Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-07-22 / nr. 56
pentru Romani’a. In Reichstädt s’a decis neutralitate negativa, inse numai provisoria, adeca imperatii s’au invoitu intre sine, ca nici-unulu din ei se nu ajute nici pe una din partile belligerante, si anume imperatulu Franciscu Iosifu se închidă portulu dela Klek, unde după tractate este Mare clausum (mare închisa), si se nu mai lase turciloru pe acolo calea larga spre a scoate tunuri, batalioane si provisiuni pe din dosulu insurgentiloru; se astepte apoi fiacare potere europena pana la o victoria decisiva a unuia sau altuia dintre cele doue popoara. Deranice la Reichstadt nici aicea nu s’a obligatu nici unu monarchu, ca se nu sufere pe supusii sei a veni in ajutoriulu cui voru vrea, cu bani, cu voluntari, cu arme. Cu alte cuvente, neutralitatea dela Reichstadt semnifica neintervenirea cu armate regulate, era despre trupe de voluntari nu am cititu nicairi se fia fostu vorba. In acestu punctu in se vedemu ce se intempla. In Ungari’a s’au luatu mesuri foarte aspre in contra voluntariloru serbi, cordoane de regimente si de tunuri s’au trasu in Slavoni’a si Croati’a, era porturile Dalmatiei asia dicandu s’au inchisu. Tóaté aceste mesuri nu credemu se folosesca multu pre catu timpu vedemu pe slavii meridionali atatu de entusiati pentru caus’a loru nationale; constatamu cu tóaté aceste, ca gubernele d-vóastra, celu din Vien’a si celu din B.Pest’a asia intielegu neutralitatea. Se pare inse, ca acea neutralitate in Russia se intielege cu totulu altumentrea. Din drama ati aflatu si DV., ca din acea parte s’ar fi cerutu permissiunea dela gubernulu nostru, ca se pota trece vreo 25 mii de voluntari russi in ajutoriulu Serbiei, dupa ce pucinu mai înainte li s’au tramisu multime de arme. întrebarea este: cine va fi cerutu acea permissiune, gubernulu rusescu seu altu cineva? Spunu dreptu, ca n’am prea credintu din capulu locului si nu credu nici astadi in aceasta faima*) asia precum s’a publicatu ea in diariale austro-unguresci, care la toata miscarea din sprincena a russiloru intra in spaima, dau din mani si din pitioare cu desperate. Ori cati voluntari, fia chiaru si 25 de mii, dupa ce li s’au transmisu armele înainte, potu se treca in gruppe mici pe fiacare di, pe calea ferata si pe Dunăre, cu pasporturi in toata regula, pana din susu de Vidinu, pe unde se afla Lesianin cu corpulu seu serbescu, fara ca se poata avé cineva dreptu de a’i opri in drumulu loru, indata ce nu voru fi asia de prosti ca se spuna care cine este si unde merge; si apoi muscalii nu suntu cu ungurii dvastra, nici guralivi nici laudarosi. Muscalii sciu se taca si se faca. Collectele care s’au facutu in Russi’a pentru slavii meridionali, se urca la milione de ruble, era de candu generalulu Cernaieff a publicatu in »Rusky Mir“ (Poporulu rusescu) scri’a cea lunga de atrocitati selbatece commisse de basî-bozuci, adeca de trupele turcesci neregulate, mani’a si poft’a de vindicta se manifesta in totu coprinsulu vastului imperiu cu intensitate indoitu mai mare, decatu fusese ea mai înainte. Caletori demni de credintia cari se stracura din Russi’a incóce, spunu minuni in acésta privintia. Lucrulu au ajunsu asia departe, in catu chiaru călugării cei paciuiti din monastirile rusesci deschidu liste de collect©, informadia pe poporu in predice inflacarate despre natura tiraniei turcesci si lu indemna ca se sara care cumu pate, in ajutoriulu crucei, alu christianismului si alu humanitatiei. Nici aceea nu este numai faima goala, ca cu toata cumplit’a rigore a disciplinei militarie, unele regimente ceru ca se fia duse in contra turciloru si a »venghieriloru,“ cumu numescu ei pe maghiarii dvastra **). La dv. nu se citescu diamia scrise in imb’a russesca; la noi suntu cari cunoscu acela limba si făcu estrase pentru ministeriu si pentru vreo doue diaria romanesci. »La Ungari’a, la Ungări’a !