Gazeta Transilvaniei, 1876 (Anul 39, nr. 7-100)
1876-04-22 / nr. 31
Gasset'a ese de 2 ori: Joi’a si Duminec’a, Fei'«, cundu concedii ajateriale. — Pretiulu, pe 1 arm 10 fi., pe V, 3 fi. v. a. Tieresteme 12 fi. f. a. pe nnn ann sen 21/* galbini mon. sinatoria. Hr. 31. A nuta mii Brasiovn 4 Main 22 Aprile Se prefittsaere la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru serie 8 er. Tacs’a timbrata a 30 or. de fiacare pa* blicare. 1876. Spalare de harapi. Labere ingrata si cu totulu perduta pentru aceia pe cari’i ti-ai propusu a-i spala; cu toate aceste o faci uneori, nu ca se-ti ajungi vreuuu scopu positivu, ci numai ca se dai lumei probe, ca toti cati s’au invechitu in reutatea loru, sau in rătăcitele loru păreri, suntu si romanu incorrigibili. Iti faci inse si catra ei datori’a, pentru ca la diu’a judecatiei se poţi dice in cugetu curatu. Le-amu spusu, pecatu se nu avemu. Cestiuni nenumerate, de importantia immensa, poţi dice, de viatia de moarte, ne stau de înaintea spre discussiune, ca la toti patrioţii, asia si noue; dara in mediuloculu acestoru ocupatiuni încordate, unii renegaţi atatu te mai inpingu, inboldescu, ’ti striga la urechi, ti se lungescu in drumu, in catu cauta se’ti esi din cumpetu, se te mai ocupi uneori si cu ei, desi barbatii cei mai seriosi dintre noi disesera inca „Albinei“ înainte cu 3—4 ani: „De ce nu’i lasati in pace? Faceti-ve ca ’iati scapatu din mana, nu te perdeti timpulu cu ei, ca de musicatu totu nu musica.“ Ei vise dela unu timpu înainte incepu a-si imagina despre sine ceea ce credea paseruic’a ochiu-boului ce incalecase pe vulturu, sau musc’a ce se pusese pe cornulu taurului si apoi i se parea, ca e a trage carulu. Acesti oameni, cari stau in soldulu poterei din dilele nóstre, uita sau incai se făcu a uita, ca ei suntu numai cad’a securei, taiata din padurea romanésca, vasu de acelea, pe care daca l’ai intrebuintiatu,lu spargi si lu arunci departe, harapu cărui dupa ce l’ai folositu ca se committa crime in interessulu teu, ei dici cu poetulu: „Der Mohr hat seine Schuldigkeit gethan, der Mohr kann gehen.“ Si inca ferice de elu daca scapa numai cu scosulu pe usia afara. S’a intemplatu adeca de multe ori in lume, ca harapului renegatu i s'au ascunsu si sorele, pentru ca crimele se se ingrope împreuna cu elu. Lectorii nostri -si voru mai aduce aminte de marele scandalu produsu de catra unu renegatu anume Papp Simonu (pe romanesce Simionu Popascu si Popa Simionu), carele in diariulu „Máramaros“ indemna si incuragia pe episcopii romanesci ai anume pe celu dela Gherl’a, ca se introducă limb’a maghiara in scólele popularie romanesci, daca nu altumentrea, prin măiestria, prin manopere, imitandu pe Fabius Cunctator; sau adeca mai curatu romanesce, ca archiereii romanesci se lucre pe furisiu, se insieie pe romani, se-i de pe nesimţite in prad’a maghiarismului. Se prea intielege, ca noi acesta insulta aruncata in facl’a buniloru nostri archipastori amu trebuitu se o tractamu după cumu a meritatu, cu impertinentia, cu scandalu publicu. Acelu renegatu Papp Simon veni apoi in „Maramaros“ nrii 22 si 23 se ne spună cu frunte de feru, ca elu inca este romanu; era apoi după multe alte verdi si uscate care insîra asupra redactorului „Gazetei“ *) intre amenintiari furiose, dice romaniloru verde in facla, ca macaru de s’ar’ fi facutu cu totii maghiari pe timpulu dominatiunei