Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)

1873-01-03 / nr. 1

AZETI HAMVAMEI Anula 1X1TL Nr. 1. 1873. Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si F ”minec’a, Fai’a, candu concedii ajutoriale. —­i'retiulu: pe 1 anu 10 fl., pe Vt 3 fl. v. a. Tieri estorne 12 fl. v. a. pe unu anu seu 2*/s galbini mon. em­ateria. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenți. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare pu­blicare. MONARCHI’A AUSTRO-UNGARICA. Transilvani’a. La fondulu Academiei romane de drepturi. Presentu de anulu nou 1873. Dorindu a aduce si dulcei mele naţiuni unu presentu de anulu nou, vinu a se tramite 25 fl. douad­eci si cinci fiorini v. a. colectaţi prin sub­­scrisulu pe sem’a fondului infiintiandei Academii romane de drepturi, si contribuiţi de următorii Domni: Grigoriu Tomescu, cancelistu judec. 50 cr., Knapp Mózes, arendatoru 1 fl., Király Iosef, pri­­vatieriu 20 cr., Gaszner Sándor, privatieriu 20 cr., Albrecht Marton, cancelistu la polit. 20 cr., Fornet János, comerciante 30 cr., Gy. S. 1 fl., A. L 50 cr., Balás Lajos, possessoru 1 fl., Berkesi Sándor, sub forstieriu 20 cr., Gracza György, jun. diur­­nistu 20 cr., Somodi István, concip. advocat. 20 cr., Sebe Sámuel, advocatu 1 fl., Ioane Furcoviciu, cantorii 10 cr., Fekete Pál, notariu comunalu 15 cr., Horváth György, proprietariu 20 cr., Iosifu Savu, preotu 30 cr., Varjú Imre, negotiatoriu 50 cr., Dájbukát Salamonu, concep, adv. 50 cr., Ioane Petrisioru, preotu 1 fl., Mih­ailu Crainicu, preotu 50 cr., Samuila Popu, perceptoru 2 fl., Levinszky Ber­talan, scriit. adv. 20 cr., E. I. 1 fl., Stefanu Ni­­culae, preotu 30 cr., Dr. Magos Károly, medicu 50 cr., Telegdy Károly, subjude reg. cerc. 1 fl., Agh Ferencz, jude reg. cerc. 1 fl., Máthé János, sub­­medicu 1 fl., Hie Popu, executoru percept. 50 cr., Hankovits György, advocatu 50 cr., Vasile Galvá­­csi, notariu comun. 50 cr., Iosifu Romanu, notariu comun. 1 fl., Gracza György, advocatu 1 fl., Tö­rök Károly, jude procesualu 1 fl., Csató János, pos­sessoru 1 fl., Kovács I. I. 50 cr., Blasek János, pedurariu 40 cr. Sum­a totala 25 fl. v. a. Gregoriu Tomescu cancelistu judiciariu. In momentulu, candu vomu avè academia ro­mana de drepturi, nemica nu ne va mai sta in cale­a usa de dreptulu nostru politicu nationale. Aste fortie, nu somnulenti’a neci certele barbosiloru ne voru ferici. Anulu nou se fia si anulu convictiunii acesteia. — Braslovu 3 Ian. v. 1873. Napoleonii III, repausatu! Departe de patri’a s’a, de poporulu interesantu si genialu, in fruntea carui’a a statu nu mai pucinu, cu dovedieci ani, la batranetiele sale parasitu mai de toti, traindu asia singuru cu famili’a s’a intr’unu palatiu inchiriatu la Chiselhurst, in Angli’a, Napo­leonii III, imperatu alu Franciei, a cadiutu victima operatiuniloru grele, caror’a a trebuitu a se supune, din caus’a suferintiei sale de „patra“. Acestu regentu, după mortea unchiului seu gigantu si după intreleptulu si marinimosulu rege Leopoldu alu Belgiei, celu mai insemnatu dintre toti regentii veacului presentu, a avutu pre lenga multele sale pecate si mari si frumoase insusiri. Cum s’ar’ fi pututu altufeliu, ca er’a guvernarei lui Napoleonu III, se fia un’a din cele mai