Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)
1874-09-19 / nr. 69
munale — baseala pre lege — decide ca: venitulu carciumaritului de pre cele 3 luni de tomna se se intrebuintiedie spre ridicarea, sustienerea scelei (? ori dotarea docentelui,) — d-lui szolgabirau nu-i vine la socoteala, si asia nu primesce. Se face recursu la ministeriu, ministeriulu relegéza causta la comitatu, comitatulu decide: Venitulu carciumaritului de pre cele 3 luni e avere curatu comunala, averea comunale după § 104 a art. de lege com. nu se pote intrebuintia altufeliu, decatu spre acoperirea speseloru curatu comunale. Scóla confessionale se reiupta. Auditati doi. preuti! Dcca pentru ce a-si dori eu, cu cati mai multi preuti etc. romani se intre in comitatu cu virili s’au alesi, deca erau acum singuru 10 preuti bravi in comitatu, si cu art. de lege 38 din 1868 amana ceteau § 25, era preste putintia, ca petitulu scólei confessionale se se retepte. Cautati la Clusiu, 3—4 barbati bravi suntu in stare a insuflă respectu la sute de insinorati. Er’, si er’ ve rogu dd. preuti, dd. onoratiori romani, nu ve pregetati a lucra, ca se intrati in Comitetu cu membri după modulu predigitatu (după virilismu amblati de locu, nu cumva se intardiati), apoi ca atari se cercetați adunările, si fiți convinsi, ca, deca nu mai multu, celu pucinu atata veti cumpăni, catu nu se voru calca legile seu §§i, cari se păru a ne favora — precum e si § 25 mai susu citatu —, ci cu occasiunea fiacarei adunări — deca nu mai multu — celu pucinu 2, 3 scoli confessionali veti scapa de perire. Et tantum — si non satis — aliquid. Eu sustienu, ca deca dobandesce ceva baremu una comuna romana, unu individu chiaru, — indirecte dobandesce natiunea. Au multe comune romane scoli bune confesionale nationale, e înaintata caus’a nationale. Suntu multi barbati bravi romani, e fata, taria nationala. Calatoriulu celu de mai nainte.“ Ne judeca si slovacii! ca nu ne folosimu in conlucrare solidaria de toata occasiunea binevenita spre a documenta lumii, si colo susu, ca avemu viatia in esse. Or dar’ inca nu ne amu desvatiatu a ne pleca gutulu la jugu, indata ce birisiulu scoate resteulu din elu spre a înjuga? Ceea ce ne făcu reneagantii si renegatii. In Aradu, candu venise Maiestatea Sa, refera „ Osten“ dintr’unu diurn, slovacu, ca unu slovacu dise, ca pana acum a credintu, ca slovacii su celi mai ticăloşi in Ungari’a, inse acum vede, ca romanii de pe la Aradu se afla multu mai ticăloşi decatu ei, atatu materialminte catu si in privinti’a nationale, in catu slovaculu din Zemplinu,si Soros neei ca -si pote intipul. Mulţime de renegaţi făcu de se parasesce caus’a poporului sermanu, apoi indiferentismulu! Tiene de reu pe romani, ca nu s’au aratatu mai energici cu occasiunea acesta, informandu pe regele cu boemii despre starea sa. — E dreptu ? — — SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA. Urmarea Siedintiei din 16/28 Augustu, 1874. D. Caragiani, spre a facilita lucrarea revisiunii ortografiei si dictionariului, opina ca trebuie a se stabili precari principie si anume si asupra ortografiei, pentru a nu se sacrifică acesteia formele gramaticale ale cuvintelor. De esemplu, d-sa nu aproba a se scrie cum nu se pronunția, precum: 1) bonu, mene, coventu, femina, co, coci, dero, etc., cari tote suntu in legătură cu revisiunea, care nu se pote face fara deslegarea cessiunii de ortografia; 2) formele de gratiosa, gretiosa, placenta, intellegu etc., si peste totu ione in locu de iune, pe care unii le credu a fi o cestiune de ortografia, altii de gramatica, de cuvinte; 3) lucruri cari nu suntu destulu de desvoltate se se desvolte mai bine, ei mai esactu, or’ altele, de esemplu cele obscene, in locu de a se desvolta, se se omită si se se treca usipru peste ele. Unii credu ca acestea ar’ trebui se lipsesca cu totulu: eu eramu nevoitu ale apela la