Gazeta Transilvaniei, 1874 (Anul 37, nr. 1-95)

1874-10-24 / nr. 78

Gazet’a ese de 2 ori: Joi’a si Duminec’a, Fai's, candu concedui ajutoriale. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe */» 3 fl. v. a. Tieri este de 12 fl. T. a. pe unu anu seu 20/s galbini m­on. sunatoria. Amnin XIXVII. se prenumera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 6 er, Tacs’a timbrata a 30 or. de fiacare pu­blicare. Nr. 78 Brasiovu 5 Novembre 24 Octobre 1874. Brasiovu 1 Not. n. 1874. Ceea ce dor­eamu cu sete intre frica si spe­­rantia, executarea serioasa si fara scomptu a impor­tantului actu de alegerea Metropolitului archi-diecesei gr. or’ sabiene, onoare respectiviloru barbati!­o ve­­demu, finita. In 20 Oct. 1 Nov. la 11 ore bar­­batulu meritatu de scóla si biserica, episcopulu Ca­­ransebesiului «Ioanne Popas» fu cu 64 majoritate precurapanitoria de voturi alesu de Archiepiscopu si Metropolitu. Fia i indelunga viati’a, pe care suntu dovedi, ca o sacrifica binelui pu­­blicu!!! Archimandritulu Nicolau Popea primi 40 si ep. Aradului 1 votu, or’ 1 votu se afla albu. Acum se astepta preainalta întărire si pana atunci remane congressulu in permanentia. Adress’a, pelanga care se se asterna actulu de alegere spre approbare Mai. Sale, pregătită de con­­gressu, s’a incredentiatu deputatiunei alese ad hoc in persoanele: I. Metianu, lacobu Bologa, Branu de Lemény, Dr. Vasiciu si N. Fioca, cari adoua di si porniră la curtea preanalta. Vomu relata mai pe largu actulu după investirea lui. — Scriea despre alegerea episcopului Popasu de metropolitu a fostu primita de publiculu brasioveanu cu mare bucuria si satisfactiune. Si acesta bucuria s’a manifestatu in modulu celu mai demnu si ono­­rificu atatu in cercurile restrinse, catu si in cercuri publice. Scirea fu intempinata cu salve de bucuria, si fece o plăcută impressiune chiaru si asupra atra­­iniloru. — Unu incidentu ponderosu avisatu prin firulu electricu, ne face se am­enamu ulterior la reportare despre decursulu sinodului din Gherla pana la tempulu oportunu. — Momentuositatea siedintieloru camerei unguresci s’a inceputu in 28 Octobre, candu ministrulu de financie Ghyczy a presentatu bugetulu, pre care lu registramu mai la vale, si candu totu-odata sî-a espiicatu punctulu de manecare alu planului finan­­ciariu, care nu consta din alta, decatu din urcarea dariloru directe si indirecte. Dlu Ghyczy a luatu asuprasi marea sarcina, d’a vindeca ran’a cea grea de carea boleace corpulu statului ungurescu. Elu a inceputu a mai reduce cheltuelele si a immulti veniturile, ca astfeliu cu incetutu se restaureze bi­­lanti’a in financiele statului, cari se potu descrie in modulu celu mai elocuentu prin urmatorele cifre. Dela 1868 incoce Ungari­a a facutu o detoria de statu de 340 millione, pre langa cari mai are inca partea sa si din detoriele vechi ale Austriei, asia incatu asta­di cea mai mare parte a venituriloru statului trebue se­­se destine pentru platirea detorie* loru si se se tramita afara din tierra. Daficitulu care dela inaugurarea dualismului incoce a crescutu din anu in anu, se urca, calculandu pana la in­­chiarea anului 1875, la sum­a de 217 millione. Aceste cifre n’au lipsa de comentariu. In siedinti’a dela 29/10 ministrulu de justitia Pauler a presentatu proiectulu de codice penalu si proiec­­tulu pentru modificarea procedurii civili. In conferinti’a dela 28 Oct. a partidei lui Deacu s’au luatu in desbatere modificatiunile ca­merei boieriloru la proiectulu de lege despre