Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-05-16 / nr. 38
nuatu colegiului de scrutiniu alu cercului elect, mirenescu, alu IV tienutu in opidulu Agnit’a, prin care se oglindeza procederea Cinstii sale vis-a-vis cu alegerea membriloru mirenesci la sinodulu arch, pro 1873/5, de ilegala si inmorala. — Totu la colegiulu de scrutiniulu din estu anu tienutu in opidulu Agnit’a, dlu practicante in dreptu I. Z. s’au portatu forte uritu, audiendu cetinduse protestulu contra procederei adm. ppescu, batendu cu man’a in mas’a scrutiniului, de cugetu barbatii de încredere, ca au scapatu din minte si din cas’a de corectiune, amenintiendu si st. d. comis. I. Codru Dregusianu cu pumnu in facia, dicundui ca au calcatu legea si decretulu consistorialu. — Intipuirile acestui d-nu legistu despre competinti’a de dreptu a colegiului de scrutiniu elect, trecu preste St. org. si lu potemu numi unu omu fantasticu, nepolitu in vietia parlamentaria. — Patronulu seu adm. Grigoriu, ca presiedinte alu scaunului protopopescu a conchiamatu trei sied, judecatoresci fara se chiame pre notariulu acestui foru beserico-judecatorescu la siedintia, care este uniculu mirénu si representante alu mireniloru din acestu tractu. — Din aceste fapte batjocoritorie de lege resulta inomisu depărtarea unui atare individu neaptu din insemnatulu oficiu protopopescu cu atat’a mai multu, ca si confrații sasi din Agnit’a spriginescu dreptele nóastre instiinite. — M. B. Sanmartinu 14 Maiu 1873. Alegerea de notariu in comitatulu Cetatei de balta, pentru comunele Lascudu, Somostelnicu, Supadure si Giulusiu s’a finitu. Pentru acestu postu a concuratu Beregszászi Pál, Kolozsi Samu si unu romanu Moise Birtalonu. Alegerea s’a facutu in Lascudu la cas’a parochiala. Candidatulu Kolozsi Samu înainte cu 3 zile de alegere avea foarte multe voturi, ca au instelatu pe romani cu beutura, si le a apromisu, ca unu anu intregu le va servi fara salariu. Votisantii lui Kolozsi era siguri din 2 comune mari Lascudu si de Supadure. Inse tramitiendu Ddieu pe diu’a alegerei de notariu in 13 Maiu unu teneru romanu din comun’a Dobocei, tractulu Dargiei, plinu de zelu infocatui nationale, acest’a vediendu, ca romanii tragu asi alege notariu romanu, si ca suntu instelati de inimici, si impedecati in dreptulu loru prin metechne si coruptiuni, veni in desperare, ca romanii nu suntu in stare asi potu alege unu notariu romanu cu tóte, ca in 4 comune totu romane abia se afla 2, 3 unguri. Deci se intorce tenerulu romanu catra poporu si le vorbesce cu anima înfocata si cu simtiu senatosu, ca romanulu are dreptu a-si alege pe cine vre si a cere cei convine, si acuma insusi ei se-si venda dreptulu sen inimiciloru! Ah! fratiloru romani, nu mai dormiti, desceptative! Tocma in acestu minutu se afla, si unu misieru renegatu, corcitura, care nici romanu nice unguru bunu nu e, si dice catra acestu teneru bravu romanu, se nu fia „spitzli“ (spionu), ca nu are nice unu dreptu a vorbi catra poporu. (Renegatulu acestu blastematu se chiama Ioane Francu din comuna Somostelnicu, care trase pe teneru de manta se nu vorbesca, inse romanulu nostru cu tonu maretiu ei dise: »Depărtate de mine satana, ca nu esti demnu ati pune man’a pe mene, ca eu sumu romanu curatu si totu-deauna amu dreptu ori unde in patri’a mea a mi apera naţiunea de periclu.“ Ba me aflu tocma datoriu totu-deauna a o scoate din periclu, si deca d-vóstra sunteti maghiari, cereţi dela maghiari voturi, nu dela romani.