Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)

1876-08-05 / nr. 60

înscrierea membriloru. Patru membrii nuoi pe gretia (cu cate 100 fl.) si optu membri nuoi ordi­nari s’au inscrisu. — In sied, din 12 s’a discutatu per longum et latum asupr’a unoru modificări propuse a se face in regulamentu si asupr’a altoru cestiuni mai puținu însemnate. S’a votatu budgetulu Associa­­tiunei pe anulu venitoriu in sum’a totala de 5600 fi. v. a. Propunerea dlui Dr. Popoviciu-Barcianu in privinti’a feiei Associatiunei s’a pusu ad acta pana la alta adunare. In fine s’a numitu cunoscutulu literatu francesu si professoru de limbile orientale la universitatea din Parisu Emiliu Picot, membru onorariu alu Associatiunei si s’a decisu ca loculu unde va avu­se se tiena adunarea generala a Asso­ciatiunei in anulu venitoriu, se­fia Blasiulu. Pre­­siedintele a inchisu apoi printr’o scurta vorbire sie­­dinti’a ultima a adunarei generali. Brasiovil in 4/16 Augustu 1876. Diariulu­i Kelet“ din Olusiu anuncia cu mân­dria, ca redactorele seu este agramaditu cu o mul­time de processe de pressa, provocate prin core­­spondinti’a publicata in colonele acelui diariu des­pre conferinti’a romaniloru, tienuta la Alb’a-Iuli’a in caus’a evenimenteloru orientali. Anume advo­­catulu din Alb’a-Iuli’a luonu Costeriu, candidatulu de advocatu Piposiu si Dr. Ioanu Ratiu, advocatu in Turd’a, ar’ fi intentatu împreuna processu de pressa contra acelui diariu, era procurorulu regescu din Clusiu si judele cercualu din Odorheiu Basiota l’ar fi incusatu fia­care separatu. Comunicandu a­­ceste, numitulu diariu face apoi coragioas­a observare, ca va­sei se­ste la vorba cu toti. Acestu coragiu se baséza de buna séama pre impregiurarea, ca pana acum nu s’a datu inca casu, ca unu scriitoriu unguru, care a calomniatu, de­­faimatu si insultatu cum i-a venitu la gura pre barbatii mai distinsi ai poporului romanu, ba chiaru si pre intrega naţiunea romana, se fia fostu dechia­­ratu de culpabilu si ca atare pedepsitu in sensulu legii după gravitatea culpei. Redactorulu dela »Kelet“ crede deci, ca ceea ce nu s’a mai intem­­platu in statulu ungurescu, nice nu are se se in­­temple, si mai vertosu in diu’a de adi nu, candu maghiarii sunt asia de inversiunati contra romani­loru. — Cu tote aceste inse noue ni place a crede, ca crim’a de tradare de patria, cu care numitulu diariu a voitu se infereze pre mai multi barbati romani, se va sparge de asta-data in capulu calom­­niatoriului, care cu scornituri si fantasmagorii a voitu se-si realiseze unu scopu dintre cele mai pu­­nibile: a voitu se pornesca orbesce poterea de statu cu tota urgi’a sa asupra poporului romana si a inteligintiei sale, se alunge din posturi pre func­ţionarii romani si se imple temciitele maghiare cu ei si cu alti buni patrioți dimpreună cu ei. Inse de asta-data nu si-a potutu ajunge sceleratulu scopu, pentru ca justiti’a, desi maghiara, totusi nu s’a lasatu s’a rapesca scorniturele reutatiose ale unui calomniatoriu de professiune, ci a inceputu a cercetă, spre a scote adeverulu la lumina; acestu adeveru s’a aflatu, pentru ca s’a doveditu, ca din cele comunicate de diariulu »Kelet“ din Clusiu, n’a fostu nimicu adeveru, ci numai scornituri, numai calumnia pura. Pentru aceea aceasta justiția trebue se se intoarca acum asupra aceluia, care a portat’o de nasu si a facut’o de rușine, si dela acel’a se cera repararea demnității sale, se cera satisfactiune si totu-odata se da satisfactiunea ceruta si celoru ce au fostu calomniati si incriminaţi pre nedreptu. Fiat justiţia. . . . — Arestările intre serbii din Ungari’a nu se mai finescu. Firulu electricu ne spune, ca in re­­gistrulu celoru arestaţi pana acum se mai damu locu si primului notariu din Panciov’a cu numele Bechiciu si redactorelui dela diariulu serbescu ,Gra­­niciarulu“, alu cărui nume este Pavloviciu. Se dice, ca la ambii acesti barbati s’au aflatu harthii com­­promitietorie. Lupt’a decidietoria inca nu s’a intemplatu intre turci si serbi, inse cu tote aceste, déca ar fi se damn crediementu sciriloru si reporturiloru din diur­­nalele turcofile, apoi ar trebui se notificamu si noi, ca victori’a finale este pe partea turciloru, ca