suntu nescari lingăi (?) si caractere debile (?) si dintre cari nici unulu nu se au dusu la Clusiu, — nu, caci cu totii se tienu de partitulu lingailoru (!). Nu sciu ce altu meritu se pote ascrie dlui presiedinte alu subcomitetului din cerculu alegatoriu alu Siopteriului, — decatu, ca in unu cercu curatu romanescu, — unde alegatorii din 10 suntu 8 parti romani, — si unde quidem se au alesu 10 romani lingăi, — tremurici, — din grati’a unguriloru, — si unde partitulu nationalu a perdutu 22 de voturi, candu potea a se alege 22 de romani demni. Este adeveratu, ca domnulu corespondinte nu se au invoitu la pactarea propusa lui de partit’a maghiara de a şterge pe romanii cei demni, si ai înlocui cu alţii de caracteru debilu si in numeru duplu. — Citesce die corespondinte reportulu meu aster-