calvinesci **); după aceea merge si mai departe cu impertinenti’a dicundu, ca poporulu romanescu inca si de aceea trebue se adopte si se invetie limba maghiara, pentru ca cu ajutoriulu aceleia se asa din barbaria si se se civilisedie, precum si, cá inve tiandu-le acea limba, se ne infratimu cu maghiarii *). Odata si bine renegatu din crescetu pana in tălpi, pe care nu-lu întrecu nici cei mai fanatici spahii serbi turciti din Bosai’a si Hertiegovin’a. Dara in fine din punctu de vedere romanescu totu e mai bunu unu renegatu asia guralivu, carele da pe facla ceea ce aude si invétia in scól’a despotismului batjocoritu constitutionale, si asia mai apuci dela elu cate unu firu alu complotului urdîtu asupra vietiei nóstre nationale-politice si asupra limbei nóstre celei dulci si frumóse. Deci fiindu-ca acestu renegatu spune secrete din scel’a loru, acea ’i descoperimu si noi doctrine nu secrete, ci manifeste, luate de moştenire dela părinţii si străbunii nostrii. Naţiunea romanésca de candu este ea, si-a versatu sângele mai de multe ori pentru limba si naţionalitate, de catu pentru libertate. Astadi este totu asia. Decatu se-si da copilaşii la scóla de limba străină, mai bine nu-i va da de locu, ci in lipsa de scóla propria, ei va tienea langa miei si vitiei. Poporulu romanescu, fara ca se urasca pe poporulu maghiaru cu acea ura intensiva turcesca, cu care ne urascu agitatorii (bujtogatori) de nationalitate maghiara pe noi, nu simte nici cea mai mica trebuintia de a invetia limba maghiara din niciuna eausa, si cu atatu mai pucinu din punctulu de vedere alu civilisatiunei europene, ci tocma din contra, romanii vedu si cunoscu in limb’a maghiara piedeca foarte mare, chiaru si pentru natiunea maghiara pe calea cea mare a civilisatiunei. Pucin’a literatura ce are limb’a maghiara, sta in partea sa cea mai mare din traductiuni. De ce se bea eu apa din valcica tulbure, sau din baltaca, daca am fontan’a curata asia de aprope? De ce se invetie poporulu romanescu una limba asiatica, asia străină de geniulu limbei sale si atatu de grea pentru oricare poporu europénu, candu limb’a nóas tra este asia de usióra, attragatória, sonóra, in catu orice poporu o poate invetia multu mai curendu de catu pe oricare alta. Daca romanulu mai voiesce se mai invetie si alte limbi, acolea suntu cele doue classice, latin’a si elin’a, si cele neolatine, pe care elu le invétia nespusu de usioru. Dóra poporulu cu poporu nu are trebuintia nici de aceste limbi, ci numai de limb’a propria, ca se si-o invetie foarte bine, se citésca si se scria in trensa. Una singura classe de ómeni are necessitate de cate 2—3 limbi ale patriei, adeca funcţionarii. Dera aci obligaţiunea este si trebue se fia reciproca. Functionariulu de naţionalitate romana se invetie bine limb’a maghiara, inse tocma asia celui de naţionalitate maghiara se nu-i fia lene a invetia limb’a romana, daca vrea se se intielega cu poporulu romanescu. Dorintia de a ne infrati prin una limba comuna, este unu pretestu de nimicu, apucătura machiavillistica, perfida. Atunci se fiti consecenti in fanatismulu vostru celu ridicolu si se pretendeti, ca se invetie omenimea intrega limb’a vóstra, a renegatiloru, se faceti totu maghiari din trei miliarde si mai bine de oameni locuitori pe facl’a pamentului. Aceşti oameni fanatici falsifica cu totulu semnificatiunea cuventeloru, asia de ex. ei subjugarea si tirani’a o dau de sinonima cu „infratirea.