* striga mai multe diaria rusesci de cinci septemani incóce, »ca venghierii se nu pota merge turciloru in ajutoriu *). Vediut-ati catu de multu au alarmatu cestiunea neutralitatiei nóstre si scirite despre mobilisare pe tota Europa? Ce dicu acuma pessimistii pe la DVastra la vederea acestei volbure ce s’a ridicatu de pre siesurile danubiane? Dara eu mulu nu me prea miru de ingrijarea ce respira din diamiale Vienei si ale B.-Pestei. Intr’aceea ele se consoladia cu impregiurarea, ca Romani’a nu are bani si ca nu ar’ potea baga in focu armata mai mare ca de 60 de mii **). Lasati’i se aiba si ele acésta mica consolatiune, precum avemu si noi pe a nóstra, ca dora iubitoriului de pace imperatu alu Russiei ii va succede ca se-si pota tiené in frene armat’a si poporulu, caci de nu se va intempla acésta, atunci 60 ori 100 de mii, totu atata ***). Nu valorea, nici numerulu mai mare ori mai micu alu ostei romanesci ne supără pe noi, nici lips’a de bani nu ne face mari doreri de capu, caci in timpu de pericolu supremu va sei se scutia la cale si gubernulu nostru dela classele cele bogate si preste bogate vreunu imprumutu fortiatu, cumu a sciutu se’lu faca Austri’a in an. 1854, cumu seie se-lu faca chiaru astadi Turci’a si Serbi’a, inpunendu, era nu caciulindu. Grij’a noastra cea mai mare este alfa: cantarea si aflarea de confederati siguri in casu candu un’a seu alfa din poterile mari vecine ar’ pune tractatulu dela Parisu in verfulu săbiei si s’ar’ decide a calea territoriulu nostru. Din acea di toate tractatele suntu puse in cestiune. Simptomele unui bellu universale au inceputu a se inmulti orasi. In acelu casu Romani’a in care parte se se arunce ? In partea acelora cari ar’ taia nodulu orientale cu sabi’a, sau in partea ce apara tractatele, prin urmare si integritatea Turciei si multu pucinu statum quo? Dara romanii n’au încredere in nici una din cele trei poteri mari vecine. Pe Russia nu o urescu pe atata, pre catu se temu de ea si de tencentiele sale nivellatorie in modu brutale. In pottrea Turciei nu mai avemu încredere, preste acésta in massele poporului romanescu mai este inca radecinita afundu memori’a tiraniei turcesci si a tuturoru releloru care ne-au venitu dela turci pana la a. 1829 si unele chiaru de atunci incoce. Cu atatu mai pucinu vremu se scimu de vreo apropriare catra Austro-Ungari’a, catra care ar’ fi absolutu inpossibile se afli la poporu vreo simpathia, si de nume insielu eu, armat’a intréga simte in acestu punctu intocma cu poporulu. De acele vreo cincicinci diarie romanesci din Romani’a nu mai dicu nimicu, cunosceti din ele mai multe, poteti judeca singuri; in acelea ur’a merge de mana cu absoluta neîncredere, complimente cate vrei in regiunile superiori, dara neîncrederea sta la asia si ’ti face semnu cu degetulu. Boierescu cu barbatu de stări care nu cauta la simpathii si antipathii, a cercitu apropiere, după ide’a dsale, in interessulu tierei; naţiunea inse o a respinsu necondiţionata. »Nu vremu nici binele dela Austro- Ungari’a; pentru unu singuru bine, acelu statu ne va face diecerele din cele mai mari,“ era sententi’a ce se audia din mii de guri in anii in cari s’au decutatu cestiunea caliloru ferate si conventiunea vamiloru. Vediu ca pretinsulu memorialu romanescu au adusu pe unguri in neodichna si mai mare. Era o proba noua si convingatoria, cumu austro-ungurii candu vine treb’a la frângerea panei, se oppunu pe mórte la orice progresau alu României, si cumu ’si bătu jocu de noi ca de vassalii ai turciloru. Au uitatu ei, de candu Temisior’a, Oradea, Bud’a era pasialicuri? De altumentrea ei suntu fóarte reu informaţi despre coprinsulu acelui memorialu. Sciti cumu lucra dn. Cogalnicanu ca ministru si mai alesu ca ministru de esterne? Totu-deauna cu usile incuiate, si vai de acelu functionariu alu seu, care ar’ cutedia macaru numai se misce din budié seu se faca semnu din ochi, ca