Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-11-25 / nr. 90
mai multi dintre voi se faca fallimente oarbe, din care vene celoru din piatra vi s’au platitu sumele intregi, era strainiloru cate 10 multu 20%, uneori si nimicu. Legea cambiala si codicele comerciale pentru voi suntu fabule, Alexandrii. Altii dintre voi deschidu cate patru cinci prăvălii (dugene, borte), le implu cu mărfi aduse pe creditu falsa, era la terminu de plata nu’i afli nicairi, se ascundu prin borte de siareci. Multi se mai tienu de barbar la maniera de a maltrata pe comissionarii si fabricanții din piatrele europene, dupa ce lea sositu marfa la usia, atunci ii cauta cu siepte falinarie totu feliulu de scăderi in calitate, o punu la dispositiune, ora de alta parte trimitu pe altcineva pe sub mana, ca se o ia totu pe sam’a loru, cu 20—30% mai eftine si cu respiro indoitu. Acesta portare meschina a vostra este una din căușele principali, pentru care vi s’au inmormentatu creditulu, si au induplecatu pe mai multi străini, ca se’si deschidă ei magasine proprii in piatrele nóstre sub conducerea loru immediata. Egoismulu vostru celu scarbosu face, ca consulatele străine se se mai tiena inca cu tóte braciale de jurisdictiunea loru consularia, si prin acésta se ni se aduca in pericula autonomi’a patriei nóstre, pe care voi o cautati numai in punga. Unii din voi siedu pe cate doue scaune, se dau de suditi străini, făcu in tiér’a nóstra comerciu insemnatu, dera neonestu, pentruca nu platescu imposite, nici la tesaurulu tierei, nici la consulatulu de care dicu ca se tienu. — Asia au vorbitu ministeriulu serbiloru catra comercianti. Ati vediutu ce fallimente se intemplara in vérba trecuta in Bucuresci, Iassi, Galati etc., si ce sau alesu din ele? Juriulu compusu mai totu din comercianți, aquitadia pe cei mai multi, era tribunalele pare ca ar fi de paralisia facia cu comerciulu, ilustra-Ve persoana in aceast’a direcțiune prin un’a epistola simpla adeca, nerecomendata. Ne acceptandu vr’unu respunsu, bonafide, ca nu Ve ierta tempulu, agendele numerose ori alte cause de importantia, a-mi responde, amu statu locului. Satisfacutu după acea pre deplinu, ca epistolele mele, mai cu séma cea prima cu paralele si a ajunsu scopulu, mi-amu cautatu de alte trebi, conservandu restulu de 6 exemplariu pana voiu primi careva inviatiune dela D-Vostra. Spre dorerea mea vedu din ilustrele-Ve sire, ca nece un’a, nece alt’a a-Ti primitu. Unu inconveniente acest’a, care pune in umbra, ocara si presupunere pe ... . administratiunea postale fia de aci, fia de acolo. Ilustre Domnule! După ce documentulu de spedarea baniloru 42 fl. v. a. la adress’a D-Vostre, ’lu amu a mana, me cuprindu fiori cugetandu seriosu la acesta anomalia derogatoria si prejudiciosa ori cărui statu reu administrate se asecurezu, ca adi in 20 Noembre 1873 amu datu reclamu officiosu cu nr. postale de aci 17. In cateva zile speru, ca cestiunea se va chiarifica. Pana atunci te rogu de patientia si urmărirea causei de atata tempu motocosite. Acumu Ilustre Domnule! Din cele espuse sum convinsu, ca Ve-Ti trage conclusiunea si noţiunea istorica a postulatului din scumpa-Ve scrisoare curenta. Indata după »chiarificare* voiu urma la dorinti’80-Vostre. Asecurandu-se de nalta stima si consideratiune ce se pastrediu, amu onóre a me recomenda pre plecatu servu Ioanu Fapiu. Epistola deschisa ilustrului d-nn GEORGIE SIONI in Bucuresci. Ilustre Domnule! Spre marea mea mirare primii adi in 20 Noembre 1873 sirurile ilustrei Vostre persane din 1/13 Noembre a. c. in can me provoca-ti amicabilu se Ye trametu pretiulu a 20 exempl. din „101 Fabule,* la din contra chiaru »Fabulele insesi. Din 1870 e unu tempu indelungatu.