*1 Vediendu inimiculu, misierulu renegatu, ca romanulu nostru nu e tufa, s’a departatu rusinatu si cu budiele imflate. Bravulu nostru teneru intorcanduse a dou’a óra catra poporu si privindu cu ochii vulturii preste ei le mai vorbi cu înfocare si cu pătrundere. Asia insielatii sau aflatu foarte rusinați, ca atati romani se fia er’ insielati prin unu unguru, ca se -si de dreptulu din mana, preste care singuri potu dispune, rapindulise celelalte prin insielatiuni ! Grat iu 16 Maiu 1873. (Capetu.) V’amu impartasitu si descrierea serbării de 3/15 Maiu, nu câ se ne laudamu in antea lumei, precumu ne striga cei dela „Romanismulu,“ cari ne dicu, ca noi numai pentru acea arangiamu sărbători romanesci, câ se avemu ce scrie prin foi, — nu domnulu mieu, caci faptele frumóse romanesci se lauda de sene, ci o făcui acestea cu publiculu nostru se scie si se se inbucure, se vada, ca daca nu intrega tenerimea e petrunsa de sântele idei de unire, fratietate si de santiani’a causei romane, avemu una mare legiune, care-si cunoasce misiunea, sei fi la culmea demnitatiei sale; si ca natiunea noastra se priveasca cu mandria la aceasta brava tenerime, careia mane, poimane are sei concreda destinele venitoriului seu. Au nu ar’ fi fostu mai frumosu, candu aceasta prima serbatoare romanesca ar’ fi intrunitu pre toti romanii de aici ? Er’ publiculu romanu nu ar’ simti cu multu mai mare bucuria, candu ar’ ceti „ca aceasta festivitate fu serbata de intreaga romanimea de aici?* Si eu ce fericire asiu fi simtitu, candu asiu fi potutu reporta asia! . . Eu nu asiu dori alta decatu, ca acést’a desbinare (!) daunoasa a tenerimei de aice se fia cea din urma. Bene ar’ fi, candu „societatea Românismului,“ ce are unu scopu atatu de nobilu si romanescu, si de a cărei nume, ce invelve toata programus aspiratiuniloru romanesci, alte societăți potu fi geloase — si-ar’ corege calea apucata pana acum’a, care neci candu nu o va duce la scopu, la onoare... Caci tactic’a densei observata atatu cu asta ocasiune catu si cu ajunulu anului nou ori ce alfa poate esprime numai romanismu nu! Este romanismu, este cultura de anima, este noblétia romana, candu cei dela „Romanismulu“ cu ocasiunea serbarei ajunului dela anulu nou, ignoréza pre nemembri societatiei, ca si candu aru fi cu peru de lupu, preferindu pre sasi, nemti si alti străini?! Este romanismu si cultura de anema a d-loru dela societ. Rom., cu care cultura ii place a ve mândri inse pre calea publicitatiei ?! Lasu se ve judece tribunalulu publicului romanu! ... Eu memim numai de atata cutediantia, si — déca se me folosescu de unu terminu nimeritu — de atata nerusinare de care ar’ trebui se plesnésca obrazulu acelui representante alu „Rom.“, ce-si aroga competinti’a de a face prin foi publice imputări celoru mai bravi dintre tenerime, ca nu si-ar’ împlini detorintiele de studenţi, si ca nu au cultura de anima, precandu d-lui s’ar’ mândri cu acea cultura. Ce se tiene de detorintiele fia-carui’a, ar’ fi bine d-loru dela Romanismulu, candu fia-care se va ingriji de împlinirea loru, dandu pace la alţii, si cu deosebire acelor’a, cari au destulu de severa controla fiendu toti stipendiaţi. . . . Mai bene ar’ face d-loru candu, in locu de a aruncă cu tina in colegii si confraţii loru, si in locu de a imputa betraniloru, dela cari noi toti trebuie se invetiamu, ar’ invetiu a cunosce ce esprime singuru numele societatiei, cuventulu „Romanismulu,* si atunci altcumu voru lucra! Nu e bine ce faseti d-loru dela Romanismulu, nu e bine! Bine ar’ fi se corregeti tactic’a condamnarera, si acest’a in interesulu d-vostre, in interesulu tenerimei de aice, in interesulu causei nationale!! Nu potu fini iubite redactore! acesta corespondentia, care credu ca va fi ostenitoria pentru cetitorii „Gazetei,“ fara de a aminti despre impresiunea plăcută ce o făcuse festivitatea romanesca din 3/15 Maiu asupra publicului de aice, ca la mare parte dera neci nu scia, ca esiste romani in Graz. Cea mai latita fóia de aice „Tagespost,“ care numai cu catuva mai nainte publicase unu articlu despre caus’a Transilvaniei plina de invective, comparandune cu tiganii, acea fóia, dica vine cu asta ocasiune a ne lauda serbatoarea nóastra de „emanciparea unguriloru“ — cum dice dens’a. Ma si foile vieneze vinu a reporta despre serbatoarea