Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)
1878-09-15 / nr. 70
din regimentulu Alesandru Cesareviciu nr. 61 , infanteristulu Pavel Dem mortu, inf. George Buianu, Const. Coslariu, Flore Muncila răniţi, conduc. Iuonu Moise, inf. Moise Patianu, Iuonu Nadlasianu, Iuonu Danciu, George Barbu, Stefanii Petica, Nicolae Vuia, Alecs’a Majuria, Vas. Stefanescu morţi, inf. Iosimu Miculescu, Ieft’a Iemenariu, Iuonu Toni’a, George Martinu răniţi, inf. Nicodim Bonteranttu, inf. Iuonu Grui’a, Iuonu Groza morţi, cond. Trifunu Sementi’a, Toaderu Vancea, inf. Petru Moise, Nicolae Grui’a, George Mosianu, Nicolae Chihai’a, Ioana Toninu, Dim. Luchescu, George Radu, Isacu Cimponieriu răniţi, inf. Vichentie Teront’a, Nie. Ionescu, Ivonu Ger’a morţi, inf. Mihaiu Barbu, Ilie Murs’a, Simiona Berenentiu, Dimitrie Gaiti’a, George Vrăjitorii, Nicolae Vacarescu, Dimitre Marginentiu, Vasilie Cebzanu, Moise Nicolae, Trifunu Peiciu, Clemente Mersoca răniţi. (Va urma.) Dr. Rieger si Dr. Fischhof. Stefulu partidei boeme Dr. Lad. R ie ger s’a adressatu de curendu cu o scrisore catra Dr. Adolf Fischhof, cunoscutu dela 1848 incóce cu mulu dintre acei puţini patrioţi austriaci germani, cari întotdeauna sau intrepusu pentru buna intielegere intre popóre, si neincetatu au lucratu pentru propagarea ideei de egala îndreptăţire a tuturoru nationalitatiloru din acest’a monarchia. Dr. Rieger a invitatu adeca pe Dr. Fischhof, care petrece la Emmersdorf lenga Klagenfurt (Carinthia) ca se ia initiative pentru o intielegere intre germanii si slavii Austriei, aratendu, ca germanii austriaci numai in unire cu slavii potu rumpe egemonia maghiara, numai asia potu face se se realiseze idea egalei îndreptăţiri a tuturoru nationalitatiloru monarchie. Ce se atinge de germanii boemi, Rieger asigura, ca intotdeaun’a programulu seu va fi ca acesti’a se aiba drepturi perfectu egale cu cehii. Dr. Fischhof i-a respunsu, asigurandulu, ca totdeauna va sprijini caus’a intielegerei intre germanii austriaci si slavi. Estragemu din scrisorile ambiloru după „N. fr. Pr.“ unele pasagie principale. Dr. Reger dice intre altele catra Fischhof: „Convictiunea, ca politic’a noastra interioara de pana acuma nu ne-a adusu nici in privintia economica nici in privinti’a politica unu bine, este generala. Atatu intr’un’a ca si in cealalta parte a imperiului este unu simtiu de neliniste si neindestulare, care cuprinde nationalitatea dominanta; catu de mare trebuie der’ se fia acuma nemultiamirea in marea familia a popoareloru slave austriace ! Deosebindu-se in instiintiele loru, tóte popoarele Austriei se unescu numai in dorinti’a, ca se se schimbe odata lucrulu. Prin evenimentele cele mai recente, monarchi’a nóastra se vede impinsa pe noue cărări. Pacea dela Berlinu e numai primulu actu alu dramei orientale. Abia va ave locu si unu intreactu. Austri’a tocmai acumasta se incepa actulu alu douilea. Ore politic’a s’a interiora neamica slaviloru nu va trebui sei causeze perderi la sudu, ba chiaru se provoce pericule asuprai ? Nu va se se decidă in fine, a împlini dorintie indreptatite de ale slaviloru si de a le da selfgovernementulu neaparatu de lipsa pentru esistenti’a s’a ? O mai mare intardiare ar’ poté ave urmări grave, caci sunt negligeri, cari nu se mai potu face bine. Intemplarile actuale la fruntariele de sudu ale imperiului nostru potu fi deeidatorie pentru