* Nemic’a mai justu, nemic’a mai naturala. Aveti toata dreptatea. In facl’a ilustrelor noastre siruri din cestiune, uitandu de ale mele, sum alteratu si machintu pana la rinichi, din multe puncte de vedere, cari si le representa ratiunea, ce imparta tipulu omului de caracteru, consciintia si onoare. Nemic’a n’am mai pretiosu de catu aceste caractere, si ccca motivulu de consternare. Mi-amu tienutu de mare onóare oricandu mi-sa oferita ocasiunea ast’a la dispositiune de scopuri umane. A satisface cu acuratetia si promtitudene, — candu me chiama datorinti’a, onóarea si încrederea, mi-a fostu, si -mi este pururea principiulu. Indata deci după primireapachetului: Fabulei la 10/3 1870 mi-am pusu toata individualitatea in acţiune intru a corespunde ilustrei Vóastre incredere. Mi-a succesu pana la finea lui 1870 a trece 14 exempl. in pretiu nominale de 42 fl. v. a. Neavendu sperare a trece in curendu si restulu de 6 exempl., in lun’a lui Febr. 1871 închiși cei 42 fl. v. a. in un’a epistola benesigilata (de facta era si prof. Moldovanu) si cu post’a din 13/2 1871 a plecatu catra Bucuresci sub adress’a ilustrului Vostru nume. Se intielege, ca pre langa »Recepisa postale.“ In acea epistola mi-am luatu libertatea a se descrie sinceru căușele duratei cum si netrecerea *) tuturoru exemplarialoru. Ye amu rogatu mai departe a-mi reporta primirea. Ye amu cerutu inviatiune de cele 6 exemple netrecute, cu se me conformu. Mi sprimasemi chiaru si opiniunea asupra possibilitatii de trecere sub unu pretiu micusioratu, cerendu-se si in acestu punctu prealabilea pronunciare. In juniu acelui anume adresaiu de nou la Reflexii ue (extractu). Amu fostu cu asteptare, cu cele publicate din partea notariului cerc. Andreiu Popu in nrii „Gazeti* 64, 65, 66 si 73 ex 1873, se voru reflectă prin cineva — inse vediendu ca tempulu trece si tace, si cele încurcate voru se remana cu efeptuite si adeverate? Subscrisulu imi permitu a reflectă. In nr. 64 se dice, ca cele 2 cercuri notariali statatare din 11 comune, au suferitu si suferit de acolera si alte fatalitati.* In conspectu se enumera numai 10 comune, punenduse Urisiulu de diosu de 2 ori, si comun’a stationala Ibanesti nici odata? Deca sea intinsu competinti’a si pre cerculu Urisiului, pentru ce n’a vorbitu si despre alu Gurgiului si Jabenitia? Cace tóte 3 cercuri notariali suntu una si aceeasiu pretura (szolgabirdutu) au una si aceeasiu sarte si caracteru in tóta privinti’a —* Se facea mai bine, daca se marginea reporterele numai la cerculu densului adeca alu comuneloru Ibanesti si Hodacu. »Poporulu e adjunsu a peri de fome* — dice, dér’ acuma speramu, cumca prin revenirea Dsale la noi, vomu fi scutiti de unele fatalitati ? sau dera chiaru vomu avé mai multe cu una? Diu medicu inca si a facutu datori’a, ór’ poporulu s’a feritu de boala pe catu a potutu si l’a batutu capulu. Era bine ale explica, si cele publicate de Dr. Szabó. — Totu aceea se arata, cumca Andreiu Popp, pre langa alte faceri de bine, ,au spessatu pre medicamente din pung’a lui propria 73 fl. v. a. si leau inpartitu poporului.* La acilea asertiune provocu pe d. respectivu ,se ne chiarifice mai speciale, ca se lu scimu, ca nu e fara gala. Medicamentele s’au procuratu din partea dlui jude processualu, pre spessele comuneloru, catu scimu, afara de aceea cei mai multi bolnavi si leau exoperatu insisi. Deci asteptu rectificare drepta ect. — G. Sibanfalva in 24 Noembre 1873. Unu Ibastianu Basiliu Gliga. aflatu si eu aici greu’a si neasceptat’a lovitura ce mai primi biata tier’a nostra. Unu desiertu mare s’a facutu printre noi, s’asi potu dice s’in intreg’a omenire: noi amu perdutu pe romanulu celu bunu, omenirea a perdutu pe celu mai mare omu de bine in persoan’a lui Alesandru Constantinu Golescu. Alesandru Golescu a fostu celu mai bunu frate pentru fiacare din noi. Elu a fostu mai multu de catu unu frate, a fostu unu tata milosu, o mama duioasa pentru toti nenorocitii, pe care avea fericirea se’i descopere; pe toti elu ’i cercetă cu iubire, ’i mangaiâ, ’i ajută; li da totu, li da si ceea ce nu avea: cersiâ pentru densii. Adice ca elu se uitâ pe sine pentru semenii lui, nu este destulu; candu era vorb’a