Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-05-16 / nr. 38
Gazet’a ese de 2 ori: Joi'a si Duminec’a, Fei'#, csndn concedii ajateriale. — Pretiam: pe 1 ana 10 fl., pe */* 3 fl. v. a. Tieri esterea 12 a. t. a. pe nnu ana seu 2*/# galbini mon. sunatoria.TUIS11TML I Amnin mil. Se prenumără la postale a. si r., 61 pe la DD. corespondenți. — Pentru serie 6 er. Taos’a timbrata a 30 er, de fiacare publicare, Br&siovu 28 16 Maia 1876. Sr. 38 Functiomurii de naţionalitate roiuanesca. Lectorii noştri au vediutu din altu nr. alu »Gazetei*, in ce modu renegaţii dela Clusiu plesnescu in facia romaniloru trecuti prin scóle, alergarea după funcţiuni. Nu cunóscemu in patria nostra nici una classe de oameni mai nefericiţi de catu suntu funcţionarii romani, cari nu vreu se-si renege sângele, naţionalitatea, pe tata si pe mama; precum nu cunóscemu nici fiintie mai infame, decatu acei denuntianti egoisti si servili, cari au intru nimicu a-si vinde sângele si a rapedi pe fratele loru in abissulu nefericirei *). Daca mai este vreunu criteriu siguru alu corruptiunei si perversitatiei omenesci, apoi acela e fapt’a denuntiantelui vendiatoriu de sângele fratiescu; socii lui Spartacus din Rom’a vechia au fostu modelle de honestate in comparatiune cu oamenii servili din dilele nóstre. Nu e de ajunsu ca ne aflamu crasi intr’o epoca, in care trece de crima a ne fi nascutu romani, mai lipsia că romanu asupra romanului se se parte lupesce. Homo homini lupus. Departe se fia dela noi ca se aparamu vreunu functionariu corruptu, fia de orice nationalitate, traga si originea macaru din vreunu generalu de ai lui Traianu; dera candu vedemu, ca functionariulu romanu este luatu la gona numai pentru crim’a ca s’au nascutu romanu si ca s’a educatu si a studiatu cu bani romanesci, atunci trebue se se deştepte drept’a mania si in sufletele nóstre, in contra acestei specie de tirania. In cei diece ani catu a domnitu imperatulu Iosifu II, unu numeru frumosu de romani au fostu denumiţi in funcţiuni publice, civili si militari, dintre cari unii au inaintatu pana la cele mai inalte ranguri, de generali, consiliari etc. Dela 1800 inainte numerulu acelora scadea mereu, si cei cari mai inainta, era considerati numai ca »mnureu necessariu,* din causa ca nu se afla alti individi de alte nationalitati asia capabili precum era unii romani, dara si acestia -si începuseră carierele loru totu in dilele lui Iosifu II si ale lui Leopoldu II. De atunci incoce pana la 1848 junii nostri trecuti prin facultatea juridica, voindu a intra in funcţiuni publice, trebuiea se faca praxe de cate diece, chiaru si 15 ani pe spesele loru, pana ce apucă in cate una funcţiune miserabile de diurnistu, adjunctu, protocollistu cu platisiera de cate 200 multu 300 fl. m. c. După stematismulu guberniale din a. 1843 intre 18 consiliari, 13 secretari, 12 concipisti nu mai era nici unu romanu, caci romanii Costa, Rusu, Sam. Popu, Lad. Vaida murisera; intre 25 practicanti de conceptu era numai doi romani unulu cu stipendiu (Aloisiu Popu, mai tardiu renegatu) si altulu (Ge. Domsia) fara plata; intre 8 diurnisti gub, nici unu romanu; alu - lea Ioanu Bobu (nepotu alu renumitului episcopu Ioanu Bobu) aplicatu la departamentulu fundatiuniloru, dera numeratu cu de insulta intre servitori (pag. 215) si nu cu plata dela statu, ci cu stipendiu facutu lui de unchiuseu in suma numai de 160 fi. m. c., cu care si-a tigaritu viati’a preste 20 de ani, pana ce se facil abia „Translatoru alu limbei »valache* in loculu lui Dimitrie Batiu, carele repausa la anulu. Intre 35 de advocaţi de langa guberniu era uniculu romanu Alexandru Bohetielu. Din 18 funcţionari mici si mari dela Comissariatulu provinciale trecea de romanu unu singura cancellistu, anume Sam. Herseni. Din 59 funcţionari dela Exactoratu lu prov. romani era numai los. Branceanu, fiiulu unui negotiatoriu din Blasiu si Iosifu Folgovits, fetiorulu protopopului greco-res. din Clusiu, cari inse n’au potutu înainta pana nu s’au casatoritu cu maghiare. La cancellari’a curţii in Vien’a din 57 inşi, cancellariulu Alexie Nopcea (mai tardiu inaintatu la rangu de baronu) era romanu declaratu, alti trei asemenea, si 2 renegaţi de curendu, adeca Iuhăsz (Pecurariu) de Caransebesiu si Costa de Beiusiu. La tabl’a regasca (de apellu inst. a 2-a) din 33 funcţionari, doi romani renegaţi si din 45 advocaţi nici-unu romani. La thesauriatu cu ramificatiunile dela Sibiiu din 150 funcţionari abia era optu romani. Dara fia de ajunsu atatea exemple aduse pana la 1848. Si totusi, se poate proba anume din cathalogelii fasultatiloru juridice si filosofice din Clusiu, ca in acelea celu mai putini 1/3 parte de studenţi era romani, mai alesu fetiori din familii nobile si de preoti. Ce se alegea din acea mulţime de tineri romani?! Veti dice, ca se aplică pe la municipalităţi, comitate, districte etc. Nici vorba, pe la acele se aplică si mai pucini. Dela 1849 incoce, după cea mai energiosa insistentia a deputaţiuniloru nationale in Vienna, in fine ministeriulu imperatescu se convinse, ca oricatu de rigorosu va tracta pe romani, pace cu ei totu nu va avè, pana ce nu le va da funcţionari de naţionalitatea nóstra, catu se poate mai multi. Intr’aceea in loculu legiloru aprobatali regimulu introduse si in Transilvanii codicile austriace si proceduri austriaca. Pentru că funcționarii nostri se se dede cu ele catu mai curendu si mai bine, s’au tramisu incóce mai vertosu presiedinti si membri la tribunale din provinciile Cislauane, pe cari amestecandu’i pintre ardeleni, ei fece oresicumu professori acestora. Junimea noastra se si folosi de acea ocasiune in partea sa cea mai mare cu diligentia extraordinari». Numai asia s’a pututu intempla, ca pana in 1860 aveamu la 174 funcţionari romani curaţi, care numeru sub ministeriulu Schmerling crescu pana la 300. Dera pe acea generatiune se si cunoscu urmele rigorei austriace si ale unei controlle necrutiatorie, pre candu fiacare functionariu era politiaiu pentru celalaltu, si denuntiarile la ordinea dilei, din care causa noi „civilistii* candu vedeamu pe funcţionari romani trecandu pe una lăture a stradei, apucamu ceealalta si uitandu-ne in alta parte, ne faceamu ca nu’i vedemu, si nu’i salutăm de tema că se nu’i compromittemu, se nu le facemu vreunu reu fara voi’a nóstra in casu, candu vreunu spionu, unu denuntiante, comissariu de politia, ori chiaru presiedentii, sau vreunii collegi de ai loru, inemici ai nationalitatii nóstre ar’ observa, ca reintorcu buna-diu’a nóstra si ca stau de vorba cu noi. Dieu inse si densii se feriea pre catu numai potea de conveniri familiarie cu noi, nici ca intrau in casele nóastre de catu pote ex officio sau cu ocasiunea vreunui evenimentu in familia, precum nunta, casu de moarte si altele că aceste. In localuri publice ne alegeamu mese, unde se nu venimu prea aproape de funcționari de ai noștri, afara daca se află de facta si de cei străini, că se ne invite la masa loru, ceea ce se intempla foarte