Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)

1878-01-05 / nr. 1

Redactiun­ea si Administratiunea: tergulu fierului Nr. 22. — „Gazet’a“ ese de 2 ori in septe­­matia: Joi’a si Dumineca. — Pretiulu: pe 1 anu 10 fl., pe 1/i 3 fi. v. a. Tieri esterne 12 fi. v. a. pe unu anu seu 2ljt galbini mon. sunatoria. Nr. 1. Joi, 517 lanuariu Se preru mera la postele c. si r., si pe la DD. corespondenti. — Pentru u n ’a serie garmondu 6 cruceri v. a. Tacs’a timbrata a 30 cr. val. I,V austr. de fia­care publicare. 1878. BrasiOVU, in 4 ianuariu st. v. 1878. Primindu cu inceputulu anului curentu redac­­tiunea acestui diuariu, in a carui’a coloane, de aur patrudieci, s'au intalnitu atati patrioţi distinşi, barbati luminaţi ai poporului romanu, am fostu consolu de marea responsabilitate, de greutăţile ce trebuie se intimpine publicistulu romanu, mai cu sema in timpuri si sub impregiurari că cele actuale. Sartea inse puindu-me la acestu postu ’mi-am disu . Vei face după ale tale poteri totu ce’ti dictéza datori’a de publicistu iu patria Ca, in mediul oculu poporului teu. Multe si însemnate schimbări s’au efectuitu in Transilvani’a si Ungari’a dela 1865 incace, de candu am plecatu pentru prim­a óra in străinătate. Deşi departe de campulu lupteloru politice nationale ale patriei mele, le-amu urmaritu cu celu mai mare interessu, cu încordata atenţiune. O profunda dorere m’a cuprinsu inse vediendu ca in luptele aceste ne­egale connationalii mei au perdutu totu mai multu terenu, pana ce in fine nu mai remase nici urma din acele drepturi si libertăţi, de cari in 1865 se bucură inca naţiunea noastra si in a caror’a con­solidare vedea fericirea s’a si a patriei! A mai reveni asupr’a neajunseloru aniloru din urma, a mai resuscita suferintiele trecutului nu ar’ fi consulta in momentele de fasia. Ajunge ca in acesti diece ani poporulu romanu din Transilvani’a si Ungari’a a invetiatu se cunósca mai bine pe adversarii sei, a inceputu se distingă intre acei’a, cari ei voiescu binele si cei ce sub o masca ore­­care tindu alu face instrum­entu alu interesseloru sale. Romanii de sub coron’a sântului Stefanu nu se mai incredu orbesce ni­menuti, ei cum­penescu mai seriosu vorbele si faptele si credu a fi in dreptu candu afirmu, ca din erorile politice voluntare seu nevoluntare comise dela 1865 incoce, inteligenti’a nóstra romana a invetiatu numai adeverulu neres­­turnabilu ca­ drepturile unui poporu sunt mai lesne a se castiga, decatu a se păstră si stapani. Situatiunea de facta nu ne erta se alegemu multu. Respinsi fara crutiare din toate positiunile vietiei publice de statu, admisi numai ca apendice alu rasei domnitorie, ne-a mai remasu unu singuru terenu de activitate nationala, acelea alu culturei nóstre nationale romanesci. Pe terenulu culturalu la care înainte de vreme ne îndrumau in continuu contrarii nostri politici, trebuie se ne concentramu astadi tóte poterile, aci pe acestu cam­pu, celu mai frumosu alu activitatii omeneşti, trebuie se convenimu si se damu man’a cu totii: preoţi, invetiatori, magistraţi, advocaţi, comercianţi, proprietari, industriaşi s. a. aci trebuie se tienemu bine cumpen’a, interesseloru particulare si se nu ertamu ca aceste se fiu esploatate in daun’a interesseloru generale de cultura ale popo­rului romanu. Astfeliu numai vomu potu conservă ce mai este­ de conservatu, fundamentulu culturei natiunale, scólele nóstre sădite si îngrijite cu atat’a sudare si jertfa. Legile tierei garanteze sub anumite conditiuni esistinti’a instituteloru de cultura romanesci, se ne folosimu dar’ de avantajele ce ni le mai potu oferi, se veghiamu, pe catu