viitoriulu seu si continuându-se politica falsa interiora potu deveni fatale pentru elu; pentru ca independentu de partidele, ce domnescu la momentu, se petrecu mari schimbări intre popore si ce ar’ fi astadi inca realisabilu, mane pote inzedaru te vei sili a duce in împlinire. Acuma deja situatiunea monarchiei este cu multu mai grava ca la inceputulu incurcaturiloru orientale si irritatiunea poporului russescu in contra nóstra a crescutu pana la amaraciune. Nu esti de părere, ca ar fi sositu momentulu de a indrepta din nou atentiunea publica asupra conditiuniloru, dela cari depinde salatea Austriei ?“ Respunsulu doctorului Fischhof la acesta scrisóare este in estrasu urmatoriulu : „Credu, ca n’ar’ remane fara efectu, deca intr’o scrisóre scrisa cu liniste si cu obiectivitate seu intr’o vorbire publica, ai arata cu claritate partisamboru proprii, precumu si contrariloru, catu de insemnatu este momentulu si ce mare este missiunea Austro-Ungariei. In euunciatiunea d-tale n’ar trebui se tractezi pe germani si pe maghiari ca pe adversari, ci ca pe nesce participanti la missiunea mare ce trebuie se o ie asupra si Austro- Ungari’a in interessulu întregului occidentu europeanu. Panslavismulu ce’lu nutresce Russi’a nu amenintia numai statulu nostru, ci occidentulu intregu, pe tóte popoarele romane si germane ale Europei. Numai particularismuluvestusi suduslavicu condusu de catra Austro- Ungari’a cu prudentia si supusu scopuriloru sale mari politice si de cultura, este arm’a nesangerosa, cu care pote se fia combatutu si invinsu panslavismulu. N’ar’ fi bine se accentuezi cestiunea de dreptu de statu, pentru ca ea ar’ aspri numai contrarietatea. Sunt convinsu, ca in casulu unei enunciatiuni nu vei uita nici unu momentu, ca scopulu nu este a se provoca o lupta, ci a se face o impacare. Numai in intielegere, nu in contradicere cu partid’a domnitoria germana se potu ajunge resultate folositorie „In momentulu acest’a inse nu ne potemu gândi la o impacare. Urmările avecsiunei le vomu simţi abia mai tardiu, deocamdată trebuie se ne damu silintia a provoca o mai buna dispositiune. Astadi ne este mai multu de lipsa a alina passiunile animeloru, decatu a lumina spiritele ; caci argumentele in marea cestiune controversa sunt deja toate cunoscute, dér’ passiunile sunt fara finita. Deca manifestatiunea d-tale va fi la inaltimea talentului si a chiamatei d-tale, deca va impreuna demnitate cu căldură, poate se aiba efectu. In casula acest’a de va fi possibila o intielegere pacinica, sunt cu plăcere gata a contribui pe cile publicistica după poterile mele la înaintarea si înlesnirea operei de impacare. Denunciari maghiare. In corespondinti’a din Nr. 68 alu feiei nóstre a fostu vorba de nesce denunciari îndreptate de catra dinariulu maghiaru din Clusiu „Kelet“ in contra romaniloru Sibiieni. Articlulu respectivu alu lui „Kelet“ e intitulatu „A romanismus Nagy- Szebenben“ (romanismulu in Sibiiu). Pentru ca se cunosca si cetitorii nostri acestu fetu alu terrorismului maghiaru, reproduceam după traducerea „Telegrafului Rom.