intro­ducerea institutiunii notariateloru publice. Precum modificatiunile la novell’a electorale, asiă si aceste suntu îndreptate contr’a natioaalitatiloru. Camer’a boieriloru vre adeca, ca notarii publici se nu pota da atestate valide si autentice, decatu numai in limb’a maghiara. Ministrulu Pauler observa la aceste modificatiuni, ca proiectulu originala asecura in de ajunsu caracterulu limbei maghiare, ca limb’a de statu, pentru aceea d sa tiene, ca modificatiunea făcută de camer’a boieriloru nu se pote acceptă, deorace pre de o parte nu se poate esecuta in prassa, era pre de alta parte nu este in detrimentulu nouei institutiuni de notari publici. Josifu Sz’ăvy, fostu primu ministru, este de parerea, ca legislatiunea ungureasca ar’ comite o mare erére, deca ar’ acceptă propunerea camerei boieriloru si astu-feliu s’ar’ demite pana a se a­­mesteca in viéti’a privata a locuitoriloru statului. O asemene dispusetiune ar’ vatemă adencu sentie­­mintele nationalitatiloru si pre de alta parte intru nimicu n’ar’ promove interessele statului ungurescu. Dreptu aceea d-sa se alatura la parerea ministrului de justiția, voteaza pentru respingerea modificatiunei făcute de camer’a boieriloru si pentru pastrarea tes­tului originalu. In fine conferinti’a decide a res­pinge modificatiunea si a păstră testulu originalu. Conformu testului originalu inse, documintele se potu dă in alta limba numai cu concessiunea ministrului de justiţia. O restrictiune acést’a, care mai intru nimicu nu se deosebesce de modificatiunea propusa de camer’a boieriloru. Că terminu pentru intrarea in viétia a institutiunii notariloru publici se defige diu’a de 1 Maiu anulu viitoriu, tiamindu junimei stud, pentru onorea ce i au datu-o indemnandu-o că se nasuesca cu celu mai mare zelu spre scopulu, la care tientesce, se aiba totu­­deaun’a in vedere înaintarea si cultur’a poporului romanu, amentendu-i, cum din acestu institutu au esitu cei mai inflacarati naţionalisti si cei mai mari barbati devotaţi causei sânte a natiunei ro­mane, — după care junimea er’ strigă ,se traiesca Parentele literaturei romane! De aici intorcandu-se spre edificiulu gimnasialu cantara imnulu­i Drumu bunu,“ după care se imprasciara cu toti intre oftări dorerose dicundusi: »amu perdutu pre adeveratulu Directore alu gimnasiului din Blasiu pre Timo­teu Cipariu.“ (Inim’a lui inse totu va fi cu voi si cu toti romanii! R.) It Ia­si» 29/10 Octobre 1874. Abdicundu Reverendissimulu domnu can. Ti­­ffloteu Cipariu de funcţiunea de directore alu gimnasiului completu din Blasiu, junimea studiósa­­si tiena de cea mai sacra de torentia: a alergă la marele barbatu, la Parentele literaturei ro­mane, că se-i duca profund’a multiamita pentru ostenelele puse in decursulu atatora ani. Deci, Iu 28 Octob. st. n. scria pre la 6 ore, după sonarea campanei gimnasiului, întrerupte de trei ori, junimea stud, alergă pe întrecute in edificiulu gim­nasiului, unde deodata surprende intregu Blasiulu cu intonarea imnureloru naţionali si a bandei opi­­dane, după cari numai decatu, deschidiendu-se por­ţile gimnasiului, junimea studiosa in cea mai buna ordine, conduşi de standartele naţionali, si de lu­­min’a faclialoru mergu spre locuinti’a marelui bar­batu Timoteu Cipariu, unde intregu publiculu strigă »se lu vedemu — se lu vedemu!