Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)
1878-05-04 / nr. 35
mostenitoriului tronului britanicu sunt mai multu decatu o manifestatiune de simpathia pentru Frangi’a, sunt unu appellu la o strinsa aliantia anglofrancesa. O aliantia intre Frangi’a si Angli’a este cu atatu mai de insemnatate, cu catu interessele ambeloru state nu colidéza decatu intr’o singura cestiune, care se pote regula in buna intielegere: cestiunea Egipetului. Se dice chiaru, ca guvernulu anglesu a facutu pasi seriosi pentru realisarea unei intielegeri in privinti’a acestei cestiuni. E prea pagina dar’ rivalitatea de interessé intre Fringi’a si Angli’a, cu atata mai multe si mai însemnate interesse comune au vise de aparatu in Orientu facla cu marile imperatii nordice. Sub asemeni impregiurari fraternisarea anglofrancesa a trebuitu se faca o impressiune neplăcută la Berlinu si Petersburgs caci aceste state se dedasera deja cu ideea de a duce Europ’a de nasu după plăcu. Angli’a si Franci’a au inse împreuna potere de ajunsu, pentru ca se pota paralisa orice planuri egoiste ale lui Bismarck si Gordacoff cu privire la Orientu. Toastulu principelui Wales a displacutu multu prusso-russiloru, de aceea ei s’au bucuratu, candu au vediutu, ca fai’a guvernamentala „Times“ ’lu publica c’unu tecstu diferitu de acel’a alu „Agintiei Havas“ si mai reservatu. După „Times“ principele de coreria n’a disu, ca tata anim’a lui e cu Frangi’a, ci a disu numai, ca „timpulu neintielegeriloru intre anglesi si francesi a trecutu si este uitatu, ca este siguru, ca jalusi’a dintre ei, care a fostu caus’a inimicitiei, a incetatu pentru totdeauna si ca este convinsu, ca intielegerea cordiala (entente cordiale) intre cele doue tieri nu e un’a ca aceea, care se se schimbe.“ — Oricari se fia fostu inse cuvintele ce le-a intrebuintiatu principele Wales in toasta, calduros’a s’a manifestare de amicitia pentru Frangi’a nu perde prin aceea nimicu din valoarea s’a. Unu atentatu asupra imperatului Wilhelmu. Dela anulu 1848 incoce pare ca se totu inmultiescu atentatele direse iu contra capeteloru încoronate asia incatu pucini monarchi traiescu astadi, cari se nu fi fostu intr’unu asemenea periculu de vieatia. Atentatulu ce s’a facutu acuma asupra imperatului germanu Wilhelmu este alu treilea. Inca pe candu era pringiu prussianu la 1849 s’au trasu cateva focuri asupra lui dintr’o gua dela Mainz, pe unde trecea cu carulu, mergandu se la comand’a trupeloru din Baden, ce erau destinate pentru suprimarea insurrectiunei germane. Acest’a a fostu primulu atentatu, pringiulu Wilhelmu a scapatu, numai visitiulu seu a fostu ranitu. A dou’a óra a fostu atacatu la 14 Iuliu 1861 de catra unu studentu din Lipsea anume Oscar Becker in Baden-Baden, regele Prussiei a scapatu inse si de astadata cu o simpla contusiune. Dilele aceste in fine a scapatu imperatulu Wilhelmu a trei’a era dintr’unu mare periculu de vieatia. Amenuntele atentatului incercatu asupra lui totu de catra unu saxonu din Lipsc’a sunt urmatoriele : Sambata in 11 Maiu dupa ameadiu imperatulu Wiihelmu merse cu fiic’a s’a, marea ducesa de Baden, la preamblarea indatinata pe sipseu’a cu teii „unter den Linden“ in Berlinu. Candu la reintorcere ajunse trasur’a in dreptulu palatului ambassadei russesci, trase unu individu teneru de pe trotoaru doue focuri de revolveru asupra imperatului, fara ca se ’lu pata vnse nemeri. Atentatoriulu a luatu apoi fuga urmarita de catra publicu. Candu erau aproape se puna man’a pe elu, a mai trasu trei focuri din revolveru si apoi l’a aruncatu la o parte. In momentulu acest’a a fostu prinsu si arestatu. Trasur’a imperatesca a statu catuva timpu pe locu indata ce s’au auditu impuscaturile. Venatoriulu imperatescu a saritu indata de pe capra si a ajutatu a prinde pe atentatoriu. Dupa cateva minute s’a arestatu totu pe sipscu’a aceea unu alu douilea individu, care se dice ca a voitu se scape pe atentatoriu. Atentatoriulu este unu teneru tiuichegiu cu numele Max Hedel, numitu si Lehmann, din Lipsca. Acestea a fostu dusu indata la politia, unde a fostu ascultatu. Alu douilea individu arestatu este totu lucratoriu, cu numele Krüger, de origine din Berlinu; se banuiesce, ca Krüger a fostu complicele lui Hedel. Indata dupa atentatu imperatulu S’a reintorsu la palatu. Acolo s’a adunatu o multime imensa, care canta imnulu. „Heil dir im Siegerkranz“ si aclama pe imperatulu, cerendu se se arete publicului. Imperatulu imbracatu in uniforma