Gazeta Transilvaniei, 1872 (Anul 35, nr. 1-101)

1872-01-05 / nr. 1

ignorantiei, pentruca este si remane adeveru con-­­ statatu, ca »ori-cari ar’ fi datinele si legile unei tieri, femeile ei determina moravurele*. (Aime- Martinu) si esperinti’a insasi ne areta, ca popoarele ale caroru femei suntu lipsite de lumin’a invetia-­­ turei remanu totudeun’a in dereptulu popoareloru cu femei culte si civilisate. Era pentru ce »Eu — împreuna cu madama de Remusat — nu aflu nici una causa de a tracta femeile mai cu pucina ingrijire, decatu pre băr­bați!“ Seu se fia celu pucinu rationabilu a tiene pre aceea, care e chiar fata a renasce societatea­ omeneasca, a curati buruienile inmoralitatei si spinii­­ vitiului din gradin’a omenimei; pre aceea, care e chiamata a fi faptuitoarea principiala a redicarei ge­nului um­anu la apogeulu culturei si civilisatiunei,­ la gradulu celu mai inaltu alu perfectiunei, — la Ddieu, — a tiene — dicu — pre aceea, pre fe­­meli’a si mai departe in intunecimea groasa si pe­­riculoasa, in care o a tienutu pana acum prejude­­ciulu si bigotismulu tempiloru întunecati, lipsita de farulu luminosu alu scientiei si culturei morale si nationale, care singuru areta omului scopulu ce i e prefiptu si calea, pre care singuru pote ajunge la acestu scopu: calea mantuitoria si fericitoria a ade­­verului si a virtutei. Eu aflu acestea de ceva lucru de totu iratio­­nabilu, ma prea daunosu pentru omenime, — si -mi ar’ placé, candu omenimea intrega fara osebire de secsu si stare­­si ar’ da man’a spre a redica fe­­meli’a din intunereculu ignorantiei la lumin’a scien­tiei si a o inaltia la acea trepta înalta, care e de­stinata a o ocupa in organismulu socialu. Pentru aceea din inceputu chiaru, amu privitu cu bucuria toti pasii, cari s’au facutu in interesulu luminarei, culturei si civilisatiunei femeliei si m’amu semtitu pururea detoriu cu recunoscienti’a cea mai cordiala si multiamit’a cea mai caldurosa catra­­lreuniunea femelieloru romane“ pentru sublimulu ei scopu si nobil’a ei instiintia de a efeptui emanciparea de a salva femeli’a ro­mana din négra întunecime a ignorantiei pesti­fere si a o dota cu stralucitori’a lumina a scientiei salutarie. Si intru adeveru »Reuniunea femelieloru ro­mane din Brasiovu“ împreuna cu tóate filialele ei, deschidiendu scóle pentru impartasirea fetitieloru ro­mane de panea nutritoria a culturei si nectariulu datatoriu de viéti’a alu scientiei­­si a promeritatu simtiemintele de recunoscientia a nationale întregi; si generatiunea urmatoria, recunoscundu marele fo­tosc urmate din instiintiele generese ale acestei Reuniuni, nu va intrelasa a o incorona cu coroan’a multiamitei intime si a recunoscientiei perpetue. Inse cu tóate instiintiele nobile si fatigele ge­­neróse ale Reuniunei femelieloru romane si ale fi­­iceloru ei, cu tóaté sacrificiele devotate, ce au a­­dusu oam­enii de bine in interesulu progresului fe­meliei romane, s’a facutu inca prea putinu din ceea ce ar’ fi trebuitu si trebuie se facemu pentru a o­­cupa unu locu demnu in concertulu natiuniloru culte si civilisate; — amu facutu unu pasiu prea neinsemnatu in emanciparea intelectuala, morala si spirituala a femelieloru romane. Numai una mica, foarte mica parte a floricele­­loru gradinei noastre nationale se impartasiesce de ingrijirea si nobilitatea cuvenita, — numai una