ar-t mat’a serbésca este nu numai in retragere, ci este chiaru distrusa si incapabila de ori­ce lupta ulte­­rioara. Dintre aceste sciri inregistramu si noi aci vr’o cateva. Se dice adeca, ca principele Milanu ar fi sositu in Belgradu pre sub ascunsu, ca ar voi se conchiame adunarea nationale pentru că se inchiaie pacea, inse Ristici nu se invoiesce. Totu din acelu sorginte se comunica in acelasi tempu, ca Ristici si-a datu demissiunea si in culpa pe facia pe principess’a Natali’a, care ar fi provocatu res­­belulu prin promissiunile sale rusesci; dinsulu n’a fostu decatu esecutorulu vointiei si alu dorintiei principessei. Domnitoriulu n’ar fi primitu demissiu­nea lui Ristici pana nu se va întruni comissiunea de 17 membri a camerei naționali. La aceste se mai adauge, ca principess’a vre se fuga, ca atatu pentru dins’a catu si pentru principe s’a pregatitu locu de refugiu in Semlina. In paralela cu aceste faime surde, cari se re­­ducu toate la faptulu, ca principele Milanu, aflandu ca principess­a este cam morbasa, fiindu aprópe de momentulu nascerei, a sositu in Belgradu pre ne­asteptate, de unde se va intorce la este, indata ce principessei i va fi mai bine, — in paralela cu aceste faime dicu, se vorbesce multu si despre reinsanetosiarea sultanului, asia incatu atunci, candu victori’a armeloru turcesci va deveni fapta, sane­­tatea lui Muradu­s. inca va poté fi pre deplinu restaurata. Pre langa toate aceste apoi foile maghiare nu mai incapu in piele de bucuria, ca Turci’a »omulu celu morbosu* a doveditu lumei ca traiesce si ca este inca vigoroasa; ca ea este in stare se reporte victorii însemnate atatu pre campulu sângelui, catu si pre campulu diplomaţiei. Omulu celu morbosu si-a galvanisatu vechii sale poteri si e are tatu lumei, ca sdle se-si păstreze provinciele sale in acelasi modu, in care le-a si ocupatu, adeca cu sabia si fortia bruta. — Atata entusiasmu pentru turci numai dela un­guri se poate asteptă, cari de fric’a slaviloru si-au uitatu, ca odinioara turcii i-a trantitu si pre dinsii la pamentu. Astadi inse ungurii nu se mai temu de turcu, pentru ca desi se entusiasméza pentru dinsulu, totusi bine stie ca este morbosu, ca nu mai poate ce a potutu. — In fine insemnamu, ca armat’a serbesca este inca departe de a fi distrusa. Ea s’a concen­­tratu in valea Moravei, unde se astepta lupt’a cea mare, lupt’a pre viétia seu moarte. Dela resultatulu acelei lupte va depinde totulu. Sesiunea actuala estraordinara a camerei ro­mane este închisa. In siedinti’a de Sambeta (12 Aug. c. n.) a senatului a datu citire d. primu­­ministru mesagiului domnescu datatu dela Sinai’a, prin care principele multiumindu represintantiloru natiunii pentru zelulu si patriotismulu cu care au respunsu la apellulu seu si pentru concursulu sin­­ceru si lealu ce au datu guvernului in aceste im­­pregiurari si considerandu, ca timpulu este prea inaintatu astadi pentru a se prelungi sesiunea ace­­stea estraordinara, declara închisa sesiunea actuala a camerei. Unu mesagiu identicu s’a cititu si in adunarea deputatiloru. Senatulu nepotenduse complectă nu a potutu tiené siedintia in cursu de mai multe dile. In fine totusi alergara membrii absenţi ai senatului, marii proprietari la apellulu ce le-a facutu biuroulu senatului dela lucrările câmpului in sal­a siedintie­­loru dela universitatea din Bucuresci si astfeliu s’au potutu resolvă cestiunile cele mai urgente si ne­­aperate mersului affaceriloru intr’o siedintia de di si alta de nópte. Organulu partitului natiunalu­­liberalu »Romanului dupace a constatatu acést’ala inceputulu revistei sale dice: »Multiumita simtie­­minteloru majoritatii senatului, dificultățile fiindu déj’ înlăturate din acést’a parte, se ne ocupamu acuma d’intr'unu punctu de vedere practicu si sci­entîficu, de marea cestiune astadi la ordinea dilei in Romani­a, de darea in judecata a fostiloru mi­nistrii.