de generalu a esitu pe balconu mai de multe ori intre strigările sgomotoase de hurta ale poporului de pe strada. Séria Berliuulu a fostu illuminatu Telegramele mai noue spunu ca imperaturu continua a primi felicitări din partea principiloru germani si a suveraniloru Europei. Elu a primitui pe membrii familiei regale si pe ministrii, cari aveau in fruntea loru pe principele mostenitorii Densulu va primi si pe presiedintii senatului imperialu germanu, care va vota o adresa de felicitare catra imperatulu. La atentatoriulu Hödel s’a facutu o perchisitiune domiciliaria. S’a aflatu la elu diferite scrieri socialiste. S’a constatatu asemenea, ca Hödel a trecutu la Lipsc’a iatruniri socialiste. Autorulu atentatului, Hödel, nega mai cu seama, ca a trasu mai multu de o lovitura. Elu dice, ca n’avea ce manca si voiea se se sinucidă in publicu spre a areta avutiloru starea actuala a societății ; mai departe dise, ca nu apartiene nici unui partitu, ca este anarchistu si mimicu alu tuturoru partiteloru politice, alu tuturoru stariloru sociale si alu institutiunuiloru politice actuale. Nu’si pote esplica de ce lipsescu trei glautte din revolverulu seu, trebuie, ca le-a trasu, candu nu mai sciea de sine. S’au aflatu la elu portretele socialistiloru Bebel si Liebknecht. Alu douilea arestatu Krüger a fostu recunoscutu de inocentu si se dice, ca s’a si liberatu. Atentatulu incercatu contra persoanei imperatului Wilhelmu nu este, cumu se vede, resultatulu unei conjuratiuni a clasei lucratorie, socialiste, der’ este unu documentu mai multu, pana unde poate merge fanatismulu unoru oameni, cari fiindu seraci lipiti se nutrescu mai multu de ideele socialiste, decatu de pane si carne. Socialismulu a luatu in adeveru dimensiuni mari intre clas’a lucratoria germana, elu representa o potere mare, care trebuie se puna pe gânduri pe guvernatorii din Berlinu. Ideele socialiste venite din Frangi’a au prinsu rădăcină afunda in poporulu germanu, nemultiamirea intre clasele lucratorie din Prussi’a mai cu sema e mare. Nu este dér’ mirare, ca se afla individi fanatici, capete sucite cu Hödel. Nu de multu la inmormentarea redactorului unei foie socialiste berlinese avura locu mari demonstratiuni socialistice. Casula de fagia nu sta in legătură cu ele, dovedesce inse, ca si societatea prussiana sufere de-o cangrena periculosa. Atentatului in contra betrauului monarchu — imperatulu Wilhelmu numera deja 81 ani — nu i se pote atribui nici atat’a importantia politica, cata o a potut’o avé atentatulu ce l’a incercatu lucratoriulu Kulimanu asupra principelui Bismarck la Kissingen in an. 1873, cu atatu mai mare este inse insemnatatea s’a sociala. Nenorocitulu atentatoriu Hedel nu a potutu face causei socialiste, si de ar’ fi voitu, nici unu serviciu prin faptulu seu sceleratu, din contra acest’a va aduce cu sine numai o urmărire mai aspra a socialistiloru din partea guvernului germanu. Si casulu acest’a pote contribui dér’ mai multu la inasprirea reului, ce esista in societate, decatu la delaturarea lui. Din comitatulu Solnocu-Doboc’a la Maiu 1878. (Incriminări politice esorbitante amenintiari de întâlnire la Philippi.) In 25, 26-a Aprile s’au trenutu congregatiunea sau adunarea comissiunei comitatense sub presidiulu d. baronii Desideriu Banffy. Cu aceasta ocasiune intre numerosele obiecte s’au pertractatu si urmatoriele trei propuneri: Prim’a propunere s’a facutu de d. adv. G. Manu, care a cerutu, ca „se se indrumeze vicecomitele (subprefecturu) comitatului la observarea stricta a determinatiuniloru art. de lege 44 din 1868 si se se provoce prin vicecomite si functionarii subalterni la aceea“. Propunatoriulu in motivarea s’a premise indata la inceputu, ca ar’ fi doritu, intre impregiurarile actuale politice, se nu fi fostu silitu a veni cu o asemene propunere — din care adeversarii ar’ poté face unu capitalu politicu, a credintu inse, ca este o datoria santa pentru fiacare patriotu adeveratu ca se se folosaca necontenitii de fiacare ocasiune spre a conlucra la sustienerea legalităţii, spre a face, ca se se respecteze legile tierei, pe catu timpu inca nu sunt abrogate. Aceasta propunere modesta, inocenta si patriotica produse o desbatere infocata, si totodată a data ansa la contra propuneri e sorbitante d. e. pentru abrogarea totala a legei de nationalitate, avendu de scopu si aceea, ca se intimideze pe propunatoriu si se nu faca se ’si retraga propunerea s’a? In cursulu desbaterei