elu scie ceva. Pre candu C. era ministru de interne, si tipografii’a statului sub densulu, pe laboratorii necessari la tipărirea acteloru de importantia ii incuia in camera separata si la usia punea gendarmi seu sergenți de politia. Asia se pazescu secretele statului, prin urmare corespondenții jidovesci aduna fabule de pe strate, seu inventedia ei la minciuni, pentru care suntu platiti bine in Vien’a si B.Pest’a; de aceea mie ’mi pare reu candu vediu ca tocma si unele diaria romanesci iau de moneta buna multimea de secaturi ce se publica in diariele austro-unguresci, care apoi au intru nimicu a se bate a dou’a di preste gura si a se deminti pe sinesi. Suntu cunoscute si acele diarie mari, care tragu subventiuni enorme dela gubernulu turcescu, din care causa »Politik“ din Prag’a le numesce »türkische Dirne, Schanddirne, eckelhafter Ausweichs der Journalistik, auf den Misthaufen hinauszuwerfen,“ si alte gratiositati de acestea, cu a caroru traducere vreu secrutiu pe publiculu DV. *). *) S’a desinintitu officialmente. R. **) Demonstratiunile militari dela Chievu intemplate deunadi, ne mai vediute pana acumu in Russi’a s. a. s. a. *) Se citescu si la noi unele estrase din diariale rusesci in cele nemtiesci dela Vien’a si Prag’a, din care apoi trecu si in cele maghiare; asia citimu si noi uneori amenintiari de aceste rusesci, si spunemu dreptu ca si noue ne insufla grija. Red. ,Gaz. Trans.“ **) Mai deunadi »Press’a“ vorbea de 132 mii. Redact. ***) Noi ne indoimu ca tiariulu va reusi cu iubirea sa de pace. Nu mai decide tiarulu, va decide mai curendu sau mai tardiu Russi’a, poporulu, armata, clerulu. Vedi in »N. fr. Presse“ din 23 Iul. argumentele si fric’a. Red. Brasiovu 2 Áugustu st. n. De pre campulu de resbelu ne vinu schi earasi fórte favorabile causei serbo-muntenegrine. De astadata muntenegrinii suntu eroii dilei si se vede ca acesti’a au operatu dilele din urma cu mare norocu contr’a turciloru. In 29 Iuliu la 1 óra după mieadia-nóapte a priimitu princes’a muntenegrina Milev’a din Grahovo urmatoriulu telegramul »In 28 Iuliu la 62 are dem ne atacara turcii sub comand’a lui Muktar-pasi’a in Vrbika. Noi ocuparamu positiuni bune. Lupt’a sangerosa a duratu o ora. Muntenegrinii au navalitu asupr’a turciloru si iau invinsu. Acuma ’mi adusera unu pasia turcescu viiu si multi captivi. Lupt’a se continua. Traiasca muntenegrinii mei! Principele Nichit’a.“ O noua telegrama a principelui Muntenegrului dela Vrbica anuntia, ca Muktar-pasi’a a fostu cu totulu sdrobitu. Din bataliunile turcesci numai 4 au scapatu cu fug’a. »Afara de Osman-pasi’a mai avemu 300 Nizami prisonieri; amu luatu 5 tunuri o mare cantitate de arme, munitiuni, drapele si alte obiecte de resbelu; perderile nóstre suntu relativu mici; in primulu rondu au luptatu patru rude d’ale principelui, dintre cari Filipu Petrovici e greu ranitu.“ — Unu telegramu din Zar’a 29 Iuliu dice: Astadi, aprope de Orbic’a a avutu locu o lupta in care muntenegrinii, sub comand’a principelui, au reportatu o victoria contra lui Muktar-pasi’a. Multime de turci precumu si Osmanpaai’a au cadiutu prisonieri. — Victori’a acesta a muntenegriniloru e de cea mai mare însemnătate pentru resultatulu resbelului. Principelui Nichit’a se vede ca la succesu a bate cu deseversire corpulu maresialului Muktar-pasi’a. Inca cateva loviri si Hertiegovin’a va fi curatita de turci. — Turcii sedice suntu in cea mai mare esacerbare. Dervisiu-pasi’a se fi datu ordinu militariloru si Basi-bozuciloru, ca se macelareasca pe toti crestinii fara crutiare unde-i voru intalni. Turcii se fi arsu dela 11 sate si o biserica, or’ pe locuitori sei fi macelaritu in sensulu adeveratu alu cuventului. Pana candu atat’a crudime? In camer’a romana s’a desbatutu dilele aceste conventiunea comerciala cu Rusi ’a si s’a si votatu cu mare majoritate. (87 *) Se afla si in „N. fr. Presse“, Abendblatt din 20 Iulin. Red.