Gazeta Transilvaniei, 1878 (Anul 41, nr. 1-104)

1878-09-15 / nr. 70

din regim­entulu Alesandru Cesareviciu nr. 61 , infan­­teristulu Pavel Dem­ mortu, inf. George Buianu, Const. Coslariu, Flore Muncila răniţi, conduc. Iuonu Moise, inf. Moise Patianu, Iuonu Nadlasianu, Iuonu Danciu, George Barbu, Stefanii Petica, Nicolae Vuia, Alecs’a Majuria, Vas. Stefanescu morţi, inf. Iosimu Miculescu, Ieft’a Iemenariu, Iuonu Toni’a, George Martinu răniţi, inf. Nicodim Bonte­ranttu, inf. Iuonu Grui’a, Iuonu Groza morţi, cond. Trifunu Sementi’a, Toaderu Vancea, inf. Petru Moise, Nicolae Grui’a, George Mosianu, Nicolae Chihai’a, Ioana Toninu, Dim. Lu­­chescu, George Radu, Isacu Cimponieriu răniţi, inf. Vichentie Teront’a, Nie. Ionescu, Ivonu Ger’a morţi, inf. Mihaiu Barbu, Ilie Murs’a, Simiona Berenentiu, Dimitrie Gaiti’a, George Vrăjitorii, Nicolae Vacarescu, Dimitre Marginentiu, Vasilie Cebzanu, Moise Nicolae, Trifunu Peiciu, Clemente Mer­­soc­a răniţi. (Va urma.) Dr. Rieger si Dr. Fischhof. Stefulu partidei boeme Dr. Lad. R i­e g­e­r s’a adressatu de curendu cu­ o scrisore catra Dr. Adolf Fischhof, cunoscutu dela 1848 incóce cu m­ulu dintre acei puţini patrioţi austriaci ger­mani, cari întotdeauna sau intrepusu pentru bun­a intielegere intre popóre, si neincetatu au lucratu pentru propagarea ideei de egala îndreptăţire a tuturoru nationalitatiloru din acest’a monarchia. Dr. Rieger a invitatu adeca pe Dr. Fischhof, care petrece la Emmersdorf lenga Klagenfurt (Carinthi­a) ca se ia initiative pentru o intielegere in­tre germanii si slavii Austriei, ara­­tendu, ca germanii austriaci numai in unire cu slavii p­o­t­u rumpe egemoni­a maghiara, numai asia potu face se se realiseze idea egalei îndreptăţiri a tuturoru nationalitatiloru monarchie. Ce se atinge de germanii boemi, Rieger asigura, ca intotdeaun’a programulu seu va fi ca acesti’a se aiba drepturi perfectu egale cu cehii. Dr. Fisch­­hof i-a respunsu, asigurandulu, ca totdeauna va sprijini caus’a intielegerei intre germanii austriaci si slavi. Estragemu din scrisorile ambiloru după „N. fr. Pr.“ unele pasagie principale. Dr. R­­­e­­g­e­r dice intre altele catra Fischhof: „Convictiunea, ca politic’a noastra interioara de pana acuma nu ne-a adusu nici in privintia eco­nomica nici in privinti’a politica unu bine, este generala. Atatu intr’un’a ca si in cealalta parte a imperiului este unu simtiu de neliniste si nein­­destulare, care cuprinde nationalitatea dominanta; catu de mare trebuie der’ se fia acuma nemultia­­mirea in marea familia a popoareloru slave austri­ace ! Deosebindu-se in instiintiele loru, tóte popoa­­rele Austriei se unescu numai in dorinti’a, ca se se schimbe odata lucrulu. Prin evenimentele cele mai recente, monarchi’a nóastra se vede impinsa pe noue cărări. Pacea dela Berlinu e numai primulu actu alu dramei orientale. Abia va ave locu si unu intreactu. Austri’a tocmai acuma­sta se in­­cepa actulu alu douilea. Ore politic’a s’a interiora neamica slaviloru nu va trebui sei causeze perderi la sudu, ba chiaru se provoce pericule asuprai ? Nu va se se decidă in fine, a împlini dorintie in­­dreptatite de ale slaviloru si de a le da selfgo­­vernementulu neaparatu de lipsa pentru esistenti’a s’a ? O mai mare intardiare ar’ poté ave urmări grave, ca­ci sunt negligeri, cari nu se mai potu face bine. Intemplarile actuale la fruntariele de sudu ale imperiului nostru potu fi deeidatorie pentru