“ urmatoriele parti esențiale dintr’ensulu: „Déca pretinde statulu, ca pe langa limb’a loru proprie se invetie si limb’a statului, déca spre ajungerea sfersitului acestui’a statulu stabilesce institute, ultranationalistii, nu ca se multiamesca seu celu putinii se se marturisesca, ca simtu necessitatea , ci se plangu de maghiarisare fortiata si le-ar’ mai placé, candu copii loru ar’ invetiu latratulu, numai nu limb’a statului. Toate aceste se potu dice de vre-o câtiva corifei ultranationali ai „Rumuuiloru“ ardeleni. Acesti’a iubescu ortografi’a, limb’a si literatur’a loru, carea n’a trecutu preste verst’a minorenitatii, cu iubire maimutiésca, asia, incatu déca face cineva cea mai mica gresirea in contra acelor’a si nu considera limb’a „rumunesca“ de limb’a cea mai de frunte din lume si literatur’a loru de cea mai vechia de pe pamentu, comite atentatulu celu mai strigatoriu la ceru. Despre politic’a ultranationalistiloru „rumuni“ din Sibiiu cu limb’a si literatur’a loru damu o mica proba. Aici „Kelet“ spune, ca romanii dateza originea literaturii dela 1050 înainte de Chr. si ca sustiem ca tóte popoarele civilisate vechi si noue au primitu cultur’a loru dela romani. Aceste le invetia pentru ca se arate, ca limb’a si literatur’a maghiara trebuie despretiuita si astfeliu de idei se propunu in scólele necontrolate de statu intre patru ziduri, de orece prin ordinatiuni ministeriale sunt oprite. Tóte estravaganitele aceste, continua art., se desvolta sub scutulu bisericei autonome, dar’ la lumin’a sórelui nu prea vinu. Mai indererate si de prinsu cu mana sunt inse cele ce le vedeau cu ochii. „Associatiunea d. e. a fostu incuviintiata pentru ca se ajute pe inveti aceii sărăci si se sprijinesca pe industriasi. Astadi s’a abatutu dela aceste si a infiintiatu academia impartindu-o in secţiuni. Nu va trece multu si ne vomu pomeni, ca in tiera noastra se desvolta sciinti’a in atatea feliuri, cate nationalitati suntu. Dreptatea, care pana acumu a fostu numai un’a, la noi in patria pate se devină de atatea feliuri cate natiunalitati. Associatiunea dispune de unu capitalu de 80.000 fl. si de unde ’i aduna ? Sub firm’a de contribuiri de binefacere prin contributiuni anuale pe poporulu tieranu legatu de pamentu. Ardealulu intregu impartitu in districte, popii si invetiatorii loru mana in mana cu notarii de aceeasi nationalitate, scotu dela popom contributiuni „voluntarie“. Organulu associatiunei „Transilvani’a“ mai in tota septemau’a publica cate 100—200 fl. contributiuni de aceste. Mai departe spune art., ca „Kolozsvári Természettudományi társulat“ si societatea „Maros-Vásárhelyi Kemény Zsigmond* cu ajutoriulu proprietariloru mari de pamentu abia potu se-o aduca la unu fondu de ceva, pe candu Associatiunea după o esistentia de vreo cativa ani poate traparti ajutoare cu miile pe fiecare anu si cu toate aceste, dela tieranii săteni, are si unu capitalu de 80.000 fl. Darea o platescu tieranii numai cu mare greu, dela din cass’a Associatiunei platescu contributiunile „voluntare“, fara nici o contradicere. Privindu lucrulu in sine autorulu art. se bucura, ca poporulu se silesce a progressu, dara dicese nu scapamu din vedere, ca sub masc’a societarii, elementele, cari se sporescu in contr’a intregitatii statului ungurescu devinu periculose, si apoi adauge : „Dacoromanistii nostri din Sibiiu mai sunt in posessiunea unui altu mediulo cu asemenea pagubitoriu, ca si Associatiunea. Acestea este „Telegrafulu Romanu“, infiintiata de Siaguna si provedintu cu o strălucită tipografia cu destinatiunea originala, de a apara interessele bisericei gr.