ne erta mecanismulu consti­­tutionalu esistentu asupra observarei stricte a loru. Poporulu romanu intotdeaun’a loialu si supusa legei, nu a intreprinsu si nu va întreprinde nicio­dată nimicu contra ei, pe cale neertata, anticons­m­s titutionala. Reformarea dispositiuniloru legiloru apesatore pentru noi le asteptamu cu incredere dela timpu, care va lumină inca cu necessitate pe factorii constitutionali ai treiei despre adeveratele interesse ale patriei, despre cele reale nu închipuite. Speru a dă espressiune numai unei convicțiuni generale candu dicu ca romanii dovedescu patrio­­tismulu loru nepreocupatu, caratele loru intentiuni constituționale si prin aceea, ca cu tóate ca se vedu eschisi de insusi legea municipala si cu deosebire de sistemulu ei virilistu dela o corespundietoare si folositoare participare la afacerile municipieloru, ei totu mai iau parte la luptele din comitate si se făcu astfelin indirecte cei mai aprigi operatori ai legalităţii. Mai este inca unu cam­pu largu de activitate pentru poporulu nostru: acel’a alu economiei, dér’ acest’a nu se pote cultivă, decatu numai in stricta legătură cu instrucţiunea poporala. Cea mai buna economia naţionala vomu face numai atunci, candu vomu avea cele mai bune institute de cultura. Aci in invetiamentulu nationalu se concentraza tóta forti’a, esistinti’a si veritoriulu poporului romauu din aceste tieri. Contribuindu din tóte poterile nóstre la des­­voltarea invetiamentulu romanescu, care a remasu inca multu inderetu, nu pateuri lasă din vedere nici unu momentu datoriia ce ne incumba, de a ne interessă cu de ameruntulu de mersulu afaceri­­loru interne si esterne ale monarchiei nóstre, dela care depinde si bunăstarea, ba chiaru viitoriulu patriei nóstre, de-a respandi lumina asupra tutu­rora evenimenteloru însemnate din lume, ca­ci acest’a este mediuloculu celu mai bunu de a cul­tivă unu poporu politicesce. Organulu acest’a de publicitate va aperă in totdeaun’a ideile liberale-democratice, dela a caror’a realisare depinde multiumirea si fericirea popore­­loru acestora tieri, de alta parte va combate tóate tendintiele reactionarie, vina ele din ori­ce parte, că stricatiase desvoltarii pacinice a patriei nóastre. Aceste sunt punctele de vedere din cari voiu procede in redigerea dinariului. Independenta in tóte privintiele, libera de ori­ce angagiamentu, a­­fara de acela alu consciintiei mele de romanu, voiu judecă numai după fapte si pretindu de a fi jude­­catu earasi numai după faptele mele. Convicţiunea mea firma inse este, ca ori­ catu de mari ar’ fi sfortiarile mele, ori-catu de bune ar’ fi intentiunile ce le am fagia de sant’a causa pentru care voiu se luptu, nu ajunge poterea unui singuru omu, nu aceea aloru diece spre a potu corespunde mariloru recerintie ale timpului de fagia. Este necessariu că se fiu ajutoratu in a mea intrepindere de toti oamenii de bine. Numai intr’o comuna, fratiésca conlucrare vedu garanti’a inaintarei si a fericirei poporului romanu din Austro- Ungari’a. De aceea invitu pe toti romanii, cati voru consimti cu atitudinea acestui diuariu, a con­­lucra in coloanele lui, in favorulu culturei si a in­aintarei nóastre nationale. Este timpulu supremu că se asa si generatiunea mai noua din reserv’a s’a pe terenulu activitatii publice-politice si literarie. Dorescu acest’a conlucrare cu atatu mai ver­­tosu, cu catu numai pe asta cale credu, ca ne vomu mai potu apropiă de naţiunea maghiara dom­­nitóre, care va trebui se se convingă totu mai multu despre loialele si patrioticele nóstre intentiuni. Nu vomu perde niciodată speranti’a intr’o ade­­verata infratire a natiuniloru conlocuitore, pentru ca nu potemu perde speranti’a in binele si ferici­rea patriei. Pentru aceea in mediuloculu lupteloru esacerbate ale egoismului esageratu privatu si na­­tiunalu, vomu tiene susu stindartulu pe care sta scrisu : fericirea patriei si a popoareloru sale, căci „pana candu sta stégulu in lupta nu se chiama acelu resboiu biruitu, dér’ daca cade stégulu de aci toate ostile se risipescu si nu mai scie care in catrau merge.