Gazeta Transilvaniei, 1873 (Anul 36, nr. 1-99)
1873-01-24 / nr. 7
Gazet’a ese de 2 ori: Mercurea si Duminec’a, Fai’a, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe Vi 3 fl. v. a. Tieri este de 12 fl. v. a. pe unu anu seu 2*/s galbini mon. sunatoria. Anulu in Brasiovu 5 Febroariu 24 Ianuarie Nr. 7. Se prenumera la postele c. si r., si pe la DD, corespondenti. — Pentru serie 6 er. Tacs’a timbrata a 30 er. de fiacare publicare. 1873. Politic’a bismarkiana si effectele ei. Decandu Prusi’a a ajunsu si ea tare si mare si la culmea influintiei sale politice, in urm’a resbelului franco-pruso-germanu, prusacii si nemţii prusofili au cadiutu pe burta innaintea favoritului de soarte, a politicului de „sânge si feru,“ a principelui Bismark. Acesti adoratori ai lui Bismark si ai politicei lui de feru se infla astadi in penele loru si se ingamfa intr’unu modu neasteptatu, crudu si pentru toate popoarele de alta nationalitate, ba chiaru pentru insisi nemţii nobilui cugetători, nesuferiţii. Fiintiele bismarkiane, de care este vorb’a aci, inse nu vietiuescu numai in Prusi’a si Gerraani’a, ci se afla in mare numeru si in Austr’o-Ungari’a spre esemplu, dar’ si in Romani’a. Ocupatiunea loru principala consta intru a batjocuri, urmări si suprime unde le este cu putintia toata lumea si vieti’a negermana urmandu parerei incapacinate ca »numai ce e germanii poate fi bunu, totu ce nu e germanii este de compatimitu“. Aceşti terroristi prusaci pre catu de închipuiţi, pre atatea si de servili cauta neincetatu la Berlinu, numera toti pasii cati ii face Bismark si toti perii cati ii mai are pe capu; si candu acest’a -si incretiesce fruntea, se uita si ei posomoritu, or’ daca Bismark -si iea aventu si tiene chiaru o cuventare in camera prusésca, apoi sei védi, cum se întrecu unii pe altii a o lauda si ai mari cu carulu insemnatatea ce o are pentru Germania, ba pentru toata lumea. Mare, giganticu, formidabilu omu principele Bismark. Acuma noi, departe de a nu sei apretiui din partene facultatea straordinaria, meritele cele mari si unice, cari si le a castigatu principele Bismark, după Cavour, celu mai mare diplomatu alu veacului nostru, nu voimu alta, decatu a demonstra prin cele dise, catu de periculosa este fluctuatiunea presenta prusaca pentru tote poporele negermane, ba chiaru si pentru libertatea si viitoriulu paciuitu alu Germaniei. Noi romanii orientali, germanii de noi, in diusa de astadi mai cu deosebire nu pucinu avemu se suferimu din partea falangei jidano- si maghiaro-prusace, care vrea nici mai multu nici mai pucinu decatu se ne detraga si abdica innaintea luibei dreptulu de a trai si a ne desvolta in pace pre vechiulu nostru pamentu. Fluctuatiunea bismarkiana-prusesca mai antaiu tinde la centralisarea si unificarea cu fortia a Germaniei. Imperati’a germana inse fundata pe baionete, centralisata si uniformata militaresce ar’ fi tinu periculu permanentu pentru libertatea si pacea europeana. Efectele stricatiose ale pornirei politicei unificatorie a principelui Bismark le si simtimu chiaru la noi in Austro-Ungari’a. Daca pana acuma nu s’a pututu face inca nici unu pasu in monarchi’a nóstra spre aplanarea diferintieloru interne nationale si de dreptu de statu, caus’a principala este politic’a terroristica centralisatoria a nemtiloru decembristi si maghiariloru deakisti, care acuma -si afla sprijinulu in politic’a bismarkiana. Acest’a tientesce in line’a a dou’a la germanisarea slaviloru si romaniloru din Austri’a, la perpetuarea supremației in Austro-Ungari’a, pentruca imperiulu nostru se nu se poata consolida si întări in launtrulu seu, se remana slabitu si asia se servesca intereseloru pruso-germane pana candu o data le va potó cadé préda cu totulu. Partitele nóastre domnitorie orbite de pasiunea de a inghiti totu ce nu e de soiulu si parerea loru, pericliteaza prin acest’a foarte pacea si esistinti’a imperatiei Austro-ungare. Principele Bismark asiadera nu numai ca vede bucurosu politic’a germanisatoria er’ deocamdată si pe cea maghiarisatoria din Austro-Ungaria, ci inca animaza necontenitu barbatesce prin organele sale de publicitate pe nemti si unguri in continuarea si esecutarea politicei loru suprematiste. Acest’a este invederatu. Totu asia de invederatu inse este, ca principele Bismark nu le face tóte este numai pentru petrecerea si plăcerea s’a personala, ci are unu scopu sie si defiptu, de care s’a apropiatu multu, dar’ inca nu de totu. Nu este greu de gacitu acestu scopu ultimu alu seu — »de a uni intrega giute germana sub sceptrulu dinastiei Hohenzollere“. Pentru de a potu deslega gigantic’a problema, caresi a luat’o, Bismark, voiesce se duca innainte de tóte doue lucruri in împlinire: Centralisarea Germaniei întregi, adeca sta formarea ei dintrunu statu federalu, intr’unulu uniformu cu guvernulu centralii in Berlinu, asia incatu de aci se pota comanda după plăcu mobilisarea baioneteloru germane. Mai departe tende politica bismarkiana, cum diseramu, la »castigarea amicitiei“ Austro-Ungariei asia incatu imperiulu acesta se bagata a servi intereseloru pruso-germane, precum le servesce spre esemplu