noastra. . . . Professorii dela opalele inalte ne intimpinara cu gratulări si simpatii calduroase. Ceea ce-mi vorbi intre altele d-lu professore Dr. Peters, pre care credu ca lu voru cunosce multi romani din munții Bihorului, din tempulu escursiuniloru sale scientifice, precandu inca se afla ca professore in Pestra: „Me bucuru, ca d-vóstra aratati vietia aice in Graeciu; aveţi dreptulu se ve mândriţi cu poporulu d-vostre, caci in adeveru aveţi unu poporu bravu, unu poporu cu insusirile si vertutile cele mai frumóse. Iti marturescu, ca eu am admiratu ospitalitatea si amicabilitatea poporului romanescu din muntii Bihorului, din tempulu petrecerei mele acolo; poporului-vestre tieranescu este superioru la multe popora chiaru si celui nemtiescu. Eu fara a sei limb’a d-vóstre fui primitu in tóta colib’a cu cea mai mare căldură si provediutu cu tóte, eu am mari sperantie in acestu poporu tieranu intru inavutirea si înaintarea scientialoru. Este adeveru, ca sistemele guvernamentale ve inpedeca multu, atatu sistemulu lui Bachu, catu si celu de astadi suntu rele, inse de desnationalisare se nu ve temeti; nemtii inca sau luptatu multu; ei au amblatu in scóla francesa, cu deosebire prin seclulu alu 17 si 18. — Scientiele ve voru redica si mailtui de ori ce perele“. — Astufeliu -mi vorbi unu neamtiu, unu barbatu de autoritate pre campulu scientiatoru, unu adeveratu eruditul ! — Finescu iubite Redactore! acesta lunga corespondentia, cerenduti scusarile d-tale si ale stimatiloru cetitori, si doindu din anima, ca in scurtu se ve potu impartasi inbucuratori s a scrie, ca intre junimea de aice seu stersu tota neunirea, neintielegerea si separatismului Primesce si astadata te rogu espresiunea destintei mele stime si iubire. Publiu, si mai vediendu pe acestu teneru romanu ca e strainu necunoscutu si totu le vorbesce bine si dreptu s’au intorsu cu totii dela calea cea rătăcită si s’a seversitu alegerea cu celu mai bunu successu. Candidatulu romanu a dobanditu 31 voturi, Kolozsi Samu 3, Beregszászi Pál 5, Kolozsi a remasu friptu cu prandiu cu totu, care lu gatase fórte, fórte înainte de alegere, vnse blidulu acestu de linte, vreamu se dicu de mnelu si rechia a remasu se lu mance corruptorii. Unu romanu.“ Ecca potemu cu securitate calculă la reesiri cu alegerile ori si unde se afla majoritati romane, numai se se afle junime entusiasmatoria si resoluta a lumina poporulu si alti dăscăli in momentele instelatorieloru sirete, cum facu bravulu june romanu, alu cărui nume merita a fi inregistratu in publicitate, ca se remana de mustra la junimea romana, pe care er’ o conjuramu pe onoare si pre prosperarea viitoriului ei, ca se se constitue intr’o liga spre a apara poporulu de coruptori, de instelatori, de judii fericirei si ai vietii lui nationale politice, — ca numai asta poate spera si ea a fi considerata si nu horopsita. Red. Transilvani’» in dilele patimelora 1§73. (Ya urma). II. In epistol’a mea precedente, viarnu scriau, domnule Redactore, cum ca legile de asta-di mai tóté suntu confuse, dubie si rele — n’amu voitu se dicu si malitiose; ele tóté lasa cate-o usia deschisa pentru judecătorii de calibrulu lui Aporu, ca acestia cu legea amana se pota dice catra cei apesati; „lege avemu si după legea nóastra trebue se periti.“ Patent’s urbariale din anulu 1854, a statoritu unu principiu: „natur’a locului alodialu seu colonicale ea se judecă după referintiele esistente intre fostii idomiti pamentesci si intre iobagi pana in an. 1848.“ după anii 1848 si 1849 au intratu in viétia, minciuna, falsificarea adeverateloru referintie de mai nainte si terorismulu in contra tieranului. Mai toti boierii tierei ar’ fi facutu din iobagii si dilerii loru arendasi; — asia pre caii ertate si neiertate se puseră a sili pre o parte de tierani la inchiriarea de contracte, iera deca acestia nu se supuneau la voinii’a domniloru, i scoteau din case