“ Aurel Muresianu, doctoru in dreptu­­ l Vittorio Emanuele II. Rari au fostu regii cari se iubasca pe poporu si se fia iubiţi de elu atatu de multu că Victoru Emanuelu, regele Italiei unite. Daca tier’a a­­cest’a prea frumóasa si roditóare, daca natiunea i­­taliana este asta si un’a si nedespărţită si se poate bucură de binefacerile libertăţii nationale si con­stituţionale, atunci are de-a o multiumi in prim­a linea regelui Victoru Emanuelu, care avea numai unu cugetu, era patrunsa numai de-o simţire, a­ceea a unitatii si marirei patriei sale. Elu era în­ainte de tóte italianu si apoi rege, elu traiă numai pentru poporulu seu car’ niciodată nu cerea că acest’a se se îndrepte după elu. Desinteressarea s’a in folosulu unitatii si a fericirei Italiei mergea asia departe, incatu era gata a jertfi in fiacare momentu chiaru interessele dinastiei sale interesse­loru patriei. Unde putea facea bine, era sinceru, dreptu, cavalerescu fagia de toti supusii sei, era curagiosu si avea o anima buna. Aceste rare in­­susiri nu făcură placutu la toti si poporulu ’iu numea regele „galantuomo.“ Victoru Emanuilu avea încredere in steau’a, care ia lucitu destula de prietinosu tota victi’a s’a, convicţiunea lui era, ca Itali’a trebuie se devină mare si poternica prin concursulu seu si elu lucră fora prejuditiu, fora siovaire pentru realisarea acestei mari idei. Nascutu in 14 Martie 1820, elu eră de 29 ani, candu sub cele mai grele impregiurari, dupace tatalu seu Carolu Albert a trebuitu se abdica in urm­a desastrului dela Novara, unde a fostu in­­vinsu de renumitulu maresialu austriacu Radetzky, s’a suitu pe tronulu micului regatu alu Sardiniei. Atunci in situatiunea cea mai critica ia succesu a câștigă prin energic’a s’a atitudine fația cu victo­­riosulu belliduce austriacu conditiuni de pace mai favorabile si a asigură in m­odulu acest’a indepen­­dinti’a micului seu regatu, cu toate ca Austri’a pretindea dela Sardini’a seu Piemontu că se casseze constitutiunea esistenta si se intre in relatiuni strense de vasallitate cu dens’a. Incuragiatu de priraulu acestu succesu regele Victoru Emanuelu nu numai ca nu a suprimatu drepturile si libertățile poporului seu, der’ a cau­­tatu inca a le înmulți si a le amelioră prin multu noue si folositórie reforme. Pentru acest’a inse ei trebuia unu omu intreleptu, energicu si desinteres­­satu, care se’si iubesca patri’a înainte de tóte. L’a aflatu in persón’a marelui Cavour. Cunoscundu ta­lentele estraordinarie si patriotismulu luminatu alu acestui barbatu de statu la chiamatu la guvernu si cu­ o rara abnegatiune de sine la datu totu aju­­toriulu si tota încrederea, ce numai pote dă unu rege ministrului seu. Cavour a pusu astfeliu te­meliile la viitori’a Italia unita. Elu si regele seu a sclutu se intrebuintieze estraordinari’a ocasiune, ce s’a datu micului Piemontu de a’si câștigă unu poternicu protectoru si aliatu si de a intră in consiliulu mariloru poteri europene. Regafculu pie­­montesu a participatu adeca la resbelulu din Cri­­me’a, tramitiendu 15,000 oameni că se lupte alaturi cu Frangi’a si Angli’a contra Russiei. Victorui Emanuilu si Cavour au cutezatu si­­ au castigatu.

Next