de bine-facere, elu uitâ totu, uitâ pana si raţiunea; era eroismulu a crede ca, pentru a face bine, totulu este cu putintia. Anima lui, necontenitu strebatuta de curentii sperantieloru si ai deceptiuniloru, necontenitu scaldata in lacrime de bucuria si de durere, dobândise o tandretia, o simtibilitate estrema, devenise o sensitiva; cei ce nu -lu seiu apretiui diceau, ca este slabu de anima, dar’ cei ce lu cunosceau gasiau ca are o anima de angeri. Anim’a lui batea cu tóate animile. Durerile, bucuriele fiacaruia din noi, indata ce le cunoscea, devineau durerile si bucuriele lui. Iubirea nu mai avea indestulu locu in anim’a lui; elu nu cunoscea ura, compatimia cu toate slabitiunile omenesci, si nu despera d’a converti la bine pe fiintiele chiaru cele mai decadinte. Inaltimea, puritatea simtimenteloru si cugetariloru lui, caritatea animei sale, imens’a lui putere de espansiune facea ca toti cati -lu apropriau erau coprinsi de ferraeculu bunetatii sale; după fiacare convorbire ce aveai cu densulu, te simtiai mai dispusu la sacrificii, mai bunu, mai tare; si eu nu parintiloru nici invetiatoriloru mei, ci lui numai datorescu totu ce voi fi avendu bunu in mine. Elu, cărui aparținu mai toate ideile măreție ce s’au produsu in aceasta tiara,elu care a avutu o parte mare in toate mișcările noastre politice, sociali si naționali, nici o data n’a voitu se figureze decatu in sirile simpliloru soldați, si chiaru acolo modesti’a-i estrema si nemarginit’a-i pasiune a bineluilu faceau mereu se -si impute, ca nu seia lupta cu destula barbatia. Vieti’a lui Alexandru Golescu n’a fostu decatu o admiratiune pentru frumosu, unu apostolatu si unu martiriu pentru le ne, si unu amoru nesfersitu pentru amant’a animei sale, singur’a amanta ce a cunoscutu, pentru dens’a, tóate visurile sale, ei ia sacrificatu tóta juneti’a sea, intreg’a sea vietia, care a fostu o continua junetia. Seculii voru succede seculiloru, si cu greu se va mai găsi unu alu doilea semeuu lui. Elu a fostu focarulu celu mai puternicu alu patriotismului pentru Romania; pentru omenire, elu a fostu cea mai mare imagine a binefacerii. Planta esotica! Flore ceresca! Tu trebuia se te vestediesci, se dispari înaintea timpului. Cu totu profundulu cu totu balsamulu ce necurmatu ai respanditu cu profusiune impregiurulu teu, nai reesitu indestulu, a preface conditiunile atmosferice ale societăţii nóastre, ca se te poti aclimata, ca se poti trai mai multu pe acestu pamentu. Alesandre, tu ai traitu numai in spiritu. Corpulu teu, parasitu, slabitu, turmentu spiritulu teu. In spiritu ai traitu, si in spiritu pururea vei trai in memoria, in animile nóastre. Totu spiritulu teu ne va inspira cugetările si simtimintele inalte, ne va sustiene in momentele de descuragiare, ne va conduce in luptele nóstre pentru bine, ne va impinge la eroismulu sacrificiatoru; totu spiritulu teu va fi initiatorulu a totu ce se va face frumosu si mare pentru Romania. Moartea lui Alexandru Golescu a aruncatu unu mare doliu asupra animeloru nóstre. Amicii sei adica toti cati l’amu cunoscutu, se cuvine se purtamu si doliulu visibile, zabraniculu negru, ca toti romanii se cunosca marea nóstra durere, si se invetie a venera memori’a celui mai mare cetatianu romanu si a imita virtutile lui. Se luamu der’ toti doliulu pentru trei luni cu începere dela 10/23 ale presintei luni. Rogu Romanulu si prin Romanulu toate organele noastre de publicitate de dincolo si de dincoace de Carpati se deschidă in colonele loru liste de subscriptiune pentru redicarea statuei lui Alexandru Constantinu Golescu pe una din pietile Bucuresciloru. Dimitrie Brateanu. Cine a fostu f Alexandru Const. CGolescu boieria din Romani’a, repausata in 29 Oct. ne spune intr’o epistola deschisa catra Redactorii „Romanului* D. Demetrie Brateanu, si noi din pietate catra repausatulu si mustr’a vieţii lui republicamu oftările lui ca si ale noastre: Belciugatu, 1/13 Noembre. A siora amu