Iasi, in contr’a detractoriloru dictionarului. Prin a se deslega apoi si întrebarea deca dictionariulu este receptadulu cuvinteloru in usu, seu si alu celoru ce voru veni peste 50 de ani, intielegu aci neologismii neusitati; 4) amu vediutu mai departe in dictionaru ca se strica cuvintele numai pentru a se păzi strinsu sistema ortografica, de esemplu calandare, locasiu, fontana, etc.; 5) semnele ortografice di, ti, si nu se scie deca este a se pronuntia sunetulu fundamentale seu celu derivatu. Deci proprnu a se lua conclusiunea ca mai înainte de a se face revisiunea, se numimu o coraissiune compusa si din membrii comissiunii lesicografice, insarcinandu-o se vie cu unu reportu asupra ortografiei. Presiedintele observa ca cestiunea este deslegata, fiindu ca ortografi’a sa lasatu de o parte si s’a decisu a se intră in fondu. D. Odobescu cere unu feliu de intielegere prealabile, de a se asieza principiele conformu propuneriloru D-lui Ionescu. Atunci vomu poté inainta bine. D. Ionescu cere a se regula positiunea fiacaruia si cere a nu se închide discusiunea generale, ca are se mai adaoge la cele ce a spusu, spre a poté veni la conclusiune. D. Laurianu. Cestiunea generale este in desbatere. Rogu dér’ pe toti membrii se iee cuventulu, spre a se pronuntiu, ca se vedemu cine ce are la anima. D. Ionescu ar’ fi doritu se vorbesca cei ce n’au luatu inca cuventulu. Nu potemu evita se ne pronuntiamu si asupr’a ortografiei, dér’ n’avemu se ne pronuntiamu asupr’a princiepieloru, ci numai asupr’a aplicării. D. Urechia dise, ca n’are se se scrie phantomu, ci fantomu, etc. Eu credu, că n’avemu se decidemu, ci se scriemu de esemplu philosophia si filosofia, thesauru si tesauru, etc. In asta privintia mai observu, ca ortografi’a Italieniloru, dela cari si noi am imprumutatu pe chii, este cea mai acomodata; se-i urmamu, se modificamu, ca se usturamu scrierea. S’a disu despre ce, caci, pentru ce se se scrie cu o? D. Cipariu scrie cu a, der’ le desparte, asia si in cărțile vechi bisericesci; alții erasi scriu cu semnu, cu-ce. Avemu se decidemu si asupr’a acestui punctu. Se incepemu dela liter’a A. Aci intempinamu deficultati fonetice, gramaticale, etc. Scrierea, definitiunile, acentele etc., tote modificările din punctulu de vedere etimologicu. Se lasamu cestiunea de filologia generale si se ne apucamu de aplicarea practica. D. Ionescu resume: se nu facemu glosaru, ci se punemu tote cuvintele in dictionariu. Candu se elabora dictionarulu trebuia se se faca si glosarulu. Cuvintele indoiose după etimologia si forma, suspecte a fi străine, suntu puse in glosaru, acum vomu alege pe cele mai multe, chiar’ si din cele străine si trebue a se pune in dictionariu, notandu-se ca suntu străine. Asia a urmatu si Littré, de esemplu dauna este pusa in glosaru, Daguerotypu, daru, divanu, dama, etc. suntu asemenea puse oculu. Inse dauna este cuventu romanescu usitatu in Moldova, si este formatu cu scaunu. Daguerotypu este formatu dela numele propriu Daguere, inventatorele artei numite după numele seu, di va nu este in institutiunile nostre, etc. Relamu dér’ dreptulu in dictionaru si pentru aceste cuvinte. Definitiunile suntu bune si, lasandu-se din ele discusiunile, cum amu dice partea polemica, potu intră in dictionariu. Asia trebue se intre si cuvintele: dur’a, etc. (de a dura = revolutiune, durare = a face tare, apoi durare = urmare, se lasa nu numai ceea ce nu se dice) „Beserica durata de lemnu“ se dice in Moldov’a = construita, dér’ acest’a se dice numai de beserica, dér’ se pote dice, cum dice D. Masimu „de stejeru,* adeca semnificandu durare. Espresiunea popora duretu (duretu) „me ia in duretu;* asia durdura , „amu trasu o durdura,“ etc., se se treca in dictionaru. Precum amu datu comissiunii lesicografice libertatea de a unna o sistema, asia vomu da si comissiunii de revisiune sau elaborarea definitiva a