strălu­cite din istori’a Franciei? Si cu toate aceste, acestu­i puternicu imperatu a trebuitu se cada, ca se impli­­nesca sortea providențiala in istori’a lumei, ca se multiumeasca sentinti’a judecătoriei lumesci. Pentru acum’a nu voimu si nu putemu vorbi si scrie de Napoleonu III, decatu numai de bine. Memori’a lui ne este in momentulu de trecerea s’a din vieati’a prea scumpa, prea sauta. In Napoleonu III a muritu unu neobositu, in­­tieleptu si protegutoriu tata alu românismului. Cu acést’a amu spusu totu. Tiór’a nóstra muma Itali’a acuma unita ge­­lesce pierderea bărbatului, carele „cu consiliulu seu si cu armele multu a contr­buitu cu ea se se eli­beră, se fia independenta si unita* si noi romanii din privite se nu avemu causa deajunsu a ver­­sa mai multu de catu o lacrima pre mormen­­tulu lui? Napoleonu III nu numai a contribuitu la în­tărirea, unificarea si libertatea tierei nóstre sorore si vecine Romani’a, ci credemu, ca nu amu disu prea multu, deca afirmamu, ca ceea ce posede Romani’a astadi in privinti’a dreptului seu publicu, a recu­­noscerei sale de statu autoromu in Europ’a, a li­­bertatiei sale din launtru, mai multu si cu deose­bire numai generosului patronu alu poporului ro­manu dunarenu, ai carui’a ochi s’au stinsu in Chi­selhurst, are a multiami. Dela maretiulu imperatu bisantinu iustinianu I, care cu arm’a si cu codicele dreptului romanu s’a mai incercatu inca odata a reuni tierile si poporele imperiului romanu, altu imperatu nu s’a mai incer­catu fapticu a reuni si intari tota gintea latina de catu numai Napoleonu III. Marelui unchiu alu acestui’a, lui Napoleonu I, adeveratu ca’i placea a se numi regele Italiei si pro bucurosu s’ar’ fi nu­­mitu si regele Hispaniei s. c. l., inse la densulu nu precumpănea ide’a panlatina. Napoleonu I nu se multiumiea numai cu domni’a preste tierele si poporele latine, geniulu lui vrea se cuprindă si sub­juge toata lumea cu domni’a s’a, prin mediulu pu­terii si inteligintiei poporului francesu. Napoleonu III nuse mostenise trist’a esperiintia a Unchiului, era mai precautu si cunosci­, ca nu­mai pre basea intereseloru mai strinse comune ale poporeloru de acelasi sânge se pote apropia de ide­­alulu acela, care in fine totu inca era si alu seu. Espeditiunea din Mexico cu scopu de a redica acolo si intari unu imperiu latinu in contra ele­mentului anglo-saxonu si germanu, concursulu seu la unificarea Italiei, ajutoriulu mare, celu dede, si multele beneficia cu care dotu Romani­a, suntu totu atate dovedi învederate pentru planulu celu mare si frumosu, ideea cea innalta si strălucită a unirei intregei ginte latine de pre pamentu sub conduce­rea Franciei, de care idea era incaldita anim’a im­­peratului Napoleonu III. Dér’ si noi romanii din imperiu avemu se fimu multiumitori mortului dela Chiselhurst. Napoleonu III a lucratu si pentru noi, desi in modu indirectu. Ca si candu ar’ fi voitu se îndrepte realu, produsu prin lovitur’a sa de statu, care lovitura a fostu sem­nalulu timpului reactionariu pre continentulu europénu, cu cativa ani mai tardiu a inceputu a sufoca puternicu flacar’a nationalismului, a ideei na­tionale, in Europ­a. Acest’a impregiurare a contri­buitu fóarte multu si pentru nutrirea si desvoltarea