viitoriulu seu si continuându-se politic­a falsa interiora potu deveni fatale pentru elu; pen­tru ca independentu de partidele, ce domnescu la momentu, se petrecu mari schimbări intre popore si ce ar’ fi astadi inca realisabilu, mane pote in­­zedaru te vei sili a duce in împlinire. Acuma deja situatiunea monarchiei este cu multu mai grava ca la inceputulu incurcaturiloru orientale si irritatiunea poporului russescu in contr­a nóstra a crescutu pana la amaraciune. Nu esti de părere, ca ar­ fi sositu momentulu de a indrepta din nou atentiunea publica asupra conditiuniloru, dela cari depinde salatea Austriei ?“ Respunsulu doctorului Fischhof la acesta scrisóare este in estrasu urmatoriulu : „Credu, ca n’ar’ rem­ane fara efectu, deca intr’o scrisóre scrisa cu liniste si cu obiectivitate seu intr’o vorbire publica, ai arata cu claritate partisamboru proprii, precumu si contrariloru, catu de insemnatu este momentulu si ce mare este mis­­siunea Austro-Ungariei. In euunciatiunea d-tale n’ar trebui se tractezi pe germani si pe maghiari ca pe adversari, ci ca pe nesce participanti la missiunea mare ce trebuie se o ie asupra­ si Austro- Ungari’a in interessulu întregului occidentu euro­­peanu. Panslavismulu ce’lu nutresce Russi’a nu amenintia numai statulu nostru, ci occidentulu in­tregu, pe tóte popoarele romane si germane ale Europei. Numai particularismuluvestu­­si suduslavicu condusu de catra Austro- Ungari’a cu prudentia si supusu scopuriloru sale mari politice si de cultura, este arm’a nesange­­rosa, cu care pote se fia combatutu si invinsu panslavismulu. N’ar’ fi bine se accentuezi cestiu­­nea de dreptu de statu, pentru­ ca ea ar’ aspri numai contrarietatea. Sunt convinsu, ca in casulu unei enunciatiuni nu vei uita nici unu momentu, ca scopulu nu este a se provoca o lupta, ci a se face o impacare. Numai in intielegere, nu in con­­tradicere cu partid’a domnitoria germana se potu ajunge resultate folositorie „In momentulu acest’a inse nu ne potemu gândi la o impacare. Urmă­rile avecsiunei le vomu simţi abia mai tardiu, de­ocamdată trebuie se ne damu silintia a provoca o mai buna dispositiune. Astadi ne este mai multu de lipsa a alina passiunile animeloru, decatu a lumina spiritele ; ca­ci argumentele in marea ces­­tiune controversa sunt deja toate cunoscute, dér’ passiunile sunt fara finita. Deca manifestatiunea d-tale va fi la inaltimea talentului si a chiam­atei d-tale, deca va impreuna demnitate cu căldură, poate se aiba efectu. In casula acest’a de va fi possibila o intielegere pacinica, sunt cu plăcere gata a contribui pe cile publicistica după poterile mele la înaintarea si înlesnirea operei de impacare. Denunciari maghiare. In corespondinti’a din Nr. 68 alu feiei nóstre a fostu vorba de nesce denunciari îndreptate de catra dinariulu maghiaru din Clusiu „Kelet“ in contra romaniloru Sibiieni. Articlulu respectivu alu lui „Kelet“ e intitulatu „A romanismus Nagy- Szebenben“ (romanismulu in Sibiiu). Pentru ca se cunosca si cetitorii nostri acestu fetu alu terroris­­mului maghiaru, reproduceam după traducerea „Telegrafului Rom.