“ Marele Nestore — se arată, si studentele de clas. VIII-a Basiliu Sinteiu lu salută — cu : »se traiesci Pa­rents alu literaturei romane! Tienendui una vor­bire catu se pote de acom­odata si in numele jani­mei studióse, da cele mai simtite expressiuni de părere de reu, ca au perdutu pre luceferulu lumi­­natoriu, pre conducatoriulu gimnasiului si acum veau a-i aduce profund’a multiamita pentru ostenelele de pan’acum, rogandu-lu totu-deodata, că nece de aici înainte se nu-i de uitarei, ci se se ingrigésca de înaintarea loru — pentru­ ca -i voru fi multiumitori; si numele de­­Timoteu Cipariu“ nu se va sterge dintre romani, pana candu va esiste vre unu romanu pre suprafaci’a pamentului. După aceste Rss. d. Timoteu Cipariu, marele barbatu alu na­­tiunei romane, de si cu un’a voce debile, ca ajunse la adenci betranetie ~ -si esprima bucuri’a, unul­ PROTOCOLU despre conferintiele tienute cu invetiatorii gr. cat. din protop. Sibiiului la 29 si 30 Septembre 1874 in baseric’a parochiale gr. cat. din Sibiiu. In siedinti’a din urma a Senatului scol. din protop. gr. cat. alu Sibiiului, presiedintele acestuia Rsm. d. protop. I. V. Rusu, aretâ necessitatea de a se tiene cu invetiatorii gr. cat. din acestu pro­­topopiatu orasi, conferintiele pedagogice, întrerupte de mai multu tempu, esprimendu-si totuodata do­­renti’a, că aceste conferintie se fia conduse de co­­membrulu Senatului scol. Bas. Petri Directore su­premii alu scóleloru granitiaresci din fostulu regi­­mentu romanu I. D. Petri primindu cu plăcere însărcinarea, ce i se fece, Senatulu scol. decise, că conferintiele cele mai de aprope se se tiena inca înainte de începerea anului scol. 1874/5. In urm­a acestei decisiuni, d. protop. Rusu cu cerculariulu seu din 4 Augustu a. c. nr. 302 con­vocă invetiatorii gr. cat. din protop. seu la confe­rintie pre 29 Septembre si dilele urmatorie. In 29 Septembre la orele 9 demaneti’a, tempu prefiptu pentru începerea conferintieloru d. protopopu Rusu dimpreună cu d. directore Petri, se află degia in localulu destinatu pentru trenerea confe­rintieloru. Intr’aceea sosindu partea cea mai mare a invetiatoriloru convocați, d. protop. dispune a se face mai antaiu apellulu nominale, in urm’a caruia se constatară a fi present! 11 docenți, lipsiră doi, or’ celealalte stațiuni docentali le afiara vacante. La aceste conferintie au mai participatu si cati­va preoti tractuali. Dupa­ ce se alese unu notariu ad hoc, protop. aratandu insemnetatea ataroru conferintie, presenta pre­d. Directore Petri, că conducatoriulu acestoru conferintie, si recomendandule invetiatoriloru a fi cu toata atentiunea la obiectele ce se voru pertractă, dechiara siedinti’a de deschisa. Siedinti’a I. Mai antaiu d. Petri la ron­­dulu seu saluta si elu invetiatorii intruniti, rele­­vandu intre altele, motivulu, ce l’a facutu mai cu seama a nu declină dela sene onoarea de a conduce aceste conferintie, desi numeroasele agende ale offi­­ciului seu, i-ar’ fi dictatu acést’a, dice adeca, ca vediendu zelulu neadormitu alu Rév. protop. intru promovarea causei scol, in acestu districtu, s’a sen­­titu deoblegatu, a concurge si elu, după potentia la realisarea acestui scopu sublimu. Terminandu cere indulgiuti’a conferintiei, deca­t considerandu de o parte importanti’a lucrului, de alta parte po­terile sale prea modeste, ar’ remané indereptulu asceptariloru. Ne insinuandu-se nece m­ulți dintre invetiato­rii presenti cu vreo disertatiune sau propunere pre­gătită, problem­a conducatoriului de astadata eră dictata de sene; ea nu potu fi alta, de catu a tractă insusi, fia in modu acroamaticu, fia dialogicu, unele cestiuni pedagogico-didactice, cari atenga mai de aproape chiamarea invetiatoriului.

Next