mica, foarte mica parte a juneloru romane, se im­partasiesce de foloasele si bunătățile culturei si ci­vilisatiunei, — numai foarte putine fiice romane se incaldiescu la sórele vivificatoriu alu scientiei, care e tocma atatu de necesariu pentru ori si ce omu, ca si panea de tóte dilele. Nu trebuie dara se ne oprimu aici!!! Nu trebuie se ne indestulimu a ingriji, lu­­mina, cultiva si civilisa numai una parte de totu mica a fiiceloru romane. Nu trebuie se ne multiamimu a fi efeptuita emanciparea intelectuala, morala si spirituala a unei parti prea mice a temelieloru romane. Trebuie se mergeiuu mai departe!!! Se ne damu toate instiintiele noastre pentru in­structiunea si cultur­a, pentru luminarea si civilisa­­tiunea tuturoru femelieloru romane, ca­ca ele nu­mai dotate cu lumin’a instructiunei si culturei,­­si voru cunósce misiunea loru sublima si -si o voru sei implini cu scumpetate. Si națiunea romana in­­trega ar’ dobândi avantaje neprecalculabile, daca s’ar lumină naţiunea, s’ar nobilită anim’a si s’ar desvolta spiritulu tuturoru femelieloru romane! Prin acest’a amu dobândi fiice virtuose, socio credintiose si mame venerabile, — si pana candu vomu fi lipsiţi de acestea naţiunea nóastra numai cu foarte mare anevolientia va pasi pre calea pro­gresului si nu va potu nici decum a se redică la apogeulu culturei si gloriei strabune. Trebuie déja se lucramu din respoteri pentru a efeptui emanciparea intelectuala, morala si spiri­tuala a tuturoru femelieloru romane fara de­ose­bire de stare seu­etate. Fiinduca inse acest’a, de amu deschide ori si cate scoli pentru fetitie, — nu o amu potu ajunge decatu cu prea mare greutate si numai in genera­­tiunea urmatoria seu in generatiunea de a trei’a; or’ cestiunea e multu mai momentósa si mai deli­cata, decatu ca se o potemu amana atatu de inde­­lungatu, — decatu ca se potemu astepta deslega­­rea — realisarea — ei dela cursulu terapului, pen­tru a nu remane indereptulu tuturoru natiuniloru, cari au inaintatu pre calea culturei si civilisatiunei la lumin’a invetiaturei nostre, amu aflatu neincun­­giuratu si neamenatu necesariu a deschide pre­­lectiuni de Duminece si serbatori pentru luminarea, cultivarea si civili­sa­r­e­a femeelor­ adulte. (Va urma.) Cronica esterna. Una epistola importanta. Citima in „II Vessillo delle Marche“. Unulu din personagjele cele mai de frunte din fierile dela Dunăre, prin positiunea sa sociale si prin înaltele sale studie, contel­e N. de Rosetti, scrie asupra tie­­rei sale si a nóstra, si asupra viitoriului ambeloru aceloru provincie latine, urmatori’a grava scrisore catra domni’a sa cavalerulu Enricu Amante: »Escelintulu meu domnu presiedinte! »Cu cea mai simtita recunoscientia amu pri­­mitu pre iubit’a dvóstre scrisore, care atatu me ono­­reza, împreuna cu numerii diariului »La Confedera­­sione“ ce ese suptu directiunea fiiului dvóstra, de asemenea si pretios’a opera intitulata: »La Nuova Carta d’Europa“, care au­ avutu gentiletia si buna­­vointia de a-mi o tramite in daru. In adeveru, înainte de a vorbi despre meritele acestoru scrieri si despre nobilulu loru scopu, sco­pulu celu mai oportunu in acestu momentu, înainte de toate cauta se marturisescu, ca o atențiune gra­­tioasa atatu de neasteptata a persoanei dvastra catra mine, in loculu in care me aflu, in midiuloculu ce­­i lei mai gloriose