astadi in cestiunea orietala cu deosebire a principateloru danubiane, — totuodata vrea se tiena Monarchi’a nostra in slabitiune interna, ca nu cumva consolidanduse definitivu si pacinicu in launtrulu seu se devină periculosa planuriloru pruso-germane. Influintiele si efectele politice presente prusogermane seu bismarkiane asupr’a Germaniei si de aci asupr’a Austro-Ungariei si a tieriloru Danubiane le potemu deci pe scurtu caracterisâ numindule: fluctuatiunea centralistica in Europ’a mediulocia. Mersulu si direcțiunea acestei’a e per excellentiam germanisatoria, rapediunea, cu care se puse in miscare dela marea nordica pana la marea negra nu pucinu amenintia si pericliteza totu cei stă in cale. In fondu borusii, in mediulecu nemții prusofili si innainte gard’a jidano-maghiara, acest’a este falancea germanismului, care sta se nimicesca esistinti’a staturiloru independente sudgermanice, tinde la total’a derimare a autonomiei regateloru si tieriloru Austro-ungare si danubiane si la desnationalisarea poporeloru mici slave si romane dealungulu si pana la gur’a Dunării. Si lucru de mirare, maghiarii inimicii cei mai neimpacati ai tuturoru svabiloru, cari anutiertiu nu se mai satura a turti la cilindre nemtiesci, păru a fi destinati de provedinti’a a scoate proso-germaniloru castaniele din spudia, ale aplana calea catra marea negra!iSituatiunea presenta politica esterna si interna, recunoscemu, este pentru noi foarte periculoasa, cu toate aceste nu desperamu, din contra suntemu de credinti la firma, ca in curundu totulu va capeta alta coloare, altu reliefu. Adeveratu ca centralistii astadi mai in tóte partile suntu la carma, dar’ tocmai pentruca ei stau acumu deasupr’a, totu numai ei potu ajunge dedesuptu, numai cei ce stau susu potu se cada. Le vine rondulu si suprematistiloru, despre acest’a indoiela nu încape. Principele Bismark e puternicu cu cancellariu alu Germaniei, dar’ nici elu nu pote face totu ce vrea, nici elu n’a cadiutu din ceriu, nu e nici elu infalibilu, ci muritoriu ca si noi. Nisuintiele sale centraliste au si produsu incontrai o opositiune mare si foarte însemnata in tota Germani’a. In capulu acestei opositiuni federaliste — germane sta astadi chiaru regele Bavariei Ludovicu II. Acest’a -si a datu espresiunea cea mai clara si mai vederata a simtieminteloru sale, cu ocasiunea unei avorbiri catra o deputatiune a cetatii bavarese Füssen, carei’a ia facutu mari imputări, pentruca cetatianii fusseneni au primitu pre principele de corona prusescu, care a calatoritu prin Bavaria numai in calitate de comissariu federalu pentru inspectiunea trupeloru bavarese, ca si pe unu domnitoriu alu loru, i au facutu ovatiuni, cari se cuveniea numai regelui Bavariei. »Nu pote fi cineva bavaresu bunu si totuodata si prusu“, dice regele Ludovicu, catra deputatii cetatii Füssen ii înfrunta mai departe, ca de ce au plantatu Standarte prusesci, cari n’au indreptatire in Germani’a de sudu, si de ce nu mai bine Standarte nationale germane? In fine le spuse füsseniloru, ca doresce ca cuventele sale se se faca cunoscute in toata tier’a. Atitudinea regelui bavaresc documenteaza indestulu nemultiumirea insusi a germaniloru facia cu politica agressiva bismarkiana. Partifa federalista si cea catolica a Germaniei se misca puternica si pentru aceea nu ne miramu, daca Bismark declară in cuventarea despre care facuramu amintire in nu.ante penultimu, ca deabea pote birui cu ocupatiunile sale cu cancellariu si pentru aceea a fostu silitu se depună postulu de ministru-presiedinte prusescu. Io posedu, dice Bismark, cea mai mare încredere a regelui. Pana candu? panace ’lu va favor! succesulu. Succedei-va are inse unificarea, centralisarea Germaniei? Fluctualitatea politicei bismarkiane centraliste a produsu contra-fluctuatiunea federalista in Europa centrala. Centralismulu nu numai odata s’a doveditu stricatiosu desvoltarei si libertății poporeloru. Germani’a insasi are se multiamesca mai multu desvoltarei sale autonomice si federale cultur’a intensiva, ce-o posede astadi. Istori’a germana contiene cea mai flagranta aparare a principiului federalu. Viitoriulu este alu federalismului, pentruca popoarele europene mari si mici numai in federatiunea loru libera ’si potu afla garanti’a esistintiei nationalitatii si a patriei loru, centralismulu vu se înghite, calea totu ce e dreptu si santu in petiere amenintia libertatea popoareloru si tocmai pentru acesta va cade, va trebui se cada. — Xrau Mihauia. Brasiovu, 3 Febr. n. In »Kronstädter Zeitung“ din venerea trecuta a esik in contra natiunei romanesci din Transilvania a unulu din acei articlii plini de ura si urgia, de care pana acumu se publică dela Sibiiu si Pest’a numai in »Presse,» Neue freie Presse din Vien’a si Pester Lloyd, Pesti Napló, Hon, Közlöny in contra romaniloru, cu acea differentia inse, ca unde cei din Sibiiu si Pest’a descriu pe romani de barbari, boti, poporu de proletari, acestui de acilea nu’i da man’a ca se nedica tocma boti si talebari, dara se pune pe terrenulu dreptului istoricu si apoi de aci împarte tiar’a intre maghiari si sasi, ora romaniloru le-ar’ da bu-