* Ce înfrăţire? Interessulu egoisticu infratiesce si desfratiesce. Individi particulari, ca comercianti, industriali s. a. invetia orice limba fara forti’a vreunei legi tirannice, daca-i dictodia interessulu, daca nu, nu. Repetimu ceea ce amu mai scrisu de nenumerate ori in cursu de ani patrudieci. Acela care se incerca se-si impună limb’a sa ori cu forti’a, ori pe caii clandestine, este unu rebellu in contra poporaloru si a omenimei întregi, suprimatoriu de libertate, tiranu demnu de urgi’a si de ostracismulu universului. Aceste se fia dise odata pentru totu-deauna renegatului din Maramurasiu, caci noi amu terminatu cu densulu pentru toata victi’a. (Va urma.) *) Respunsulu „Gazetei“ esise in nr. 1 din a. c., tocma pre candu redactorulu ei se afla in cursa medicului, si nu era in stare de a se ocupa de oameni cumu suntu renegaţii nostri. **) „Bár önök elődei is magyarokká lettek volna még akkor, most nem marczangolnák ezen elkeseredett anyát annyi hálátlan fiai.* *) „Egyedüli menekvésünk tehát a művelődés, melynek egyik ága állami nyelvünk elsajátitása. Ezt hangoztattam untalan, daczára a haszonleső bujtogatók szidalmainak, nem csak, mert egyik ága a műveltségnek, hanem azért is, mert a nyelv az egyedüli kapocs, mi által a külömböző fajok testvérülnek etc.* Brasiovu in 3 Maiu, 21 Aprile 1876. Diu’a de 29 Aprile a. c. era menita pentru definitiv’a inchiare a impacatiunei dualistice. Acesta di a trecutu si impacatiunea nu numai ca nice pana astadi nu s’a inchiatu, ci din contra, scirile ce le primimu dela conferintiele din Vien’a ni spunu, ca impacatiunea intempina difficultati noue, asiâ incatu acum se vorbesce deja despre amanarea acestei impacatiuni pana la tómna, deórace situ atiunea politica generale si anume foculu din Ori ente esercita o influintia desastrósa asupra impacatiunei, incatu mane poimane s’ar poté dice, ca im pacatiunea s’a facutu numai de fric’a eventualității unui resbelu si asia nu se va poté consideră de statornica, ci numai de efiussu alu evenimenteloru din afara; prin urmare una sau alta dintre partile pactante va pote se cara de nou revisiunea unei asemeni impacatiuni. Pre de alta parte vnse aflamu, ca guvernulu maghiaru misca tóaté petrile, ca se incheie impacatiunea cu ori ce pretiu, pentru ca se teme, ca sub alte impregiurari politice mai favorabile nu va poté se esopereze nice atatea, catu pote se esopere astadi. Pentru aceea dlu Tisza, voindu se faca pressiune atatu asupra nemtiloru, catu si asupra partitei sale, si-a luatu refugiulu la amenintiarile cele mai periculose si neertate. Dsa dise adeca catra mai multi membri ai partitei, ca la casu, candu negotiatiunile de pana acum n’ar duce la nice unu resultatu, si la casu candu din acest’a causa ministeriulu actualu ar trebui se repasiasca, atunci nu numai ca va fi cu nepotintia a se constitui unu cabinetu nou, ci tiar’a intrega va ajunge intr’o crisa funesta, pentru ca in 1. luliu a. c. statulu va trebui se se dechiare de insolvente; consortiulu, cu care statulu maghiaru a contractatu imprumutulu de 80 millione, nu va voi se da si partea a dou’a de 40 millione, era alte offerte acceptabile nu se ivescu. Desi unele foi sustiem, ca anunciarea acestei funeste eventualitati din partea ministrului presiedinte este numai unu mediulocu de pressiune, noi totusi