intre naţiuni, alu cărei fiiu demnu sunteti, este si va remana cu celu mai nepretiuitu , tesauru, care indata lu voiu si transmite la desti- I naţiunea ce i se cuvine, spre a fi depusu in archi­ved nationali, unde se maresca capitalulu adunatu,­­ din care romanii, concetatianii mei, tragu astadi aspiratiunile loru! Dar’ ce se potu eu respunde in faci’a genero­­seloru simtieminte pline de ardere si amare ce ma­­nifestati in nobil’a dvóstra scrisóre in ceea ce pri­­vesce grandeti’a si virtuţile anticei ville latine, si mai alesu pentru urările ce faceţi pentru nefericit’a si ca si veduv’a sum­era minore a Italiei, abando­nata pre ripele Istrului, despărţită de vr’o 18 se­­coli de famili’a sa de rudele sale cele mai apro­piate ? Oh pre demne cetatiane alu Italiei! Fia cu urările vóstre, cari suntu aceleași cu ale României întregi, se fia secundate de ursita! Fia ca tre­­candu rapede prin regiunile viitoriului, se pota im- I plantă pana la Marea négra, marginile actuale ale­­ poporului romanu, standartulu Romei, mumei nóa­stre comune, si atunci din verfulu seu vomu salută cu mandria Capitoliulu. Pre stimate compatriote, da, asia e! suntu triste, neasteptate si nemeritate suferintiele ce pre­ocupa si turbura consciintiele romaniloru dela Du­năre in momentele de facie! Voi, liberi pentru totudaun’a de sbuciumarile interioare ce ve treiura in amorţire si in divisiune in epocele nefaste ale trecutului, si acum marea lupta ce continuaţi cu acelaşi eroismu patriotici tradiţionale pentru înde­plinirea intereselor­ vastre generali, cari si noue ne voru fi de aseminea folositorie, voi, pare ca in a­­cesta adenca preocupatiune nu mai aveti timpulu de a ve ocupa de relele nóstre, cari slabescu in­­nainte de timpu, si ve impedeca de a tinde o mana salaturia pre insasi calea diplomatica, care le ar’ vindecă si le ar’ neutralisa. Si spre a fi mai scurtu si mai bine intielesu, daca n’asiu avè se dicu altu decatu se repetu mac­­sim’a astadi atatu de comoda a celebrului diplo­­­­m­atu nemtiescu pusa in lucrare asupra Rusiei cu opasiunea resbelului de Crimea, ca »va uimi lumea cu ingratitudinea sa“; acest’a ar’ fi de ajunsu spre a cunosce, ca noi inca, dandu asilu străinului in patri­a noastra, si incarcandulu cu onori si averi pentru promisiuni solemne si netienute, astadi, dreptu recompensa, calcandu-si juramentulu, impinsu si sustienutu de ai sei, elu néga si respinge natiu­nea romana in aspiratiunile sale cele mai legitime, si compromite in modu nedemnu viitoriulu ei so­ciale, politicu si economicu. Era in putine cuvinte starea actuale a Româ­niei ! care, de altmintrea, a fostu pusa prin tracta­­tulu de Parisu suptu protectiunea puteriloru euro­pene, din care facea parte si Itali’a. Franci’a, pre amat’a nostra sora, care subscrise acelu tractatu, fiindu astadi atatu de greu compro­misa in interesele sale proprie atatu sociali­tatu si politice, fara actiune in aceste momente, au nu re­mane de dreptu si de faptu Itali’a scutulu nostru imediatu? Care ar’ fi deci cuus’a indiferentiei gu­vernului vostru pentru interesulu seu propriu si pentru dorintiele italianiloru, cari dv.