“ urmatoriele parti esențiale dintr’ensulu: „Déca pretinde statulu, ca pe langa limb’a loru proprie se invetie si limb’a statului, déca spre ajungerea sfersitului acestui’a statulu stabi­­lesce institute, ultranationalistii, nu ca se multia­­mesca seu celu putinii se se marturisesca, ca simtu necessitatea , ci se plangu de maghiarisare fortiata si le-ar’ mai placé, candu copii loru ar’ invetiu latratulu, numai nu limb’a statului. Toate aceste se potu dice de vre-o câti­va corifei ultra­­nationali ai „Rumuuiloru“ ardeleni. Acesti’a iu­­bescu ortografi’a, limb’a si literatur’a loru, carea n’a trecutu preste verst’a minorenitatii, cu iubire maimutiésca, asia, incatu déca face cineva cea mai mica gresirea in contra acelor’a si nu considera limb’a „rumunesca“ de limb’a cea mai de frunte din lume si literatur’a loru de cea mai vechia de pe pamentu, comite atentatulu celu mai striga­­toriu la ceru. Despre politic’a ultranationalistiloru „rumuni“ din Sibiiu cu limb’a si literatur’a loru damu o mica proba. Aici „Kelet“ spune, ca romanii dateza ori­ginea literaturii dela 1050 înainte de Chr. si ca sustiem­ ca tóte popoarele civilisate vechi si noue au primitu cultur’a loru dela romani. Aceste le invetia pentru ca se arate, ca limb’a si literatur’a maghiara trebuie despretiuita si astfeliu de idei se propunu in scólele necontrolate de statu intre patru ziduri, de orece prin ordinatiuni ministeriale sunt oprite. Tóte estravaganitele aceste, continua art., se desvolta sub scutulu bisericei autonome, dar’ la lumin’a sórelui nu prea vinu. Mai indere­­rate si de prinsu cu mana sunt inse cele ce le vedeau cu ochii. „Associatiunea d. e. a fostu incuviintiata pen­­tru­ ca se ajute pe inveti aceii sărăci si se spriji­­nesca pe industriasi. Astadi s’a abatutu dela aceste si a infiintiatu academia impartindu-o in secţiuni. Nu va trece multu si ne vomu pomeni, ca in tier­a noastra se desvolta sciinti’a in atatea feliuri, cate nationalitati suntu. Dreptatea, care pana acumu a fostu numai un’a, la­ noi in patria pate se devină de atatea feliuri cate natiunalitati. Associatiunea dispune de unu capitalu de 80.000 fl. si de unde ’i aduna ? Sub firm’a de contribuiri de binefacere prin contributiuni anuale pe poporulu tieranu le­­gatu de pamentu. Ardealulu intregu impartitu in districte, popii si invetiatorii loru mana in mana cu notarii de aceeasi nationalitate, scotu dela po­pom contributiuni „voluntarie“. Organulu associa­­tiunei „Tran­sil­van­i’a“ mai in tota septemau’a pu­blica cate 100—200 fl. contributiuni de aceste. Mai departe spune art., ca „Kolozsvári Ter­mészettudományi társulat“ si socie­tatea „Maros-Vásárhelyi Kemény­ Zsigmond* cu ajutoriulu proprietariloru mari de pamentu abia potu se-o aduca la unu fondu de cev­a, pe candu Associatiunea după o esistentia de vreo cativa ani poate traparti ajutoare cu miile pe fiecare anu si cu toate aceste, dela tieranii săteni, are si unu capi­­talu de 80.000 fl. Darea o platescu tieranii numai cu mare greu, dela din cass’a Associatiunei pla­tescu contributiunile „voluntare“, fara nici o con­­tradicere. Privindu lucrulu in sine autorulu art. se bucura, ca poporulu se silesce a progressu, dara dice­­se nu scapamu din vedere, ca sub masc’a societarii, elementele, cari se sporescu in contr’a intregitatii statului ungurescu devinu peri­­culose, si apoi adauge : „Dacoromanistii nostri din Sibiiu mai sunt in posessiunea unui altu mediulo cu asemenea pa­­gubitoriu, ca si Associatiunea. Acestea este „Te­­legrafulu Romanu“, infiintiata de Siaguna si prove­­dintu cu o strălucită tipografia cu destinatiunea originala, de a apara interessele bisericei gr.