nationalitatei nóstre din imperiu. Asia Napoleonu III a fostu tramisu de prove­dintia se prepare timpulu, la a caruia inceputu ne aflamu, timpulu celu maretiu alu federatiunei libere a tuturoru poporeloru europene prin mediulu lega­­turei de interese intre densele. Fia ca istori’a tim­­puriloru viitorie se apretieze catu mai multu dom­ni’a lui Napoleonu III. Noua daco-romaniloru ne va fi memori’a lui cea mai mare si neuitata, din cate nea cuprinsu animele dela Traianu incoace. — In contra magh­iarisarei scólelorn, decise prin consiliulu de instructiune maghiara, foile sase „S. d. W.“ si „H. Z.“ vorbescu cu multa amaritiune si cu armele cele mai asprite la opusetiune resoluta, cum era cea a Blasiului in 1847 canda cu tota demnitatea de părinţi, cu romanii la spate, redică, manusi’a aruncata de ultraismulu ma­­ghiarisatoriu. După ce pune in comparatiune decisiunea cons, maghiaru de acum, cu încercările tri-bachiarit, cari au ingenunchiatu dinaintea opusetiunii tuturoru na­­tionalitatiloru, poarta vorb’a acesta: — Acum voru (maghiarii) a face din limb’a maghiara (deocamdată R.) in toate classele superioare la toate scóalele medie nu numai limba predomnitoria, ci limb’a exchisiva de instrucțiune. Inse naționali­tățile nemag. ale Ungariei voru ave motiva si causa a careia bine, ca ce pre­­tiu mai au garantiele, cari se înscriu din tempu in tempu in lege spre a slabi temerile loru na­tionali. Ce ne folosesce, daca in § 6 alu legii, despre executarea potestatii judecatoresci, garanteza jude­­catorieloru de prim’a instantia limb’a officioasa a po­­porimei — si apoi indata si maghiarisaza pe de­­plinu primele judecătorie abia redicate? Ce ne fo­losesce, ca § 20 alu legi de naționalitate garanteaza tuturoru comuneloru dreptulu a -si alege singure limb’a protocoleloru si a affaceriloru loru; ca § 3 alu aceleiasi legi da dreptulu la vereine a vorbi in limb’a sa in adunările jurisdictiunii, — si indata după acesta in legea despre regularea capitalei Pesta- Buda se dicteza limb’a maghiara ca limba exchisiva de affaceri si opresce orce cuventu nemaghiara in representatiunea cetatii. Ce ne folosesce, ca §§­ii 14 si 26 ai legii de nationalitate determinarea lim­­bei de instructiune in scóle o comitu celoru, caroru apartienu scólele, ca § 17 alu aceleiasi legi chiaru si deoblega statulu a porta grigia, ca se excultiveze poporimea in scólele medie in limb­a ei materna, pana la studiaele accademice — daca acum in le­gea despre scóalele medie impunu limb’a maghiara de exchisiva limba de instrucțiune pentru toate clas­sele superioare? Oare ce șiruri de cugetu voru se fi arboritu în­aintea lui Fr. Deak, candu adresa catra partit’a sa gratulatoria de anu nou cuvintele: „Una din cele mai mari difficultati de actiune cu successu diace acolo, unde dorintiele si sperantiele suntu mai mari decatu poterea de a le pote realisa. Si totusi, durere, ca in Ungari’a — pote ca si in alte locuri, dar’ cu totulu specialminte la noi in Ungari’a — in mare mesura se afla capulu acesta. Noi n’avemu linistire si cumpetare, pentruca se asteptamu desfasiurarea lucruriloru, regulat’a suc­­cedere după olalta a evenimenteloru activitatii nós­­tre, si amu vre deodata ale ajunge tóté in tempulu 10. '«Ilírf

Next