raru. Totu pe acele timpuri ficțiunea cu daco-romanismulu inscenata si nutrita de Bedeus et Comp. era folosita de arma foarte periculoasa, mai alesu in contra functionariloru nostri Totu in Sibiiu una alta compania honorabila, inse nu sasesca, denuntiase chiaru si pe bunulu si morbosulu archipastoriu Alexandru St. Siulutiu si nu se molcomi, pana ce nu înduplecă pe gubernatorulu C. Schwarzanberg că selu insiele la Alb’a-Juli’a sub pretextu minciunosu alu unei consultatiuni de fantasia, era intr’aceea tramise la Blasiu pe sub ascunsu că se calce locuinti’a si mai alesu cancellari’a mitropolitului, că si cumu ar’ vrea se calce locuinti’a vreunui hotiu si talchariu, in catu mai lipsia numai, că acolo unde fusese torturata odeniera mitropolitulu Sav’a, se traga si septuagenarului Alexandru patrudieci fara una la spate (an. 1852). Acesta era sartea functionariloru romani pana la 1860, adeca pana la diplom’a din Octobre. Dara incai austriacii nu le dicea, se dau la o parte numai pentru ca sunteti născuţi romani, ci pentru ca stati in prepusa (in suspitiune) de dacoromanisti, de necredentiosi, caci asia sunteti demntiati; de aceea me temu se applica si din voi anume la administratiunea politica, că se nu tradati pe regimu si patria. — Tortura cu dacoromanismulu se facă mai intensiva de candu staturile cele mari apusene scosera pe austriaci intre amenintiari din principatele romanesci, si de candu se sanctiona conventiunea dela Parisu din Aug. 1858 in favorea acelora. De atunci romanii din acestu imperiu di buna nu mai vediura; era anume candu principele Taleyrand in calitatea sa de comissariu plenipotente alu Franciei la Bucuresci, facu escursiune de plăcere pana la Brasiovu, directorulu de aici alu politiei si comissarii politienesci, se parea ca-si perdusera mintile; tienea drumulu romaniloru mai de frunte si -i spionă că se vedia care unde intra si de unde ese. Dela 1861 inainte, dupa ce deputatiunile romanesci orasi începuseră se bata calea Vienei, după conferintie generali, comitetu nationale, proteste si petitiuni care-si succedea unele la altele, mai antaiu cativa romani fusera inaintati la ranguri de consiliari si secretari in Guberniulu tierei si la Cancelari’a curtiei, alţii că assessori la tabl’a reg. si unii că prefecţi. Indata după aceea prin zelulu si midiulocirea celoru inaltiti in ranguri si funcţiuni cardinali mulţime de teneri esiti din facultatea juridica fusera impinsi inainte in plati de cate 5. 700 fi., era la derogatorii subordinate de manipulatiune, fusera denumiţi si unii din classile gimnasiali. Asia au mersu aceste pana la caderea systhemei lui Schmerling, după care romanii apoi fusera duși in curs’a dela Clusiu. De atunci dorinti’a romaniloru de a li se înmulţi funcţionarii de naţionalitatea nóstra remase desiarta. Acuma nu li se mai dice: »stati in prepusu, ne tememu de voi“, ci li se plesnesce pe fiacare din facia: »sunteti valachi, "(nu ve suferimu in funcțiuni; pe acele le avemu numai pentru filii nostri, ca patri’a este numai a noastra; voi sunteti numai toleraţi in trensa*. *) Unu exemplu din cele mai spurcate in acesta materia publica „Albin’a* nr. 40—41 dela Sibiiu si Salisce. Dare-ar Ddieu, că acea copia a lui Juda tradatoriulu se asa falsa; dara fiindu-ca chiaru si noi mai scimu asemene exemple si anume unulu dela Vienna si Fagarasiu din a. 1861, era altulu dela 1864 din Sibiiu, si mai próspem dela Branu si v-siu, ne tememu forte, ca corresponuentele „Al va fi avendu dreptu.