Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-06-10 / nr. 44
releva dela dvóstra. Me voiu margini numai a ve ruga de a incredintia esecutarea cereriloru mele in specialu primului dvóstra secretariu, inse suptu deaprópea dvóstra impulsiune si priveghiare. Asceptu dér’ ca celu pucinu la tinutulu fiacarui’a trimestru se primescu dela dvóstra unu reportu detaliatu asupra materiei care formeaza obiectulu acestei depesi. Primiți, d-le aginte, asecurarea înaltei mele consideratiuni. Ministru, M. Gogalniceanu. Adunarea despartiement IV alu Associatiunei transilvane. Istoriculu „Campu alu panei* in dreapt’a cu betranulu Muresiu si in steng’a cu cărunţii Garpati ai braviloru granitiari romani, cari sute de ani au fostu martori la virtutea, la bravur’a armeloru poporului romanu din tempuri de multu trecute pana si in dilele nóstre, s’a imbracatu si la Rosaliale acestui anu in tota fromseti’a si bucuri’a sa. In diu’a de 6 Iuniu poporulu romanescu, ce locuesce acea manusa si binecuventata vale a scumpei nóstre tieri, a datu viua dovada, ca pote face fapte de lauda si in tempu de pace, si pentru sporirea si redicarea armei spirituale, pentru desvoltarea si înaintarea literaturai sale naţionali. Comunitatea Vinerea, asiediata pe tiermurii riului Cugieriului, împodobiţi cu vinie înflorite si holde incantatorie, recoriti si impoteriti de borea ce li vine din munţii fratiloru granitiari cugiereni, a fostu alesulu locu, in care unu poporu curatu, plinu de potere si viatia se represente la acésta de serbetoreasca a instiintii natiunii spre lumina si cultura mandrita si bucuri’a romanitoru din acele parti. Si frații vinereni, insociti de neinvinsii vaideieni, de serguintiosii cugiereni, de luptacii siboteni si Pischiutieni si alti barbati de anima din Balomiru, Prncasu, Turdasiu s. a. au implinitu după potentia, ceea ce asta-data fu loru incredintiatu. La intrarea subcomitetului din Sabesiu in comunitatea Vinerea, multimea nenumerata a poporului, adunata in frumos’a si larga strada de frunte, prorupse iu neîncetate ovatiuni, asceptandu cu sute inceputulu festivităţii. In vremea, pana candu subcomitetulu -si puse trebile in ordine si se consultă cu agentura din locu despre cele mai de lipsa ale siedintii, eu insocitu de scumpii mei amici, bravii notari Laurisnu Berceanu si Procopiu Herlea, am facutu cunoscinti’a satului. Am vediutu unu poporu sanetosu, curatu si frumosu si dovada despre laboriositatea si parsimoni’a locuitoriloru a fostu multimea caseloru orasianesci, nesce mori de macinatu, mora de scandure, de panura. Vite cornute bine grigite, curti îngrădite cu zidu sau scandure, gradine bogate, dealuri mai înainte desierte acuma cununate cu sute de vii pline de sperantia, si unu spiritu nationalu viciu, una consciintia desceptata. Inse cununia cununeloru, una scóla din afara pompoasa, din launtru indestulitoria cu temeiu de a se face si mai buna. Era acuma se lucra la redicarea unei baserici corespundietorie in loculu celei cadiute victima cu ani mai înainte unui incendiu infricosiatu. Pentru plinirea celoru sânte pana acuma se folosescu localitățile de susu ale scelei.. Glopotulu suna pentru adunare si baserica se imple de unu forte mare numeru din poporu si cărturării lui. Una deputatiune de siese membri din locu invita pre directorele despart, d. Simione Balomiri, la a cărui sosire scolarii intona imnulu nationale, era adunarea, la intrarea luilu intempina cu repetite „se traiasca* fraguroase. Preotii si toti cu darulu cantarii intana cu toata pietatea solenului Imperate cerescu.* Formalitățile au rapitu foarte putinu tempu. Presiedintele prin unu discursu potrivitu si bine cugetatu, dechiara siedinti’a deschisa si invita reportorii a face darea de seama. D. Ionu Paraschivu, secretariulu subcom., cetesce reportulu seu, facundu si istori’a an. tr. din viati’a despartiementului, recomendandu, in fine organele „Transilvani’a*, „Economulu* si toate întreprinderile literarie folositorie, caldurosei sprijiniri a poporului. D. Ionu Tipeiu, protop. cassariulu despart, face reportulu despre starea materiala, din care cu dorere s’a vediutu, ca restantiele suntu proportionalminte enorme si in acestu despartiementu alu Sabesiului, Orestiei si alu Mercurei, rogandu cu tota staruinti’a pe restantiari a