-or., institutiunile, preotimea si scólele. După moartea lui Siagun’a a trecutu inse peste periferi’a acesta augusta si emancipanduse de influinti’a metropoli­­tului actualu, astadi face numai politica si inca politica adversaria unguriloru. Nu este numeru, in care celu putiuu intr’unu articulu, acumu pe fația, acumu pe ascunsu, se nu agreseze limb’a si statulu ungurescu. Inse déca gandimu, ca aju­toriulu statului ungurescu auualu, din care cen­­trulu din Sibiiu capeta partea cea mai mare, a în­lesnirii esirea lui de trei ori pe septemane si nu cum esia pe tempulu lui Siaguna odata pe septe­­mana, ne putemu închipui catu de multu merita a fi acusatu de ingratitudine.“ „Mai avemu „Rum­uni“ in tier’a nóstra, dar’ acesti’a nici odata nu sunt asia rei la ficati cu cei influintiati de propagand’a din Sibiiu. „Rumunii“ din Ungari’a si din Ardealu făcu opositiune guver­nului, dér’ pana candu unii au rem­asu pe terenulu coroanei st. Stefanu si dorescu a aduce la valoare in diet’a din Budapest’a dorintiele loru nationale, altii gravitéza in afara, voru se se rumpa de catra teritoriulu ung. si’si punu sperantiele intr’o Dacia Ii­to­ria. “ Mai departe sustiene art., ca totu numai un­gurii sunt de vina la toate cele de mai susu, pentru­ ca au datu autonomia bisericei rom. gr.-or., creandu statu in statu cu biseric’a „nationala“. Déca guvernulu scie se fia cu virtute, se’si eser­­cite dreptulu de supraveghiare asupr’a scóleloru, se nu mai sufere, ca institute despoiatorie de bani se despóie tier’a sub numele sciintiei, se vedia ca: „Telegrafuiu“ se se abata de pe terenulu politicii pe celu bisericescu, si pana ce se impartesiesce din ajutoriulu de statu se pretindă de la „Rumuu­­siagulu“ din Sibiiu, ca se fia cu mai multu res­­pectu catra statulu maghiaru si institutiunile sale.“ Deschiderea parlamentului germanu. In 9 Sept. s’a deschisu solemnelu parlamen­­tulu germanu in sal’a cea alba a castelului regalii din Berlinu. Com­itele Stolberg in fruntea consiliu­lui federalu, standu la steng’a tronului, a cetitu cuventulu de deschidere ; vreo 150 de deputaţi au asistatu la solemnitatea, care s’a inceputu si s’a fiuitu c’unu intreitu „Hoch“ (Se traiasca) pentru imperatulu.­­ Discursulu tronului, cetitu de co­rnitele Stolberg la ordinulu principelui de coroana si in numele guverneloru federate germane, face amintire mai antaiu de faptele nelegiuite comise in contra sacratei persone a im­peratului germanii si dice, ca camer­a premergatoria nu a sprijinitu intentiunea guverneloru federate germane, după care ar’ fi fostu de lipsa a se lua mesuri estraordinarie in contra acélor regretabile retaciri ale societății omenesci si ca in urm’a acest’a a fostu chiamatu unu nou parlamentu pentru ca se da concursulu seu la luarea mesuriloru intenționate in contra tendintieloru socialiste. Discursulu tronului con­tinua apoi asia: „Guvernele federate nu si-au schimbatu con­vicţiunea, ele sunt de părere acuma ca si înainte, ca sunt de lipsa mesuri estraordinarie, spre a pune stavila latirei mai mari a reului ce a is­­bucnitu si spre a prepara terenulu pentru alu vindeca cu incetulu; ele tienu totodată, ca la alegerea mediuluceloru libertatea cetatieniloru tre­buie se fia crutiata in generalu si ca este a se lucra numai in contra abusului, ce se face cu densa, unu abuse impreunatu cu­ o agi­tatiune stricatiosa, ce amenintia fundamentulu vie­­tiei nóstre culturale si de stătu. Unu proiectu de lege compusu din punctele aceste de vedere ii se

Next