-or., institutiunile, preotimea si scólele. După moartea lui Siagun’a a trecutu inse peste periferi’a acesta augusta si emancipanduse de influinti’a metropolitului actualu, astadi face numai politica si inca politica adversaria unguriloru. Nu este numeru, in care celu putiuu intr’unu articulu, acumu pe fația, acumu pe ascunsu, se nu agreseze limb’a si statulu ungurescu. Inse déca gandimu, ca ajutoriulu statului ungurescu auualu, din care centrulu din Sibiiu capeta partea cea mai mare, a înlesnirii esirea lui de trei ori pe septemane si nu cum esia pe tempulu lui Siaguna odata pe septemana, ne putemu închipui catu de multu merita a fi acusatu de ingratitudine.“ „Mai avemu „Rumuni“ in tier’a nóstra, dar’ acesti’a nici odata nu sunt asia rei la ficati cu cei influintiati de propagand’a din Sibiiu. „Rumunii“ din Ungari’a si din Ardealu făcu opositiune guvernului, dér’ pana candu unii au remasu pe terenulu coroanei st. Stefanu si dorescu a aduce la valoare in diet’a din Budapest’a dorintiele loru nationale, altii gravitéza in afara, voru se se rumpa de catra teritoriulu ung. si’si punu sperantiele intr’o Dacia Iitoria. “ Mai departe sustiene art., ca totu numai ungurii sunt de vina la toate cele de mai susu, pentru ca au datu autonomia bisericei rom. gr.-or., creandu statu in statu cu biseric’a „nationala“. Déca guvernulu scie se fia cu virtute, se’si esercite dreptulu de supraveghiare asupr’a scóleloru, se nu mai sufere, ca institute despoiatorie de bani se despóie tier’a sub numele sciintiei, se vedia ca: „Telegrafuiu“ se se abata de pe terenulu politicii pe celu bisericescu, si pana ce se impartesiesce din ajutoriulu de statu se pretindă de la „Rumuusiagulu“ din Sibiiu, ca se fia cu mai multu respectu catra statulu maghiaru si institutiunile sale.“ Deschiderea parlamentului germanu. In 9 Sept. s’a deschisu solemnelu parlamentulu germanu in sal’a cea alba a castelului regalii din Berlinu. Comitele Stolberg in fruntea consiliului federalu, standu la steng’a tronului, a cetitu cuventulu de deschidere ; vreo 150 de deputaţi au asistatu la solemnitatea, care s’a inceputu si s’a fiuitu c’unu intreitu „Hoch“ (Se traiasca) pentru imperatulu. Discursulu tronului, cetitu de cornitele Stolberg la ordinulu principelui de coroana si in numele guverneloru federate germane, face amintire mai antaiu de faptele nelegiuite comise in contra sacratei persone a imperatului germanii si dice, ca camera premergatoria nu a sprijinitu intentiunea guverneloru federate germane, după care ar’ fi fostu de lipsa a se lua mesuri estraordinarie in contra acélor regretabile retaciri ale societății omenesci si ca in urm’a acest’a a fostu chiamatu unu nou parlamentu pentru ca se da concursulu seu la luarea mesuriloru intenționate in contra tendintieloru socialiste. Discursulu tronului continua apoi asia: „Guvernele federate nu si-au schimbatu convicţiunea, ele sunt de părere acuma ca si înainte, ca sunt de lipsa mesuri estraordinarie, spre a pune stavila latirei mai mari a reului ce a isbucnitu si spre a prepara terenulu pentru alu vindeca cu incetulu; ele tienu totodată, ca la alegerea mediuluceloru libertatea cetatieniloru trebuie se fia crutiata in generalu si ca este a se lucra numai in contra abusului, ce se face cu densa, unu abuse impreunatu cu o agitatiune stricatiosa, ce amenintia fundamentulu vietiei nóstre culturale si de stătu. Unu proiectu de lege compusu din punctele aceste de vedere ii se