impucina, a sterge după potentia aceste restantie urîte si capitaluri stricatiose. Acestu reportu, trecandu prin rigurosa esaminare a dd. Ionu Onitiu, Laurianu Berceanu si Procopiu Herlea, dede cassariului absolutoriulu cuvenitu. După aceea se incepu numai decatu înscrierea membriloru noui si solvirea taxeloru restante si noue. Comunitati, baserice si persane s’au inscrisu de membri fundatori si ordinari. Numerulu membriloru ajutători a fostu considerabilu. — Iu bani gata s’au incassatu apróape 200 fl. intre cari vre-o 40 bucăţi arginti de cate unu fl. v. a. La propunerea dlui protopopu din Cugieriu, Berceanu, sa redactatu din nou lista agentureloru locale, fiindu ca unii membri au trecutu la cele eterne. A urmatu apoi disertatiunea d-lui Zevedeiu Muresianu, docente dirigente la scólele romane din Sabesiu, despre beutura vinarsului si urmările ei, ascultata cu atenţiune si produsa cu efectu, caci la sfersitu unu renumitu amicu alu illarisetoreloru promise cu juramentu a nu mai be neci mai departe altu ce, de catu numai apa si toamn’a pucinu mustu dulce. — (Illaritatea fu generala, pentru ca in urma se scia, ca acelu omu harnicu de apróape 60 ani in toata viati’a sa numai apa a beutu si bé). — D. Ionu Valeriu Bareiau, luandu de motto: „Poporulu, care e lenesiu a folosi toate mediulecele ertate spre înaintarea sa, este perdutu,* — cuvinte din discursulu de deschidere a dlui presiedinte, — adressâ, poporului din improvisatiune unu insufletitoriu discursu „despre treab’a militari»“ cu privire la romani. Se mai hotărî apoi, ca adunarea viitoria se se tiena in scaunulu Mercurii in comunitatea Poian’a, tempulu se va statori după avutele consultări necessarie. In fine presiedintele pronunciandu unu scurtu discursu de multiamita, dechiara siedinti’a inchiéta. Si era si cu vine ovatiuni fu petrecutu la locuinti’a sa, undelu intempina, unu salutu cordiale alu musicei, adusa din Orestia. Insemnu inse, ca din aprópea Orestia n’a fostu mai nime, si din Mercurea chiaru nime, din care causa se si făcu intrebare la inceputulu siedinti. Din respunsu se vediu, ca publicările făcute la tempulu seu s’ar’ fi intardiatu la unele locuri. Acést’a vise este pucina scusa pentru cei din Orestia; mai multa este aceea, ca in 6 Iuniu a fostu tergulu celu mare de vite la Orestia. — Cu aceste s’ar’ fi inchieta officiulu adunării generale a despartiementului. — Gatra 3 ore d. am, apoi ne-am intrunitu vreo 60 persóne la unu prandiu comunu, unde neci indatenatele toastari n’au lipsitu. Din directoru alu despartiementului a redicatu formase cuvinte in onorea vinereniloru si a braviloru loru conducatori. Diu Tudoru Herlea, notariu in Vinerea pentru membrii subcomitetului din Sabesiu, de unde s’au presentatu aprópe 20 oaspeti. Diu Berceanu protopopu pentru diu directoru Balomiri. Diu O. Popoviciu protopopu, pentru membrii fundatori din acestu despart. Diu I. V. Barcianu pentru brav’a partida, care prin caracterulu ei s'a aratatu démna urmatoria eroiloru cnezului Faulu, legandu cu lupta nespusa victori’a si triumfulu de flamur’a nationala la intemplarile electorale din urma, nimicindu astfelu bucuri’a si enormulu cascigu personale alu demoralisatiloru si tradatoriloru. — Pentru presiedintele si comitetulu Associat. s. a. m. perondandu-se toastele seriose si glumetie. La 8 ore scria apoi cei mai multi oaspeti porniră catra vetrele loru cu firmulu propusu d’a se intalni si mai numerosi preste unu anu la Poiana. Inchieiu aceste scrise in fuga, poftindu inca fratiloru de pre „Campulu panei* totu binele, caci smentirea loru totu-deun’a -mi va fi scumpa si dulce. Corresp. deputatului dietalu Constantinu Gurbeanu, rostitu la desbaterea generale asupr’a nouei arondări de comitate, in siedinti’a camerei representative dela 30/5 n. a. c. d. „Albina“. Onorabile Camera! Nu se pote nega, ca de candu cu dualii mulu, stapanirea tierei s’a pusu cu mare energia la crearea de legi; in cei mai de aproape 9 ani trecuti guvernulu face se se voteze prin legelatiune o gramada de legi. Nici nu-i minune intr’o tiera ce de multu insetosiu după constitutiune, după ce o primi nici ca se potu templa altcum, decatu ca singuratecele ordonantie ale absolutismului se se inlocuiasca cu legi publice, prin atari legi cari se înainte bunăstarea cetatianiloru, si