dicţionarului. Nu ne potemu pune pe terenulu generalitatiloru, ci la aplicarea practica. Catu pentru semne, fiindu ca fisamu si pronunţarea, se punemu in parentese acele cuvinte, cum s’a disu de esemplu co, co-ci (că, câ-ci). Noi potemu se facemu rectificările necesarie, comissiunea propusa n’ar poté se le faca pana a numei vederile nostre; de le vomu face noi, atunci lucrările nostre vor servi de indreptaru la redactiunea definitiva. In fine D. Ionescu resume astu-feliu: procedemu la revisiunea, in lipsa de regulamentu speciale, ne ocupamu din litera in litera, indicamu ameliorările pentru a se face o sistema mai perfec ionata. Se vedema dificultățile ce intempinamu la fiacare litera, se le deslegamu, si lucrarea nostra va servi de indicatiune generale la lucrarea redatiunii definitive. D. Urechia areta ca societatea s’a ocupatu de ortografi’a dictionariului in 1874, dér’ in modu astu-feliu ca se lovi, cum se diece cam vulgaru, cu capulu de pariete. In 1870 societatea academica a fostu hotaritu, ca acum se revedia liter’a A, fara prealabile stabilire a ortografiei. Ce i s’a intemplatu? Ca, dela primulu pasu, s’a opritu de cestiuni ortografice. D. Urechia citeza mai multe esemple din analele pe 1870, din cari areta ca societatea academica a totu amenatu deslegarea intrebariloru ortografice pe candu va face editiunea s’a de dictionariu. Ei bine, dice D. Urechia, este acum întrebarea la ordinea dilei. D-sa sustiene acesta părere si cu alineatulu ultimu alu regulamentului pentru scrierea provisoriu din 13 Septemvre 1869. Acestu alineatu suna asia: „acestu modu de scriere este provisoriu si numai pentru societatea pana la definitiv’a stabilire a ortografiei limbei romane.“ D. Urechia termina sustienendu cu D. Caragiani ca nu se pote discuta dictionariulu fara a da vorbeloru loculu ce trebue se-lu aiba, or’ loculu acel’a nu-lu potu avea decatu după modulu cum suntu scrise, după ortografia. D. Hodosiu crede ca s’aru procede mai corectu deca s’ar’ face unu regulamentu; atunci revisiunea ar’ inainta mai cu înlesnire. Pe catu tempu nu se va face acest’a, vomu divagu. Cere dér’ ca revisiunea se se faca după anumite principie stabilite. D. Odobescu desvolta propunerea sa coprinsa in cele 8 puncte cunoscute, si dice ca de amu procede astu-feliu, ca se luamu liter’a A din tote punctele de vedere, damu antaiu de esemplu de apostrofu, damu apoi in cuventulu cutare, si după propunerea D-lui Ionescu, n’amu ajunge la unu resultatu. Ceru dér a se lua in discusiune propunerea Dlui Ionescu, care mi-a placutu si pe care am resumat’o in 8 puncte (citesce cele 8 puncte, in cari resume propunerea D-lui Ionescu). Ceru ca aceste 8 puncte se se puna unulu cate unulu in discusiune, pe urma se lasamu ca se lucreze comissiunea in cursulu anului. D. Urechia declara ca sustiene propunerea D-lui Odobescu si ca prin urmare cere a se aplică, regulamentulu. D. Masimu declara ca nu scie in ce positiune se afla societatea. Se intramu, dice D-sa, conformu decisiunii luate, in discusiunea revisiunii, si atunci vomu vedea ca avemu se formulamu, nu 8 puncte, ci multu mai multe. Cere dér’ a se intra imediatu in lucrare, si apoi se va vedea ceea ce este de conservatu si ce de lasatu. Proiectulu este facutu, se-lu ceremu, dér’ se nu intramu in discusiuni generale. D. Caragiani face propunerea se se numesca comissiunea care se stabilesca regule pentru modulu intrării in revisiune. D. Hodosiu dice ca conclusiunea luata nu esclude d’a se vota ore-care principie. D. Odobescu dice ca s’a votatu intrarea in revisiune, dér’ acest’a nu esclude discusiunea puncteloru D-sale. S’admitemu acest’a. D. Baritiu dice ca se potu lua punctele cele 8 in discusiune, dar se va vedea ca suntu mai multe. Tempulu fiindu inaintatu, se curmamu acum discusiunea si se vedemu deca avemu altele la ordinea dilei, apoi se mai damu tempu si sectiuniloru.