“ In adeveru, numitulu diuariu de unu timpu incóce mai numai de acesta punere in acusatiune a ministriloru, cati au guvernatu dela 1871 incóce pana la venirea noului cabinetu, se ocupa. Colo­nele si a celorulalte dinam­e din Romani­a se implu de cestiunea acest’a, care a formatu unulu din cele mai principale obiecte ale desbateriloru in camera. Singuru numai reportulu deputatului A. Stolojanu pentru punerea in acusare e de apróape doue coli de tipariu si a trebuitu se se publice in suple­­mente. Amu fostu amintitu ca camer’a, careia ii com­pete dupa constitutiune acusarea ministriloru, a a­­lesu o comissiune pe care a insarcinat’o cu acusa­rea si cu instructiunea processului. Punc­­tulu acest’a din urma că camer’a adeca se fia pe lenga aceea, ca face pe acusatoriulu totu-odata si judecatoriu de instructiune, a datu ansa la discus­­siunile cele mai înfocate in pressa atatu, catu si in camera. Avemu înaintea nostra unu casu din cele mai esceptionale. Pentru acuma nu potemu intră in meritoriulu lucrului, constatamu numai, ca par­­titulu guvernamentalu sustiene susu si tare, ca in faci’a lipsei unei mai de apróape determinatiuni in legislatiune asupr­a intrebarei, ca cine este chia­­matu a face instructiunea processului contra minis­triloru acusati, camer’a er’ nu Curtea de cassatiune este in dreptu a îndeplini in casula de facta mis- siunea judecatoriului de instructiune. »Romanului justifica procedur­a camerei in darea in judecata a ministeriului din 1871 atata cu momente ale ra­­tiunei, catu si prin aceea, ca o aduce in conformi­tate cu practic­a parlamentara a Engliterei. In comissiunea memorata au fostu aleși dnii: Dumitru Bratianu, N. Ionescu, A. Stolojanu, N. Fleva, N. Voinovu, Em. Statescu si D. Giani. Aceast’a comissiune e chiamata del’ a sustiene acu­­satiunea fostiloru ministri înaintea Curții de cassa­tiune, totu-odata va avea se parte si instrucțiunea processului. Cu ocasiunea discussiunei ce avu locu in camera relativa la acest­a atributiune deputat. Marzescu si ministrii Cogalniceanu, Epureanu si Ferechide s’au fostu oppusu planului dupa care co­missiunea acusatoare se aiba dreptulu a face si in­strucţiunea. Cris’a ministeriala ce a urmatu dupa acést’a siedintia, respandirea unoru amenintiari cu punerea in arestu preventivu a fostiloru ministri si cu secuestrarea averiloru loru, temeri de isbucnirea pasiuniloru si a ureloru vechi au contribuitu a pro­duce oare­care nelinisce in tiera. Neliniscea pare ca a crescutu prin aceea, ca barbati că Dumitru Bratianu, Voinovu si Giani -si dedlara d’odata di­­misiunea din acea comissiune acusatoare. Organele conservatoare se’ntielege interpreteaza toate aceste eve­­neminte numai in favorulu causei ministriloru pusi in acusatiune si striga in gur’a mare, ca rosii vo­­iescu se diviseze tier’a se comu­ta acte de res­­bunare. Agitatiunea in favorulu ministriloru acusati este mare; ea a trecutu fruntariele tierii si s’a straplantatu pana si in foile noastre dualistice. »Pester Lloyd“ respandesce in toata lumea scrrea, ca Domnitoriulu Carolu ar’ fi disgustatu, ca ar’ fi declaratu, ca cu nici unu pretiu nu va suferi pen­tru durata unu ministeriu alu rosiloru, ca va dis­­solva camer­a si se va incungiura orasi cu elemente conservatore, ca ar’ preferi mai bine a abdice la tronu decatu se guverneze cu acestu ministeriu si altele asemenea. Scornituriloru acestor­a reuvoitóre nu le potemu dă nici unu crediementu. Cu toate aceste trebuie se constatamu, ca esiste mai cu seama la partea cea mai pucinu interessata si mai patrio­tica a tierii oare­care gradu de nelinisce si ingrijire facia cu cele ce se petrecu astadi in interioru. Multi se intreba, fiva are grandiosulu acest’a pro­cessu inauguratu pentru binele tierii? Aduceva elu imparati’a dreptăţii, legalităţii, libertăţii adeverate in Romani’a sau ca va produce noue si mai triste desbinari? — Ne marginimu a inregistră aci inca numai unele păreri ale diamieloru romane din provincia, caracteristice pentru situatiunea presinta. »Vocea Prahovei* din Ploiesci dice intre altele despre acu­­satiunea fostului ministeriu: »Trebuia se se faca necesarminte acést’a, pentru ca trebuia se se de justiția drepteloru reclamatiuni ale tierei, trebuiă se fia ascultatu tipetulu poporului care d in lun­­gulu timpu de 5 ani de sugrumare si de terorismu începuse a crede ca poterea legiloru ajunge totdea­­un’a pe cei mici, nici odata pe cei mari. Poporulu ajunsese se creda ca hoți se dicu numai aceia

Next