escate, care a duratu apróape doue ore, adversarii — toti amploiati — caracterisara pe propunatoriu si ne aparatorii propunerei adv. Munteanu si Stetiu — de patrioți rei, cari graviteaza in afara sa, pre candu aparatorii propunerei cu demnitate, resolutiune si seriositate respinseră toate atacurile nejuste. In espressiuni brutale, triviale si vatamatorie — escela subprefectulu P a u l u S z a r v a d i, care pe aparatorii propunerei ii timbra de „musci de piatra“ — piaczi legyek“ —de „patrioti rei“, caci sufera, ca prof. Moldovanu & socii se scrie in opurile loru, ca limb’a maghiara dupa cea latina, germana si slavona este a se numera in class’a a doua cu limbele armen’a, jidana, si tiganesca? Judele processualu Gyárfás Ferenz sub decursulu lungei combateri se folosi de spressiunile cele mai triviale, care aru avé locu numai in ospetarii subteranee —, in urma ne pofti se ne intelnimu la Philippi! D. comite supremu (prefectu) lasa ambeloru parti facultate deplina de vorbire si adversariloru de espectorare si se face a ignoră procedura adversariloru propunerei, caci nicidecatu nu-i indruma la ordinea dilei si la cuviintia, — totodată ne facu si prefectulu imputarea ca voimu a cuprinde terenu (?!) si declară, ca, nu va impedeca pe representantii comuneloru romane, se porte protocolulu desbateriloru in limb’a romana, dér’ pe notarii cercuali ii va astriuge, ca protocolulu seu processulu-verbalu alu afaceriloru selu duca numai in limb’a statului si totu in limb’a statului se faca si relatiunile catra judii processuali. In urma la vatisare se primi numai contrapropunerea, prin care se respinge propunerea d. Manu, dera adversarii se sfiira — nu pentru romani, ci pentru reputatiunea loru internationala, a redica la valoare propunerea pentru abrogarea legii de naționalitate. Dar’ dieu, pe romani puginii i-ar’ dore capulu de stergerea acestei legi, caci atunci ar’ fi mai puginu cu o lege, pe care creatorii ei numai pentru lumea civilisata o sustionu pe flamur’a constitutiunei, era acasa o calea cu temeritate in piciore , — care va sedica cu alte cuvinte: „vorb’a fi buna, fapt’a e rea.“ A dou’a propunere a facut’o advocatulu Fodor Farkas — (maghiaru) cerendu, ca se se subtraga titlulu oficialu fetei maghiare hebdomadarie „Curierulu Solnocu-Dobr’a“, care in mare parte a servitu pana acuma pentru polemii si insulte personali, vătămări de onoare, dintre cari un’a se va pertracta in 9 Maiu a. c. inaintea juratilor din Clusiu. La aceasta fóia, vrendu-nevrendu, au prenumeratu si comunele curatu romane, in cari nimene nu cunosce limb’a maghiara. Proprietariulu feiei e d. comite supremu, se intielege dor de sine, ca absentandu dela siedintia membrii imlependinti — cu economi, ceat’a functionariloru respinse si aceast’a propunere. A treia propunere: ca se esprime comissiunea representativa reprobarea s’a fagia cu procederea comissiunei verificatorie, si se indrumeze pe vicecomitele corn. a incunosciintia pe alegatori, ca se potu servi independentu de dreptulu loru la alegeri, fiindu eschisa orice ingerintia oficiala,“ s’a facutu de catra d. adv. A. Munteanu. La propunerea acest’a fuseramu provocati de reactiunea maghiara, care a calcatu si calea in piciore cu o temeritate esorbitanta drepturile politice individuale ale poporului indreptatitu la alegerile membriloru representanti pentru comissiunea comitatensa, — s’au nimicitu adeca in trei cercuri iir Heand’a, Rohi’a si Masca alegerile, desi au decursu dupa strict’a tenere a legiloru, din causa, ca alegatorii nu au votatu orbesce cu sclavii si mojicii pentru oameni necunoscuti, recomendati oficialmente. Alegerea dela Masca s’au nimicitu a dou’a óra la relatiunea judelui processualu Gyárfás Ferenz, pentru ca s’au alesu numai popi si dăscăli romanesci (oláh popák, és daszkelek !) Hincillae lacrymae! La alegerea acest’a au presiediutu adv. G. Manu cu delegaţii alu comissiunei comitatense. Fiacare alegatoriu a avutu in mana siedul’a rosia oficiósa, si siedul’a alba cu candidati romani. Sub decursulu alegerei a fostu de fagia si judele processualu Gyárfás, care a amusatu comissiunea cu anecdote si prorocii, ca se va nimici alegerea, pentru ca nu alegu romanii si maghiari. Celu din urma votantu a fostu unu maghiaru si acest’a inca a avutu in mana ambe siedulile, si totu in presenti’a lui Gyárfás a predatu siedui’a alba. — asia din 101 de voturi au capetatu candidatii romani 93, maghiarii 8 voturi, dintre cari 1 d. Gyárfás.