­­mi le espri­­meti in nebagarea sa de sama, ce triste si inevita­bili consecintie potu se derive in Oriente din acesta stare a lucruriloru? Si ce! Victoru Emanuelu in capulu a 26 milioane de italiani, cari lu ama si lu venera, nu mai are elu nici o greutate in bilanti’a Europei ? Dvóstra -mi spuneţi, domnulu meu, ca repor­turile intre italiani si romani suntu slabe, ca limb’a nostra ve e pucinu cunoscuta, si ca pucinu se scie despre acei nefericiţi ai voştri fraţi dela Dunăre, credu acest’a escelente amice, cu marea mea des­­placere! Ma, daca guvernulu italianu de suntu cativa ani v’a pusu si tienutu in acesta trista po­­sitiune prin o combinatiune si mai nefericita, aceea de a reave Veneti’a prin unu schimbu, de care me dóré a vorbi, astadi Itali’a e un’a, aveţi Rom’a! auditi, Rora’a de capitale, si inca nu simţiţi co­­lumn’a lui Traianu agitanduse pana in fundamentele la gemetulu Romaniei. Cavalerulu Renzi, comisariu straordinariu in Romani’a la anulul 857, a spusu in memoriele sale oficiali patriei sale si guvernului seu, ce este si ce voiesce Romani’a, si intr’aceea, voi, italianii, fraţii, ce faceţi pentru dens’a? ’Mi vorbiţi de limb’a romana! ei bine! ilustre si stimabile amice! vorbescu despre acest’a, Miche­let, oamenii politici Ubicini, Vegezzi Ruscala si altii, numele insusi ce purtamu de romani, ve o spune in fine dialectulu nostru, puru italianu! Ma scusati-me ilustre cetatianu italianu, pen­tru ale mele dureróse espansiuni, de cata durere si amaratiune suntu ele innecate in peptulu unui ro­manu, carele nutresce totu aceleasi ale vóstre sen­timente patriotice, asemene voue italianiloru in ge­neral­u ! Pretiós’a fata periodica »La Confederazione“ va îndeplini, speru de sicuru, si curendu, frumós’a, pretiuit’a si patriotic’a misiune ce -si a alesu, fiinduca faptulu e o combinatiune naturale a lucru­­riloru, adica uniunea si forti’a in araarea comuna a aceleiasi familie resipita in locuri diverse. Fia deci bine cuventata perseveranti’a vostra, precum si credinti’a noastra a tuturoru! E adeveratu, ca unii din oamenii nostri politici si literati au intreprinsu marea idea a reuniunei unui congresu alu vietiei latine, nu in Bucuresci dér’ in Parisu, ma, precum vedeti, idee a nu ajunse la ma­turitate, si e inca totu numai in proiectu. Lipsindu eu din tiera de cateva luni, privata de cunoscienti’a esacta a lucruriloru, nu sciu cum anume sta lucrulu, dar’ me voiu informă. Acesta causa incumba specialmente diariului „Confedera­­tiunea“, si credu, ca va lucra cu tóta seriositatea spre a ajunge si realisa acestu scopu salutariu, si de sicuru, ca in tóte respectele in Rom­a cauta a se convocă acestu nou modu de espositiune a se­­mintieloru latine. Suntu lingusitu, escelintele meu presiedinte, ca amu gasitu ocasiune de a ve puté presenta senti­mentele mele de profunda stima si specialminte, ca amu fostu ajutatu in acesta opera de ilustrulu co­mite Ricciardi, unulu din străluciții campioni ai libertatei italiane, unu Garibaldi in campulu cuge­­tarei si in martirologiu. Dorescu si speru, ca dorinti’a mea va fi în­deplinita, de a me onora in primavar’a viitoria cu o strinsore de mana in Macerat’a. Neapole, 14 Novembre 1871. N. de Rosetti.* Versailles 29 Dec. In adunare, discu­­tanduse legea băncii, Thiers apara cu energia pro­­iectulu guvernului, care redica la sum­a de trei mi­liarde circulatiunea hartieloru de banca, in contra emendamentului comisiunei, care propune, că maxi­mum alu circulatiunei, cifr’a de 2700 milioane. Thiers demonstra, ca acestu maximum este nesufi­

Next