prin urmare insasi a tierei. Intr’adeveru ca acum si avemu legi publice, me vedu inse silitu se negu, cumca in crearea aceloru legi s’aru fi luatu in consideratiune bunăstarea tierei, si ast’a o făcu cu atatu mai vertosu, cu catu ca trist’a situatiune actuale a tierei nóastre nu te lasa nici o clipita se te indoesci asupr’a impregiurarei, cumca direcțiunea fundamentale ce se urmări pana aci in legiferare a fostu greşita si nici pre departe in stare se asecure unu guvernamentu corespundietoriu bunei stari a tierei. După mine legelatiunea in crearea legiloru retaci in doue direcţiuni principali. Cea dintaiu direcţiune greşita este acea, ca se luă de mustra strainatatea si cu deosebire statele apusene, si asia se introduseră in tier’a nóstra atari legi si institutiuni cari nu numai ca nu-su de impregiurarile climatice dela noi, dar ele nu corespundu nici starei nóstre financiari, ba potu dice cu sufletu liniscitu, ca pre langa sustienerea acelora legi si institutiuni, crisea financiare dela noi devine nedelaturarera. Der asta directiune gresita se dovedi din destulu in asta camera; de acea eu nu me mai oprescu la ea, ci remanu pre langa demascarea directiunei a dou’a, ce o aflu eu de gresita in crearea legiloru dela noi, si carea nu oglindéza, ca guvernulu in elaborarea singurateceloru proiecte totu-déun’a fu cu privire la interesulu natiunalu. O spunu din capulu locului ca ast’a este adeverata causa de ’mi radicu vocea la asta ocasiune, caci sum pre deplinu convinsu, cumca si presantele proiectu de lege s’a elaboratu si presentatu in form’a ce o are totu numai din interesu nationale; si chiaru si cu risiculu de a nu-mi succede se atragu atenţiunea onorabilei camere, totusi o făcu ast’a, caci consciinti’a si detorinti’a de representante alu poporului me indemna de o potriva sa dau spresiune convictiunei mele. Mai asta tómna, pre candu mai intaiu se fece vorba despre acestu proiectu de lege referitoriu la arondarea comitateloru o foia din capitale, despre carea se dice ca sta fórte aprópe de ministrulu de interne, si anume „Ellener* fu celu mai intaiu, care se apucă, sa motiveze acestu proiectu de lege. Nu-mi potui insemna din cuventu in cuventu cele ce scrise, dar’ cam astfeliu scrise: „Eata ca prin proiectulu presinte de arondare, magiarimea Treiscauneloru din Ardelu are sa formeze o fortaretia poternica contr’a invasiunei neamice din tier’a romanésca; eata ca Fagarasiulu nu va mai poté sa resiste rescripteloru ministeriali; eata ca districtulu Zarandu, cuibulu Hodosiesciloru si Borlesciloru, se sterge de pre faci’a pamentului; eata ca natiunei magiare i se ofere ocasiunea favorabile de a contopi in sinulu seu pre tóate nationalitatile din tiera!!!* Eu vi-o spunu curatu ca n’amu sa dicu nimic’a in contra, déca guvernulu voiesce sa arondeze tiar’a după cum pretindu interesele comuni; dér motivulu principale alu proiectului presente, interesulu nationale, acésta este ceea ce trebuie sa reprobu. Au Austro-Ungariei, unu statu ce are 36 milioane de suflete si si „o armata harnica, ’i este ore atatu de frica de micuti’a Romania, incatu de acea se se védia guvernulu silitu sa arondeze din nou tiór’a ? (Contradiceri.) Au dera districtulu Fagarasiului dintr’unu unghiuletiu alu tierei este elu in stare sa destepte frica in guvernu? (Voci: „Ba tocmai nu!“) Au Borlea si Hodosiu, cari charu Domnului ca inca nu-su pre cealalta lume, au comisu ei asia de mari crime, incatu pre ei nici sa nu-i poti pedepsi, ci pentru ei trebue se se inmorminte unu intregu districtu ? Nici n’ai crede, si totusi e asta. De asta tamna totu, tiene asta agitaţiune in tiera, si nu se află, nime sa puna stavila acestei porniri. Ba inca mai multu, guvernulu chiaru face inceputulu in asta privintia, elu impintena pe agitatori, elu deşteptă agitaţiunea. Seu spuna-mise, care faia maghiara din capitala ori din provincia nu a judecatu atatu proiectulu de lege despre casarea municipieloru urbane mai mici, catu si cestu (se facia despre arondarea comitateloru ca pre unele lucrate din punctu de vedere unilaterale nationale? Si acést’a e unu semnu, ca pres’a maghiara pricepu intentiunea de initiativa a guvernului maghiaru, si astfeliu guvernulu si pres’a deopotrivă influintiala asupr’a publicului; de aci apoi eata ca urbele, di-